492 matches
-
comentează Tudor Vianu "cel mult ca o succesiune de senzații"; "liberul arbitru este pus la îndoială"180, iar valorile și scopurile superioare sunt scoase din discuție. Cel de-al doilea tip este idealismul obiectiv sau panteismul, reprezentat de Heraclit, Parmenides, stoici, Bruno, Spinoza, Leibniz, Goethe, Schelling, Schleiermacher, Schopenhauer și Hegel. Aici predomină afectivitatea, totul fiind privit "din perspectiva valorii lucrurilor, a valorii vieții, a semnificației și sensului lumii". Realitatea este concepută ca "desfășurare a unei corelații sufletești ce acționează conștient sau
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aici prevalează voința, este proclamată "independența sau transcendența spiritului în raport cu natura"184. Pentru idealismul libertății, "lumea întreagă este produsul unei forțe personale sau abstracte care transcende acestă lume, fie că această forță se numește Dumnezeu sau, cum se numea la stoicii antichității, rațiune universală, logosul divin". Într-o astfel de Weltanschauung comentează același Vianu -, "lumea este dublată prin creatorul ei, care o depășește". Pe de altă parte, idealismul libertății "afirmă libertatea voinței omenești și dă vieții un scop moral"185. h
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
subliniate și de către Simmel, care în Vom Wesen der Philosophie comentează parcă, fără vreo referire directă, Esența filozofiei a lui Dilthey, cu tipurile sale de Weltanschauungen: " Cine se mai interesează astăzi, de fapt, dacă doctrina platoniciană a ideilor sau panteismul stoicilor și al lui Spinoza sunt <<corecte>>, dacă conceptul lui Nicolaus Cusanus despre Dumnezeu văzut ca o <<coincidență a contrariilor>>, sau dacă eul fichtean, care creează lumea, <<corespund realităților>>, ori dacă teoria lui Schelling despre identitatea dintre natură și spirit, sau
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
copleșitoare. Cele peste șase decenii de sacerdoțiu critic în slujba literaturii române, de la cronicari până la autori din anii '70 - '80, reprezintă o carieră profesională comparabilă cu cea a lui G. Călinescu sau De Sanctis, dar și parabola civică a unui stoic, a unui cartesian îndrăgostit de eseurile lui Montaigne. Știutor pe de rost al liricii argheziene, este prieten de-o viață cu năbădăiosul Ion Barbu (extraordinare sunt glosele marelui critic pe ediția poetului îngrijită de Dinu Pillat) în care intuise rasa
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cale întoarsă, istoria putînd deveni astfel un bun învățător. Pe de altă parte, cu această credință se poate construi mult mai durabil, eliberați de angoasele efemerului, nemaitrăind în exteriorul nostru, cum spunea Bergson, ci regăsindu-ne arhetipul. Prezentul durabil al stoicilor se dovedește stimulativ și profund, inclusiv în plan economic. Așadar, spiritul timpului, acel Zeitgeist despre care vorbea Herder, poate hrăni inclusiv dezvoltarea economică, poate contribui la economia fericirii noastre. "Balsamul care cicatrizează rănile timpului se numește religie; știința care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de cazurile singulare. Din acest punct de vedere este un emblematist care vizualizează personaje, fie pozitive sau negative, fascinat fiind de extreme (iubitori ai jocului și ai riscului, dar și de figuri din zona gri). Focalizate cu privirea detașată a stoicului, analitică și aproape științifică, a celui ce a avut puterea să nu se lase covârșit de traumele lagărului de exterminare, într-atât încât să ignore valorile vieții cotidiene și ale libertății, cu partea lor de clar-obscur, negociere și concesii reciproce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
transpusă social, iar acesteia nu-i este proprie legea entropiei, cum greșit considera conaționalul nostru. Cred că adevărata știință trebuie să treacă dincolo de timp, care este doar o dimensiune a realității profane, și să se situeze în "prezentul durabil" al stoicilor, că viața este un continuum și că așa cum demonstrează științe dintre cele mai exacte, cum sunt fizica și matematicile, nu numai sistemele sau practicile religioase, ezoterice timpul nu are un sens unic, nu este continuu, iar adevărata realitate e regăsibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ignoranță. Pentru perfecțiune este necesară cunoașterea de sine. Fiind o ființă nobilă - raționalitatea Îi conferă această noblețe - omul poate distinge și opta Între bine și rău, Între scopurile bune și cele rele. Adept al stoicismului - publică chiar un decalog al stoicilor - Dimitrie Cantemir afirmă că oamenii, În lipsa Atât Grigore Ureche cât și Miron Costin sunt formați În climatul spiritual al școlilor din Polonia și a culturii și filosofiei occidentale. Ale stoicilor porunci zece, adăugate la sfârșitul Divanului sau gâlceava Înțeleptului cu
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
explicăm libertatea umană ca posibilitate de autodecizie, dezlegată de orice rațiune sau cauză exterioară 142." Într-un tîrziu, mi-am dat seama că teoria asupra lumii pe care eram pe cale să o construiesc era profund epicuriană. Epicur se opune "necesitarismului" stoicilor, moștenitori direcți ai filosofilor megarici. Afirmînd că ceea ce "este" e necesar, că realitatea e necesitate, trebuie să știi, în opinia lor, să-ți accepți destinul. Un loc aparte îl ocupă, între stoici, Crisip (280-cca 200 î.Hr.), care postulează existența posibilului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
construiesc era profund epicuriană. Epicur se opune "necesitarismului" stoicilor, moștenitori direcți ai filosofilor megarici. Afirmînd că ceea ce "este" e necesar, că realitatea e necesitate, trebuie să știi, în opinia lor, să-ți accepți destinul. Un loc aparte îl ocupă, între stoici, Crisip (280-cca 200 î.Hr.), care postulează existența posibilului: "Tu, [Crisip] spui: "Evenimente care nu vor avea loc sunt posibile; de exemplu, e posibil ca această piatră prețioasă să fie spartă, chiar dacă nu trebuie să fie niciodată."143." Respingînd "necesitarismul" filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Crisip (280-cca 200 î.Hr.), care postulează existența posibilului: "Tu, [Crisip] spui: "Evenimente care nu vor avea loc sunt posibile; de exemplu, e posibil ca această piatră prețioasă să fie spartă, chiar dacă nu trebuie să fie niciodată."143." Respingînd "necesitarismul" filosofiei stoicilor, Crisip refuză "argumentul leneș" pe care aceasta îl conține, respectiv ideea că omul nu e în nici un fel responsabil de ceea ce i se întîmplă, din moment ce tot ce se întîmplă trebuie să se întîmple. Recunoscîndu-i o anumită libertate, Crisip salvează responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cale întoarsă, istoria putînd deveni astfel un bun învățător. Pe de altă parte, cu această credință se poate construi mult mai durabil, eliberați de angoasele efemerului, nemaitrăind în exteriorul nostru, cum spunea Bergson, ci regăsindu-ne arhetipul. Prezentul durabil al stoicilor se dovedește stimulativ și profund, inclusiv în plan economic. Așadar, spiritul timpului, acel Zeitgeist despre care vorbea Herder, poate hrăni inclusiv dezvoltarea economică, poate contribui la economia fericirii noastre. "Balsamul care cicatrizează rănile timpului se numește religie; știința care ne
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
interpretarea ca atare se situează într-un moment de criză, cauzat de derularea mult prea rapidă a evenimentelor. Singura strategie care mai poate da roade în această situație descrisă de Baudrillard este aceea a supralicitării voite și conștiente: "Să fim stoici: dacă lumea este fatală, să fim mai fatali decât ea. Dacă este indiferentă, să fim mai indiferenți decât ea. Trebuie să învingem lumea și să o seducem printr-o indiferență cel puțin egală cu a ei"511. Aceasta ar fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
disputa del Sacramento, aflată pe peretele opus al celebrei Stanza della Segnatura de la Vatican. Reactivarea moștenirii grecești, virtute inițială a Renașterii, se va permanentiza. De acum înainte, gîndirea, poezia, arta europene rămîn fixate pe sursă. Filozofiile lui Platon, Aristotel, ale stoicilor și epicurienilor devin clasice, adică încorporate în mod generic în cultura oricărui literat european. Mai mult, cufundările succesive în profunzimile sursei scot de fiecare dată la suprafață roade noi. Cele mai prolifice dintre acestea s-au petrecut, la sfîrșitul secolului
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
răsturnând valorile, acordând dreptului natural o autoritate mai mare decât legii și afirmând că felul lui de viață are același caracter ca viața lui Heracle, căci punea libertatea mai presus de orice". (Laertios, 1963, p. 315) Nu altfel gândeau și stoicii: "Zenon, în tratatul său Despre natura omului, indică cel dintâi, drept scop "viața în acord cu natura", ceea ce e același lucru cu o viață virtuoasă, virtutea fiind scopul către care ne mână natura. [...] Tot așa, a trăi în conformitate cu virtutea este
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
însuți". Zoroastru observa: Ceea ce este bine pentru mine, ar trebui să fie și pentru alții". Confucius a spus: "Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face". Buddha ne-a învățat să-i respectăm pe ceilalți ca pe noi înșine. Stoicii din vechea Grecie susțineau că toți oamenii sunt "persoane egale în marea curte a libertății". Evanghelia creștină spune: "Fă altuia ceea ce ai vrea să ți se facă ție". Coranul avertizează că un adevărat credincios trebuie să dorească fratelui său ceea ce
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Shaw, George Bernard / 123 SIDA /52, 79, 81, 88, 94 Sierra Leone / 52, 93 sinucidere / 103 sioniști / 108, 156 Sistani, mare ayatollah / 147-149 Solidaritatea / 64 Somalia / 52, 208 Soto, Hernando de / 91 Spania / 32, 85, 105, 131, 229 Stevenson, Adlai / 181 stoici / 236 Stone, I. F. / 63 Sudan / 71, 89, 92, 130, 208-212, 214-215 Sumner, Charles / 31 sunniți / 104-106, 146, 148-149, 151-152, 175, 178, 221, 223 Frăția Musulmană / 187 Arabia Saudită / 104-105, 151 Ș șiiți / 104-105, 146-148, 151-152, 170, 175, 219, 223 T
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
toate locurile și timpurile, într-o divinitate ce creează întregul univers. În general, în Antichitatea greacă practicile divinatorii se bucurau de suportul filosofic al teoriilor stoice și neoplatoniciene. În esență, acestea se sprijineau pe ideea unei simpatii universale (sympátheia la stoici), a unei armonii universale care face ca lucrurile să interrelaționeze în mod natural. Reprezentanții Noii Academii vor aduce acuze divinației și, în special, celei caldeene. Aceștia încearcă să echilibreze puțin lucrurile, știut fiind faptul că grație unor filosofi precum Epicur
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
face ca lucrurile să interrelaționeze în mod natural. Reprezentanții Noii Academii vor aduce acuze divinației și, în special, celei caldeene. Aceștia încearcă să echilibreze puțin lucrurile, știut fiind faptul că grație unor filosofi precum Epicur, Socrate, Zenon, Pitagora, Democrit și stoicilor, precum și datorită unor întâmplări, dar nu pe cale rațională divinația a dobândit recunoaștere. În Antichitatea romană, divinația stârnește pasiuni și reacții dintre cele mai diverse. În tragedia Astyanax, Accius afirma: "Nu dau deloc crezare augurilor căci ei îmbogățesc urechile altora doar
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
liberă, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că societatea este o simplă convenție și că singura autoritate căreia trebuie să i se supună, dar în iubire, este însuși Creatorul său293. În discursul filosofic, individul-în-afara-lumii apare odată cu doctrinele epicurienilor, ale stoicilor și ale cinicilor, orientate împotriva ideii existenței societății înaintea indivizilor, idee teoretizată de Platon și Aristotel. Tot creștinismul este însă cel care, începând cu Sfântul Augustin, și continuând, la un mileniu distanță, cu Reforma lui Luther și Calvin, orientează Biserica
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în experiență. Din acest punct de vedere, importă deci ceea ce este empiric individual, iar nu o generalitate care își află fundamentarea în simplul fapt că este gândită sau imaginată de rațiunea noastră. Importă elementul, și nu mulțimea, sau, așa cum susțineau stoicii, importă calul, iar nu cabalitatea 303. Transferând această asumpție în contextul problemei noastre, putem susține că importă, în ultimă instanță, individul, iar nu societatea în ansamblul său. O idee pe care o regăsim în liberalism, ca proiecție ideologică asupra realității
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pentru comunitate"307. Antecedentul nominalist, de care aminteam mai sus, este vizibil. Acesta a fost criteriul care a distins de-a lungul secolelor susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma și individualismul lui Occam, între holismul lui Hegel sau colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a distins, în ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere principiul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de talentul producerii ficțiunii pentru a ne descrie situația unui om care suportă plin de încredere pierderea fiului unic. Ei nu introduc în teatre personaje care știu să-și ascundă pasiunile în fața rațiunii. Poeții nu greșesc în această privință. Un stoic ar juca un rol foarte plictisitor într-o tragedie." Cel mai sever se dovedește a fi Platon față de tragedie. Ea nu este, din punctul de vedere al lui Socrate în Gorgias, decât o retorică destinată mulțimilor a căror plăcere, cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
disperare, într-un cuvânt, în excesul de nefericire cauzat de o slăbiciune?" (Seara a 11-a)48 De aceea, Lessing refuză reprezentarea unor personaje stoice pe o scenă de teatru, căci, prea eroice fiind, nu ar putea să impresioneze spectatorul. Stoicul este chiar prin natura lui antiteatral. Citând în Laocoon, eseu despre estetică scris în 1766, Filoctet și Trahinienele lui Sofocle, el face elogiul tragicilor greci care nu au șovăit să arate personaje care suferă în trupul lor, care jelesc, gem
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
antici, nu se poate trage nicio concluzie în privința manierei în care poetul a tratat acest subiect. Cel puțin sunt convins că nu l-ar fi putut face pe Laocoon mai stoic decât pe Filoctet sau pe Hercule. Tot ceea ce este stoic este antiteatral, și mila noastră este totdeauna direct proporțională cu suferința pe care o manifestă personajul care ne interesează. Este adevărat că, văzându-l cum își suportă nefericirea plin de măreție, îi vom admira nobelețea sufletească, însă admirația este un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]