497 matches
-
La Dan Ciachir lucrurile stau din nou altfel. Aforismele au fost scrise între 1985-1986, pe cînd autorul lor avea aproximativ 35 de ani. La o vîrstă încă foarte tînără, Dan Ciachir părea deja a fi un înțelept format la școala stoicilor. Judecățile sale dau de gîndit, unghiurile din care este privită existența oferă perspective noi, raționamentele au adîncime, iar stilul îmbină expresivitatea cu precizia. Realmente multe dintre aceste panseuri sau secvențe de viață sînt încîntătoare. Pour la bonne bouche, voi oferi
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
Neț N-ai ales să trăiești, n-alegi să mori. Dar poți, deseori - poate, tot timpul - alege și cum să trăiești și ce valori vei respecta în ceasul morții. Romanticii au preferat dintotdeauna tema asta. Însă nu numai ei. Și stoicii. Și cei dintîi creștini. Și alții. Nearly-Headless-Nick (Nick-cel-aproape-fără-cap) din ciclul Harry Potter nu a avut curaj să moară, după cum chiar el mărturisește (dar de-abia la finele volumului al cincilea, pentru ca o asemenea mărturisire nu e nici ușoară și nici
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
morții" (vol. II, p. 1104). O altă curiozitate de vocabular e verbul "se priciră", cu sensul de "căutaseră pricină de ceartă", în Faptele apostolilor, cap. 17, v. 18, unde e vorba de Apostolul Pavel: Iar oarecarii den epicurii și den stoici filosofi se priciră cu el" (vol. II, p. 1189). Dar asemenea cazuri sunt multe și ele sunt studiate de editori, îndeosebi de Vasile Arvinte, unul din lingviștii noștri de marcă. Editarea Bibliei din 1688 este o realizare excepțională a școlii
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
său. Inclusiv (mai ales) dacă cei în cauză sînt oameni din imediata sa apropiere, promotori, pînă la un punct, ai acelorași idealuri. Moralist incurabil, continuator onomastic (devine obositoare permanenta asociere a numelui său de familie cu doctrina stoică) spiritualității "noilor" stoici - Epictet, Seneca, Marcus Aurelius -, Liviu Ioan Stoiciu nu face nici un fel de concesie în fața derapajelor de conștiință ale puternicilor zilei ale liderilor de opinie și chiar ale prietenilor. Susținător pînă în 1996 al forțelor politice de dreapta și al fostului
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
dorind și luptându-mă din toate puterile să mă arăt astfel, nu din cauză că învățăturile lui Platon ar fi străine de cele ale lui Hristos, ci din cauză că ele nu sunt întru totul asemănătoare, după cum se întâmplă și cu cele ale celorlalți stoici și poeți și scriitori, m-am deosebit mult de acestea din urmă. Fiecare dintre aceștia, atunci când a văzut, în parte, apropierea lui de Cuvântul dumnezeiesc Cel împrăștiat în lume, a putut să grăiască câte un adevăr parțial; dar cei care
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Dar ironia descinde din umor, iar Manolescu are un umor copios de factură stenică, genul de amuzament care nu e malițios, bășcălios sau sarcastic, ci seamănă cu mustăcirea contagioasă a naturilor optimiste. Mai mult, criticul se consideră pe sine un stoic cu viziune pozitivă, dar noi l-am socoti mai degrabă un sceptic versat căruia dezamăgirile vieții nu au reușit să-i omoare entuziasmul. De aceea, în Viață și cărți nu întîlnim un povestitor cu tentă melancolică, ci un evocator riguros
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
partea de delir metafizic" a acestor cursuri, discursul lui Creția asupra formelor limbii eline devenind o ,,incursiune fascinantă în marile ipostaze ale ființei" (Gabriel Liiceanu), o introducere în ontologie. În filozofie, Petru Creția s-a concentrat, în afară de exegeza gîndirii grecești (stoicii, Plotin, Lucian din Samosata) mai ales asupra eticii (Obiectul eticii, 1975, republicat în volumul Epos și logos, 1981; 50 de gîn-duri despre bine și rău în sfera moralității, parțial Contingența în cadrul unei analitici a modalităților, ambele în Epos și logos
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
sine și disprețuindu-l cu oarecare tandră și indulgentă condescendență uită ce abisuri de abjecție poate conține sufletul uman". Petru Creția schițează și o întemeiere metafizică sau, mai bine zis, cosmică a eticului, o coincidență sau o concordanță (ca la stoici) între determinările etice și principiile cosmice. Astfel, afirmarea prerogativelor suverane ale individualității, afirmația după care ,,renunțarea la principiul de individuare" înseamnă o abdicare de la etic își au temeiul în principiul cosmic al individuării sau individuației: ,,Direcția de mișcare a lumii
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
decât i-o descurcă, prin demersurile sale inutil complicate și mereu în contratimp, și la fel procurorul șef ce i se recomandă drept prieten fără a-i fi defel. Nu-i rămâne lui Istrăteanu altceva decât să aștepte, să îndure stoic dezagrementele detenției și, ca remediu împotriva urâtului, să-și amintească întâmplări de altădată. Trecuse, în fond, ca om ce făcuse frontul, în primul război mondial, prin încercări mai grele decât cele de acum, adus în situații limită în care viața
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
mai importante dintre ele. Încă nu sunt "pregătit" și, dacă mă străduiesc, pot descoperi în dragostea mea de viață un "zid" de care să mă sprijin. De ce m-aș socoti un om terminat? Azi, sunt aproape stoic. Îmi spun, ca stoicii, că bătrânețea e o haină, într-adevăr, uzată. Numai că n-am alta. Nu-mi pot permite luxul de a fi mai pretențios. Trebuie s-o port pe asta, dacă mai vreau să prind asemenea dimineți. Există un singur "azi
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
manifesta fără frîna pornirilor joase. În schimb, pentru Jean Améry, bătrînețea e o catastrofă din care nici un zeu nu ne mai poate salva. O ofilire completă în fața căreia cea mai cuvenită atitudine e revolta tăioasă. Între ei stă moderația unui stoic ca Marc Aureliu: senectuatea e suportabilă dacă știi să poftești numai la lucrurile care îți stau în puteri. Numai că Livius Ciocîrlie, în logica cruzimii sale destăinuitoare, recunoaște abrupt că nimic nu-i mai stă în puteri, singurele acte pe
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
mai folosește, cum nu i-ar folosi unui boxer de categoria muscă să nu-i fie frică de unul de categoria grea: tot l-ar face praf". Gînditorii de odinioară îl stupefiază în grup: , Problema, cu Montaigne, ca și cu stoicii ori Socrate, e aceea pe care mi-o pun spadele și ghioagele uriașe ale cavalerilor medievali, văzute prin muzee: ce fel de oameni erau aceia ce puteau să mînuiască asemenea greutăți?". Toma d^Aquino e luat peste picior printr-un
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
realitate familiară și de încredere, oricît de contestabila ar fi ea filozofic. Este o realitate în care Eu și Tu au consistentă, se întîlnesc, oricît de efemera și de suava, impalpabila acea secundă a întîlnirii. Baudrillard ne propune să fim stoici, prin asta înțelegînd, de fapt, să fim vicleni: "dacă lumea este fatală, să fim mai fatali decît ea. Dacă este indiferență, să fim mai indiferență decît ea. Trebuie să învingem lumea și să o seducem printr-o indiferență cel putin
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
însemna pentru scriitorii creștini a te face vinovat de formalism. Or, ceea ce conta pentru aceștia era adevărul mântuitor al fondului, nu atracțiile și frumusețile ce determină eficiența formei. În această preocupare pentru adevăr, creștinii sunt de aceeași părere cu primii stoici, ale căror idei retorice le-au și adoptat. Stoicii au definit arta oratorică ca „deprindere de a vorbi bine” (e©pisth¢mh tou¤ eu¦¤ (o©rqw¤j) le¢gein), cu sensul „de a spune adevărul” (to£ a©lhqh¤ le¢gein
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
formalism. Or, ceea ce conta pentru aceștia era adevărul mântuitor al fondului, nu atracțiile și frumusețile ce determină eficiența formei. În această preocupare pentru adevăr, creștinii sunt de aceeași părere cu primii stoici, ale căror idei retorice le-au și adoptat. Stoicii au definit arta oratorică ca „deprindere de a vorbi bine” (e©pisth¢mh tou¤ eu¦¤ (o©rqw¤j) le¢gein), cu sensul „de a spune adevărul” (to£ a©lhqh¤ le¢gein). Retorica, totuși, ar putea atinge acest scop când se
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
foarte necesare mai ales pentru înțelegerea unor termeni tehnici (p. 148-166) asigură ediției, alături de traducerea limpede și frumoasă, o ținută academică deosebită. Nelu Zugravu Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași z nelu@hotmail.com; nelu@uaic.ro CICERO, Paradoxa Stoicorum. Paradoxurile stoicilor, ediție bilingvă, traducere, notă asupra ediției, note și comentarii, indice și postfață de TRAIAN DIACONESCU, prefață de GHEORGHE VLĂDUȚESCU, Editura Saeculum Vizual, București, 2011, 127 p., ISBN 978-973-8455-39-9 Așa cum se arată în Notă asupra ediției, avem de-a face cu
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
a se reelabora în temeiul unei noi "table a legii", pentru descifrarea căreia apariția "profetului" e inevitabilă". Menționăm că "eterna reîntoarcere" nu e o invenție nietzscheană, ci reluarea unui motiv al filosofiei grecești pe care l-au ilustrat, între alții, stoicii. Circumstanța că filosoful german nu-i numește pe precursorii săi reprezintă, după cum susține suficient de convingător Borges, în Istoria eternității, un soi de cochetărie a profetului ce s-a voit acesta, căruia-i stătea bine să se rostească exclusiv cu
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
mai populari scriitori ai momentului și aceasta în condițiile în care scrisul său este unul atemporal, pe alocuri chiar anacronic, fără concesii stilistice sau tematice făcute modei timpului și în absența vreunui suport semnificativ din partea criticii literare. Format la școala stoicilor, fascinat de civilizațiile străvechi (Grecia antică este principalul său reper, dar de mare atenție în scrisul său se bucură și Roma antică, Evul Mediu sau civilizațiile amerindiene), Octavian Paler este un moralist dublat, asemenea lui Cioran, de un foarte subtil
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
-i cîntărească perspectivele. Cine intuiește proporțiile și dozajul nu are cum să piardă. În felul acesta, fericirea seamănă cu o rețetă de mîncare în care ingredientele, dacă sînt combinate cu artă, vor culmina într-un gust bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
cartea artei, a POEZIEI, cu verzale. Această pasiune comună le întărește relația afectiva și le-o prelungește pe cea epistolara. Între Borca, unde-și face veacul profesorul suplinitor Aurel Dumitrașcu, si Săvinești, Caracal, Petrila, Piatra Neamț, Iași, pe unde se zbate stoicul Adrian Ălui Gheorghe, se întinde un pod mobil de scrisori. Parcurgerea lor e utilă sub raport documentar (epoca se conturează bine din acest tir încrucișat), dar mai ales prin breșele făcute, dinspre exterior, înspre lumea stranie a unui poet adevărat
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
totul e nepermis"", neliniștit la culme de orice schimbare, de orice control, de orice act care ar pune în primejdie "ordinea moartă", birocratică în care îi e dat a vegeta: "Omului în carapace i se potrivește perfect observația lapidară a stoicilor înregistrată de Diogenes Laertios: Frica este o așteptare a răului". Dar "omul în carapace" nu e liniar, cum am putea presupune. Formula sa conține un paradox. înfricoșat la modul paroxistic, el aspiră în același timp la simțămîntul fricii. Primejdia se
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
Oscilația între bine și rău nu reprezintă decît un automatism, o legănare în "hamacul" lehamitei ultime: "o duminică leneșă/ cu mîncăruri grase/ cu sosuri condimentate/ stînd într-o rînă/ putrezind în fiecare clipă/ în moartea viitoare// dedat lecturii atavice/ din stoici/ cu spatele la Dumnezeu/ vai mie/ învățat fără dragostea lui/ intră frigul în carnea mea -/ singurătatea strigoiului// oh în hamacul lasciv/ al derîderii/ mă balansez între bine și rău - nu aștept de la viață nimic/ trag obloanele/ pe trompeta stingerii/ se pune bufnița
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
fericirea de a asculta o muzică favorită constă și în aceea că plăcerea nu o poți cenzura, cel puțin pe moment, în timp ce asupra fericirii, oricare ar fi și oriunde ar duce, trebuie să rămâi întotdeauna stăpân. Vechii greci (cu precădere, stoicii) credeau că plăcerea este o exaltare irațională, care rezultă din ceea ce pare a fi demn de alegere. O muzică bună e suficientă pentru a ne alunga suferința din trup și tulburările din suflet, ca să ne procure plăcere. De multe ori
Ascult?nd muzica by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
trufia pedepsită. Și luna ce-au privit-o caldeenii. Și Gangele, nisip nenumărat. Chang-Tzu și fluturul care-l visează. Și merele de aur din ostroave. Și pașii rătăcind în labirint. Și pânza negătită-a Penelopei. Și timpul circular gândit de stoici. Și-n gura mortului obolul nelipsit. Și greutatea spadei pe balanță. Și picurii de apă din clepsidră. Și vulturii, legiunile, triumful. Și Cezar la Farsalia în zori. Răsfrânta umbră-a crucii pe pământ. Și jocul șahului ce-a născocit persanul
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
savant încă foarte tânăr (este coordonatorul traducerii în limba română a Septuagintei, unul dintre cele mai ambițioase proiecte culturale românești de după cel de-al doilea război mondial), eseist strălucit (Văzutele și nevăzutele este un mic manual de înțelepciune pe linia stoicilor, dar și de analiză aplicată, nu degeaba a fost una dintre cărțile preferate ale lui Alexandru Paleologu), poet de talent, dar și polemist agitat, degrabă vărsătoriu de sânge (ne)vinovat, gata în orice moment să scoadă spada la cine trebuie
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]