8,678 matches
-
oceanice sunt adesea covârșitoare, nopți spuzite de stele asemeni unor diamante cu reflexul lor în apă, oceanul luminat de candelabrele unor meduze, pești zburători, insula populată până la refuz cu suricate, o oază marină devenită noaptea, printr-o vrajă rea, un stomac devorator încărcat cu acizi, și multe altele constituie miracolul acestei călătorii și imaginea inextricabilă a acestui Dumnezeu care veghează călătoria lui Patel. Ang Lee este autorul acestei cinefeerii. Cu toate acestea, regizorul știe să întrețină focul narațiunii dincolo de inserturile extatice
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
lipsită de această abilitate a plantelor. Nu-mi trag seva din pământ, sunt un anti-Anteu. Eu îmi trag energia din mișcare - din zgâlțâitul autobuzelor, din huruitul avioanelor, din legănatul bacurilor și trenurilor. Sunt practică, scundă și bine organizată. Am un stomac mic, nepretențios, plămâni puternici, un abdomen solid și mușchii brațelor viguroși. Nu iau nici un fel de pastile, nu port ochelari, nu iau hormoni. Îmi tund părul cu mașina, o dată la trei luni, aproape nu folosesc cosmetice. Am dinți sănătoși, poate
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
ceafa care mă durea, mi-a povestit în șoaptă despre excursie. Urcușul nu era chiar atât de dificil pe cât părea. Degetele lui alunecau în sus și în jos pe spinarea și gâtul meu, iar eu simțeam cum mi se strânge stomacul de frică. Traseul mai fusese parcurs de mulți alții. La vremea când urmau să ajungă ei acolo, ploaia și zăpada aveau să fi urcat mai sus, spre vârf. Drumul trecea printre pajiști care aveau să fie smălțuite de flori sălbatice
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
aiurea, cu dosul palmei, paginile mototolite. Apoi am început să-l răsfoiesc. Am ezitat în fața plăcerii de a contempla în voie chipul extrem de atrăgător al femeii în rochie albastră. Mă deranja puterea redusă a lentilelor. Alunecam în acel gol din stomac care mă făcuse să tremur de o teribilă senzație de hipoglicemie în noaptea în care am văzut-o pe Nicole beată sau drogată, abia ascunsă de o bluziță subțire și de chiloții albi care-i scoteau în evidență picioarele kilometrice
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
din alăturările cele mai neobișnuite. Pentru aceștia din urmă, e bun ce s-o găsi. Pentru ceilalți, există o rețetă, nici ea foarte bogată. Generozitatea noilor gentilomi se cam oprește la antreu. Între spoiala care cade greu (și subțire) la stomac și niște răsfățuri de-a binelea indigeste, lumea lui Caragiale își omoară timpul. Cu prea mult, sau cu prea puțin.
Mese și mâncăruri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4231_a_5556]
-
sprijini pe clișee și pe vorbe de duh epuizate, mereu la îndemână. Autorul mizează pe tinerețea personajului lui și îi atribuie o schemă psihologică permanent verosimilă. Soni (Sonia Vlad) află la douăzeci și șase de ani că are cancer la stomac în fază avansată și, din acel moment, tot restul vieții ei devine o cursă contra timp. Evoluția unor trăiri naturale de la disperare la acceptarea cu seninătate e trasată direct. Nu găsim nici metafore, nici încifrări filosofice. Ba chiar subiectele generale
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
picior. Toată lumea își bate joc de bunicul meu, peste tot numai picioare, vorbesc despre picioare și dau din picioare, deși el nu are picioare. Vomit din nou și leșin. Mă trezesc într-o mașină în fața cimitirului și mi se face stomacul noduri de panică: nu-l îngropați fără să vă dați seama pe cine îngropați! Vreau să alerg să le zic că nu a murit un om, a murit un om care patruzeci de ani a dormit fără picioare lângă femeia
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un canal de știri. Las acolo. Încet-încet, durerea de cap începe să slăbească. Deslușesc vocea pre zentatoarei. O vreme, rămân cu ochii închiși și ascult. O vreme. Apoi pipăi telecomanda închid televizorul. E liniște. Mai devreme simțeam o chiorăială în stomac. Acum a-nceput să mă doară. Pipăi aerul care duce spre bucătărie. De aici știu că mai am câțiva pași și ajung la frigider. Îl deschid. Nu-mi amintesc dacă am pregătit ieri ceva de mâncare. Caut cu disperare laptele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
l-am văzut pe unul din zburători făcând tot felul de acrobații. Când mă uitam la el aveam o senzație de panică, pentru că mi se părea că în orice moment poate să se prăbușească. Am început să am fluturi în stomac și mi-am zis că e și mai interesant să zbor cu susul în jos. Adrenalină. Asta cău tam. Am făcut ochii mai mari decât îi am deja, am zâmbit dră guț, am bătut din gene și l-am convins
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trec pe lângă mine și pe care nu le apăr. Dacă m-ar vedea Del Piero, m-aș face de râs. El nu e portar. El dă goluri. Iar eu am un tricou trist pe mine și un gol mare în stomac. Adrian Jugaru Planeta de damă Începuse să plouă și era frig. Poșta nu era prea departe. Mereu mi-a plăcut ploaia și copacii cu crengi goale, dar acum începuseră parcă să îmbătrânească. Sim țeam nevoia de căldură. Înăuntru era bine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
caraghioasă, ameți descoperind mirosul parșiv-languros pe care acum îl sorbea parcă pentru prima oară -, adierea aceea excitantă de trupuri tinere, care răpândeau o mireasmă dulce de eleatrop, de muguri de salcie și de ceva fără nume care-l pătrunse până în stomac. Camera o cunoștea, dar și aceasta avea ceva schimbat în dezordinea și răvășeala lucrurilor împrăștiate de-a valma. Ceva din tinerețea și drăgălășenia fetelor plutea peste tot. Dacă intri, intră odată, să închid! îl zori fata din ușă. Avea mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ce căuta el, aici? Era nebun că venise, că se lăsase împins de curiozitate, de îndoială, de gelozia lui rea și venise să afle, ce? că-l înșală? că altul mai șmecher... Coborî atent, amestecându-se printre cheflii. Ravagiile din stomacul lui erau mărite chinuitor de priveliștea deslușită de-aproape. Mormane de mici sfârâitori și cârnați usturoiați dispăreau sub ochii lui, ca-ntr-un cataclism, în fălcile osoase. Își înfrupta ochii cu pâlpâirea și zvâcnetul gol al dansatoarelor și-și strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se-nșela, cu-atât un frig tot mai mare luneca în el, făcându-l să dârdâie ca-n mijlocul iernii. Încordarea lui era atât de mare, că-și auzea nervii trosnind și-ntinzându-se-n el. Ca și cum ar fi primit un pumn în stomac, sughiță, apoi icni în gol. Nici vorbă, era Tom. Tom în carne și oase. Mai slab, dar Tom. Îmbătrânise și poate din cauza luminii sau a depărtării avea obrazul alb, ca dat cu talc, dar era Tom, îmbrăcat militar. Fuma fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nurorii, privind-o cum n-o privise niciodată. Dacă ar fi putut ar fi rămas acolo, neclintită, până i s-ar fi desprins carnea de pe oase, numai să simtă plăcerea aceea ciudată, ca o amețeală care i se urca din stomac, să-i descopere, uitându-se în adâncurile din ea, trădarea și mișelia. Să descopere că de fapt nici nu se află acolo, cum nici nu se afla, cu siguranță, căci cine știe pe unde călătorea sufletul ei și pentru cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aceluiași Seco răpus de Tudora, dar nu le luă. Nu era cazul. Doar când cobora gerul sub zece grade sau trebuia să lucreze cu mâinile-n omăt le lua. În trecere, îmbrăcată, cu cerbul așteptând-o în prag, lipăi pe stomacul gol o lingură de miere din găvănosul burduhănos, smălțuit cu flori, în care aromitorul soare topit era amestecat cu-un degetar din celălalt soare, dătător de viață: cu-un degetar de lăptișor de matcă. Bău cu înghițituri mici o ulcică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Închideam ochii și ascultam... liniștea. Respiram aerul proaspăt, mâinile mele atingeau iarba într-o mișcare abia sesizabilă. Și iar îmi agățam ochii de cer. Mă întrebam adeseori cum e să fii îndrăgostit. Îți simți inima bătând nebunește, un gol în stomac sau un fior nemaiîntâlnit, străbătându-ți trupul? Dragostea înseamnă vorbe frumoase, izvorâte de undeva din adâncul tău și spuse cu glas abia șoptit ca o adiere, la ureche? O atingere a mâinii celuilalt, poposind gingaș în palma ta? Înseamnă să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
apoi să se declanșeze urgia. Vorbe aruncate în răspăr, acuze cumplite, jigniri, umilințe. N-ar fi lovit-o, de asta era sigură, dar cuvintele dure, murdare, adresate pe neașteptate, o loveau și o dureau la fel de mult, ca un pumn în stomac. Vocea de argint cu care o îmbrăca odinioară devenise, dintr-odată, un pumnal ce îi rănea tot mai adânc întreaga ființă, dar mai ales inima. Cine era străinul în care crezuse? Nu-l recunoștea! De ce se supunea ea, de bunăvoie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
grădina de la Ileana lui Ciolac mazăre verde păstăi. Într-o noapte, nașul lui pe nume Rusu Uță, de foame, a îndrăznit să sară gardul și s-a apucat de mâncat mazăre, nicidecum să culeagă, că foamea îi dădea târcoale prin stomac. Între timp Chimircan l-a surprins pe la spate și l-a bătut cu furca, apoi l-a luat în brațe aproape mort și l-a aruncat peste gardul ce era făcut din spini, că niciodată în viața lui Chimircan nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
istorie, pentru că urma pe care o lasă el, ca om împlinit, este fixată doar în timp și în spațiu. Omul nu e o sumă de miliarde de celule sau de organe. Că nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg, nu poate fi gândit decât biblic; științific, nu. Moise e mai valabil decât ultima noutate evoluționistă a științei. Eu disting între omul etern și omul istoric. Omul etern este omul primordial, integral
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
nu citise nici măcar un rînd, s-a ridicat oftînd ca un bătrîn împovărat de griji și, ca și cum aceasta ar fi fost concluzia firească după toate cele spuse, declară cu voce joasă: Acum trebuie să mănînc ceva... Parcă am lilieci în stomac! Și intră în casă ca o umbră, lăsîndu-mă singur și trist, fără speranța că voi mai putea continua vreodată povestea întîmplărilor lor. După ce am ieșit în drum și am făcut cotul spre fîntînă, l-am zărit pe Vlad. Venea, pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zeama verzuie pe tocul exterior al ușii de la intrare. Mi s-a făcut greață. Cu picioarele încolăcite în jurul colonadei vechiului meu adăpost, mama tocmai împăturea un certificat de naștere. Pe Lea o chemase Delia Hriavu. Am închis ochii. Îmi simțeam stomacul în gât și melcul urcându-mi pe piele, în spuma lui grețoasă, de culoarea șteviei. Numai că nu mai aveam unde să mă ascund de el. David. Îmi era dor de David. Hoașcafacefarmecehoașcafacefarmecehoașcafacefar mece... 9. Ema. Schiță finală. Tranziție spre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din colțul gurii. Nasul lui cârn. Vocea ei, când chema găinile, dimi neața, când îi vorbea lui, mereu pe sub gene, pe sub sprâncene, prin tre cuvinte... Dintr-odată, simțise cum îl cuprinde panica. Subit. Inexplicabil. Dureros ca un pumn primit în stomac. Dominique suspinase în somn, dezvelindu-și vocea fără silabe, fără consoane, fără vocale, fără a și fără e și fără pbcfdgjlmstrz. Vocea ei adormită. Vocea care nu spunea nici smântână, nici nu e voie, nici te iubesc, nici mai trebuie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de-aici. Să schimbe peisajul. — Poate îmbătrânești. Ada. Ada ironică, agresivă sub scutul glumei inocente, acu zatoare în spatele zâmbetului rece. Poartă ochelari cu rame subțiri, de plastic. — Poftim. E pentru anxietate. A cincea pastilă. Din nou analize. Intermitente dureri de stomac. Să nu faci ulcer, măi! Păi să nu facă. Brusc, gâtul trosnește dureros. Parcă ar fi... nu, nu e el, niciodată nu e el. — Ce s-a întâmplat? — Nimic. Torticolis. — Ah, boală de șefi... — Aham. Înapoi la a cincea pastilă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pulsează. Prima oară când o vede așa. — ...nu asta zic. — Dar ce zici? Că poate trei luni de pauză sunt exact ce ne trebuie ca să... — ...deci sunt trei luni de pauză. Tăcerile astea. Nu mai au nimic complice. Durerea de stomac. Violentă. — Ți-e rău? — Bineînțeles că nu! — Ok, acum te-ai enervat... — Pe bune? Așa ți se pare ție? Iar ușa trântită. Iar pumnul care lovește în blat. Rama de plastic sare pe gresie, într-un lipăit scurt și imprevizibil
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed și încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa pele de pe ochii rămași despuiați pe-ntuneric. Foamea gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse o vreme până să-i audă. Stâng, drept, stâng, drept... Târșâiți, ca pe vremuri. La jumătatea grădinii (acolo unde fuseseră garoafele, odată, și acum nu mai erau, era lămâiul mic, primit în dar de la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]