1,992 matches
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UMBRĂ STRÂMBĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 492 din 06 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache nu mai e timp. stau răstignită în biserica fără turle. interiorul e frumos. lipsește ceva... știu. nu e locul meu
UMBRĂ STRÂMBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 by http://confluente.ro/Umbra_str_anne_marie_bejliu_1336307503.html [Corola-blog/BlogPost/357907_a_359236]
-
autor foto: Victoria Anghelache nu mai e timp. stau răstignită în biserica fără turle. interiorul e frumos. lipsește ceva... știu. nu e locul meu acolo. am ieșit. luna plină, o prind între degete și râd. pe asfalt, umbra mea e strâmbă. cerul învelește inima strânsă de frică. cruci desenez. acasă, aprind candela. Referință Bibliografică: umbră strâmbă / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 492, Anul II, 06 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile
UMBRĂ STRÂMBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 by http://confluente.ro/Umbra_str_anne_marie_bejliu_1336307503.html [Corola-blog/BlogPost/357907_a_359236]
-
e frumos. lipsește ceva... știu. nu e locul meu acolo. am ieșit. luna plină, o prind între degete și râd. pe asfalt, umbra mea e strâmbă. cerul învelește inima strânsă de frică. cruci desenez. acasă, aprind candela. Referință Bibliografică: umbră strâmbă / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 492, Anul II, 06 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
UMBRĂ STRÂMBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 by http://confluente.ro/Umbra_str_anne_marie_bejliu_1336307503.html [Corola-blog/BlogPost/357907_a_359236]
-
mega-ciudat. Îți recomandăm „La început am fost uluită, nu înțelegeam cum de soțul meu, care îmi spunea că sunt femeia vieții lui, ridică mâna asupra mea. Uluirea asta a durat ani de zile“ Nu, când vine vorba de partener, societatea strâmbă din nas dacă gândești prea mult în loc să te bazezi pe noroc, să mergi pe instinct și să speri că o să fie bine. Dacă un om de afaceri ar face așa cu afacerea lui, cel mai probabil ar eșua. Dacă ar
Cum ne alegem perechea. Dar chiar alegem? by https://republica.ro/cum-ne-alegem-perechea-dar-chiar-alegem [Corola-blog/BlogPost/338728_a_340057]
-
-i cu raze călduțe. Și el, ca și ei, așa cum se întâmplă primăvara, păreau, ca toți și toate, foarte tineri. Până și părul sălbatic, cu coaja îngroșată de vreme și scorbura ca o rană veșnic nevindecată, cu crengile înnegrite și strâmbe, înclinat ca un cioban ce se sprijină în bâtă, așa cum era, încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră ochii. Cu toatele rămaseră nemișcate, privind doar cu coada ochiului făpturile
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416824618.html [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
tâmple! Să se scurgă, Să se-ntâmple Să n-ajungă. Să mă cheme Să m-adoarmă, Pui de lele Să mă cearnă. Leagă-mi noaptea ! (Și răscrucea) Uită-mi șoapta! Poartă-mi crucea! Peste dealuri, Peste sâmbre, Pe sub maluri Valuri strâmbe Să mă ningă, Să mă plouă, Să m-atingă, Bob de rouă. Teama-adună Triste ape De furtună Cin’ să scape ? Fug feciorii Tristă-i soarta Jos sunt norii ‘Naltă-i poartă Referință Bibliografică: Fug feciorii / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN
FUG FECIORII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_florescu_1473708507.html [Corola-blog/BlogPost/385354_a_386683]
-
au distins prin vreo faptă insolită” (2 decembrie 2010). Timpurile în care trăim sunt „vremuri interesante”. Istoria trebuie să fie un spațiu al moralității, curajului și demnității. Unii o evită, alții trec pe lângă ea, alții o îmbrobodesc. În pofida celor ce „strâmbă din nas”, Augustin Buzura arată că România „are, totuși, o istorie, o seamă de eroi și câteva mituri”. Printre eroi se află Avram Iancu, om care „nu a ocolit istoria, nu a trișat-o”. Avram Iancu și Ioan Inochentie Micu-Klein
AUGUSTIN BUZURA: În stare de „nici vii, nici morţi” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/augustin-buzura-in-stare-de-nici-vii-nici-morti-book-review-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339589_a_340918]
-
a adus pe Temistocle Popa și soție într-o situație dramatică, prea târziu pentru ca să se fi mai putut ajuta singuri. „...acum câțiva ani”, scrie prezentatorul Octavian Ursulescu despre Temistocle Popa, în cartea biografică închinată compozitorului, „a fost, grație unei legi strâmbe, evacuat din casa în care crease decenii la rând și în care locuise anterior buna sa prietenă din tinerețe, Maria Tănase. Normal ar fi fost ca acel apartament încărcat de legendă să-l găzduiască în continuare pe acest om de
TEMISTOCLE POPA. ODISEEA COMPOZITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Temistoce_popa_odiseea_compoz_aurel_v_zgheran_1385591704.html [Corola-blog/BlogPost/345514_a_346843]
-
dureros răscolește rana, în aceste clipe în care compozitorul Temistocle Popa pleacă la ultima lui casă, versurile zguduitorului cântec interpretat de către Fuego, „Casa părintească nu se vinde”...! Doar că nu artistul s-a înstrăinat de pragul caselor sale, ci legile strâmbe l-au executat, fără îndurare, făcându-l străin la el acasă!... „Cântecul acestui mare compozitor nu se va stinge niciodată. Nedrept, și absurd, însă, i se suprimă dreptul elementar pe care nu numai oamenii îl au, ci lumea vie, în
TEMISTOCLE POPA. ODISEEA COMPOZITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Temistoce_popa_odiseea_compoz_aurel_v_zgheran_1385591704.html [Corola-blog/BlogPost/345514_a_346843]
-
fariseismul, corupția și acțiunile dăunătoare României și veți aduce venituri semnificative la bugetul de stat. Cu aceste sume românii s-ar scutura de sărăcia impusă de voi! La Putere, nimeni cu adevărat de-al poporului Cum se nasc aceste legi strîmbe pentru națiune? Simplu. Pe parlamentari nu-i interesează ce hîrtii sînt supuse dezbaterii și aprobării în plen! Majoritatea dorm, citesc ziarele, fac orice altceva, iar cînd se trezesc din somn ridică mîna mecanic și votează fără să știe ce. Dacă
Dacă nu era desființată unitatea de vânători de munte din Apuseni by http://uzp.org.ro/daca-nu-era-desfiintata-unitatea-de-vanatori-de-munte-din-apuseni/ [Corola-blog/BlogPost/92452_a_93744]
-
ma mint singură. -Cu alte cuvinte, faci ce vrei, crezi ce vrei. -Exact! zâmbește ea mândră. -Atunci, fii fericită!, zice Farcaș, privind-o amuzat în ochi. Amândoi au câte o carte în poala. El - Decameronul. Ea - Frații Karamazov. Roșa zâmbește strâmb, ca în fața unui copil: -Trebuie să am un motiv! -Găsește! -Nu pot! -De ce? -De... d’aia! -Zicând asta, ți-ai pus singură piedică. -Zi-mi un motiv să fiu fericită! -Ești vie! Roșa se blochează. Ridică o sprânceană și vrea
MITURILE EULUI de ELENA STAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_stan_1413224833.html [Corola-blog/BlogPost/349270_a_350599]
-
de la Soare, Iar printre-a ei petale broboane de lumină culese-n zor cu grijă de magica albină. Ce-o-ndeamnă pe albină să strângă din grădină polenul cu nectarul trimis de unda lină, sublimă și divină? În lumea asta strâmbă din noaptea pribegiei, e dreaptă doar Lumina din clipa veșniciei, eternă e iubirea și firea preacurată care ne-o dă Bătrânul, ce-i bunul nostru Tată. S-ascunde veșnicia în satul românesc, în tot ce-i simplu-n lume, curat
CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ! de DAN BORBEI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_borbei_1446990052.html [Corola-blog/BlogPost/362315_a_363644]
-
NECONFIDENȚIAL! (FILE DE ISTORIE COTIDIANĂ) Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Îl „cunosc” pe domnul Sergiu Brandea de acum câțiva ani, din vremea când am citit, cu mare plăcere, romanul „Strâmba”, prima sa scriere apărută în anul 2010. Titlul, relativ ciudat, este de fapt numele unei străzi din orașul natal, Bârlad și se constituie, prin calitatea informației, într-un document istoric de valoare, iar prin calitatea scrierii ca un eveniment literar
NECONFIDENŢIAL! (FILE DE ISTORIE COTIDIANĂ) de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1486849734.html [Corola-blog/BlogPost/368798_a_370127]
-
auzi din cealaltă parte a satului. Nu avu curajul să-i spună adevărul. Cel puțin nu azi. - L-am dus la veterinar! Femeia îl privi încruntată. - Da’ n-avea nimic! - Nu știi tu! Avea ceva la picior. O hi călcat strâmb, sau ceva. Am zis că-i mai bine să stea o vreme sub ochii doftorului. Tata Sandu respiră ușurat când Saveta se făcu nevăzută în casă. Se așeză pe banca din fața porții, simțind că nu-l mai țin picioarele. În
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1441079204.html [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
și striga: - Maiestate, băi, maiestate, hai bă, o dată, că să termină treaba și ne pleacă mosafirii... Îl găsi pe Rege prăvălit lângă un trunchi scorburos cu privirea pierdută undeva către infinit, cum a stabilit mai târziu Marele Savant, cu gura strâmbă și cu trupul țeapăn. Marele Doctor stabili diagnosticul exact: fandaxie! A doua zi, Marele Rege pleca definitiv după privire, fără să lase vreo vorbă de duh pentru posteritate. O compuse ceva mai târziu Marele Poet, mândru că astfel intră și
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400432417.html [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
taste de gândul viu care acum mă paște... și-l pasc și tremur toată de nerăbdare... da. să plec odată să plec să uit să mai întorc ultima roată ultima așchie din carul gândului inserție în crucea vieții sunt celulă strâmbă într-un fagure acul albinei lasă-ncet în porul pielii-otravă o picătură și ea strâmbă nevinovată să mă ating o clipă pe tâmpla-nfierbântată aștept să plouă ningă-n statica de vată mi-e grabă-acum mi-e dor aprind când sting
OCHIUL DE JAR RĂMÂNE FIX de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1411414028.html [Corola-blog/BlogPost/375140_a_376469]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > IUBIRE, LUMINĂ ȘI VIAȚĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1204 din 18 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Iubire, Lumină și Viață În grădina de cruci, nebunii țintuiseră Iubirea, Lumina și Viața și cerul agoniza strâmb scuipând din gâtlej mohorâte-nțelesuri. Pâinea de smerenie fusese-mpărțită cu mult înainte și, sub picioarele Iubirii, Luminii și Vieții, sângele ștergea pământul plin de netrebnicii. Sub lespezi grele le-au pus apoi, dar Iubirea, Lumina și Viața s-au întrupat
IUBIRE, LUMINĂ ŞI VIAŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Leonid_iacob_1397844466.html [Corola-blog/BlogPost/360183_a_361512]
-
de (ne)deschiderea dosarelor și deconspirarea celor ce au colaborat cu securitatea comunistă, ba de existența icoanelor în școlile românești, ba de problema manualelor de religie, ba de problema existenței și aplicării unei legi a cultelor cât se poate de strâmbă, incompletă ori imperfectă, și mai ales, de problema discriminării și a nedreptățirii bieților homosexuali... Chiar și problema orei și a statutului orei de religie a mai fost desbătută și în anii trecuți... Ce să facem, acestea sunt, după unii, adevăratele
ORA DE RELIGIE DIN ŞCOLILE ROMÂNEŞTI – FACTOR AL DISCRIMINĂRII SAU MIJLOC ŞI OPERĂ CULTURALĂ A SPIRITUALITĂŢII?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1416404707.html [Corola-blog/BlogPost/384619_a_385948]
-
cerem lor, le moare iar vițelul, Iar când le dai, atunci le fată vaca Și tot mereu ne dau în brațe mielul Ca-n filmul cu bogata și săraca!... E strigător la stele ce se-ntâmplă Cu viața noastră guvernată strâmb, Că-ți vine-n cap să te zdrobești la tâmplă Sau de umil să te prefaci în dâmb! Mă doare sufletul de plâns zadarnic, De pixul care scrie și dă... chics ! Că, doar scriind, riști să devii fățarnic Încât pe
PARLAMENTARILOR NOȘTRI de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1438882714.html [Corola-blog/BlogPost/380013_a_381342]
-
cândva șobolan, Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul, Lasă-mi o porție de catran. Tobele bat, trompetele sună, Mergem voioși la carnaval, Moartea are culoare brună, Viața-i ascunsă-n recif de corali. CHAGALL Erau acolo tristeți și bucurii, Ulițe strâmbe erau, Vii între vii, Oameni pluteau în aer, pe nori, Stelele mai cădeau, albe culori, Eu mai zăream, cumva, umbre târzii, Mici croitori, coșari, viori viorii, Cum i-arăta Chagall, melodios, Parcă erau scrisori, albumul roz, Parcă am fi cu
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1422192825.html [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
2016 Toate Articolele Autorului vine o vârstă când părintelui-i vine să plece departe, undeva în pustiu, să-și fie străin, să se uite pe șine, să nu știe nimeni dacă-i mort sau e viu să nu vadă zâmbete strâmbe și reci, săruturi silite pe fata iubita, priviri strecurate, piezișe și seci, vorbire obtuza de buze lipită să plece departe, să-și ia și durerea stăpână-n adâncu-i de trup decrepit, să pună lacăte, să-și urle tăcerea cu gura
VINE ... de DORA PASCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1475477276.html [Corola-blog/BlogPost/380928_a_382257]
-
poem bogat în semnificații, metafore de mare profunzime care îl ajută să treacă dincolo de fenomenal, spre esențe, este „Sufletul fântânii”. „În miresme/ Crude/ Și în fructe/ Coapte/Universul pune / Razeși cu șoapte/ Dar la noi / Ajunge/Raza / Slută-n pântec,/Strâmbă / -n noi lumina/ Fețele în rânjet;/Pân’ la noi,/ Cu rostul,/ Dăruirea poate / Mii de ani lumină,/Galaxii străbate...” Scăldată în lumină, ființa umană are sentimentul veșniciei, și extaziată de propria existență, se crede pentru o vreme, stăpână și nemuritoare
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valentina_becart_1405635397.html [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
existență, se crede pentru o vreme, stăpână și nemuritoare, în beția unei clipe. Numai cel care poate descifra „sufletul fântânii”, taina ascunsă de oglinda apei, are conștiința revelatorie a efemerului, a faptului că „la noi / Ajunge/Raza / Slută-n pântec,/Strâmbă / -n noi lumina/ Fețele în rânjet;/” Sufletul fântânii) Țesătura textului sensibilizează receptivitatea noastră, predispunând-o la o complexă trăire emoțional-reflexivă, adică la trăirea a ceea ce numim - emoție estetică. Pline de dramatism, sunt versurile de ma jos, poetul simțind acut dureroasa
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valentina_becart_1405635397.html [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
la moșu’, n-am observat asta. A doua zi de dimineață, când a venit să-și afume bărbatul - de fapt, să-i tămâ- ieze mormântul -, l-a găsit lungit pe pământul reavăn cu botul întins spre crucea de lemn scrijelită strâmb și inegal, privea trist în gol, nici nu s-a uitat la ea. Cu greu l-a putut da deo- parte pentru a-și putea face treaba. Când a plecat, a încercat să-l ia acasă, dar Vlăduț n-a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474996424.html [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
zgomot mare Tulbură pădurea toată: Zmeul vine din plimbare, Prin zăpadă parcă-noată. Ciorile îi fug din cale, Valvârtej vine acasă; Trupu-i îmbrăcat în zale, Iar privirea, veninoasă. Ochii roșii, nasul mare, Bot de broască-n loc de gură, Dinții strâmbi, ca niște gheare Și-i înalt cam cât o șură. Lângă zid, flăcăul vede, Într-o clipă-i foc și pară, Că-i adevărat, nu crede, Și-i azvârle o ocară. Capul său, cam cât bostanul, Multă minte nu prea
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1417334596.html [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]