38,669 matches
-
urechile nu aud; și nici ochii nu văd; lacrimile lor sunt strânse sub pleoapa marelui ochi; și nici mâinile nu ating amforele de piatră pline de miere; roiuri de albine împlinesc dorințele scrise; și nici țesătura de purpură nu se strânge: se întinde spre fruntea ce rămâne ascunsă? De ce măslinul de la intrare e desfrunzit? De ce nimeni nu-și scoate fierea pentru sacrificiu? Făptura aici se întoarce, cu o voce totdeauna reluată: într-una este, într-alta se visează, și-n cea
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
decît cea precedentă. Și fiecare se pierde-n sine fără speranță. Cititorul Se-ntîmplă uneori să te bucuri de viață ca de-un costum prost croit sau de-o cămașă stînjenitor de largă sau de-o pereche de ghete ce te strîng prefăcîndu-te că nu le vezi defectele simțind covîrșitor cum lumina-ți pătrunde pînă-n coșul pieptului mut iar vocile-ți intră în ochi făcîndu-te să lăcrimezi. Instantaneu Sub vîntul greu se-ating oarecum incestuos răscoaptele fructe și zări flexibile ce ele
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
norii și apele reci dedesubt cum te-ai putea confunda cu femeia pusă la zid mirosurile vor veni cu o pace egală pe o fărâmă de stâncă îți încerci tăișul cuvântului absorbi aerul spre binele lacrimei fără scăpare cercul se strânge de jur împrejur nu poți să mai ieși afară din tine Arcade Mă temeam de după-amiezile lungi trăisem prea mult în albastru pietrele îmi măsurau tăcerea de la o secundă la alta timpul se umplea de o pleavă neplătite scadențe estompau
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
tentant, și nici prea departe în Europa Occidentală, în Suedia sau Spania. Ana Maria, draga de ea; își făcuse socoteala că va trebui să-și găsească de lucru cît mai aproape, aici, în Austria, de preferat, în Viena poate. Să strîngă bani, da, să pîndească momentul cînd va putea aduce încoace fata. Cum s-o aducă, aia e, cum, singur gîndul ăsta răsucindu-l pe toate părțile devenea o povară mai grea și mai de neîndurat decît toți kosovarii ăia care
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
însă de bunică-sa și de-acum și de maică-sa; fără s-o știe, era friptă de dorul Marianei, după ce o auzi de trei ori la telefon. Cum o aduc sîmbăta aici, îi spuse maică-sa, fuge la telefon, strînge receptorul în brațe și-l pupă, mămica mea scumpă, te iubesc și te aștept să vii să mă iei la tine... Îi trebuiau bani, îi trebuia o slujbă bună, greu de găsit prin împrejurimile pensiunii din Sfîntul Nicolae de peste Dunăre
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
tine... Îi trebuiau bani, îi trebuia o slujbă bună, greu de găsit prin împrejurimile pensiunii din Sfîntul Nicolae de peste Dunăre. Spăla vase la două restaurante pentru cîte douăzeci de șilingi pe zi și făcea pe frizerița în pensiune. Ar fi strîns ceva bani ca să plece la Viena, dar nu se simțea în stare să calculeze cît i-ar fi trebuit și cît ar fi durat... Răducu Auraș n-ar fi vrut s-o descurajeze; fără o slujbă însă, n-ar fi
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
s-o descurajeze; fără o slujbă însă, n-ar fi avut cum s-o scoată la capăt. El stătea în pensiune de doi ani și lucra la un service-auto pe șosea, la douăzeci de kilometri. Cîștiga binișor, supraviețuia, reușea să strîngă și bani, dacă avea cazarea asigurată. Se oferi s-o ajute să-și găsească o slujbă bună, deși nu tocmai dezinteresat. Avea bucurie la ea și Răducu, se arăta drăguț și săritor precum kosovarul ăla, care semăna cu Remus nu
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
genunchii juliți, undeva în ființa mea. E bronzat ici și colo, cum sunt bronzați băieții, vara, când joacă fotbal pe stradă. Buzunarele pantalonilor îi sunt bucșite cu obiecte băiețești, din care identific o crăcană de praștie. Mi-amintesc senzația praștiei, strânsă în mâna stângă, cu degetele mâinii drepte înmănuncheate ca să tragă de gumă. Trăgeam cu praștia, amândoi, el mult mai bine ca mine, lovea vrabia în zbor. De când a murit, când îl văd, e întotdeauna îmbrăcat la fel, și are aceeași
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
talie care mi se pare extrem de subțire, și șolduri de fetiță. Mi se adresează vivace: Imi pare rău de incidentul de adineauri. Zoia Ceaușescu. Trece țigara în mâna stângă, și-mi întinde dreapta. Ii iau mâna, nervos să n-o strâng prea tare: Imi pare rău și mie. E un pic cam prea pe față, aghiotantul dumneavoastră... Aghiotantul intră în vorbă: Dumneavoastră... vreți să consumați ceva? O coca-cola? Tovarășa Zoia aprobă din cap. Aghiotantul ridică gustarea neatinsă. Eu sunt din dispozitivul
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
piară. Există pisici de apartament și pisici de stradă, în apartamentul tău n-aș putea sta mai mult de o zi, exact atît cît ți-ar trebui să-mi electrizezi pielea cu mîinile tale pricepute să mîngîie, să apuce, să strîngă, atîta timp cît să-mi deschizi porii făcîndu-mă să par spre ziuă un foc de artificii rătăcit, ultimul din acea noapte. Porii mei, simpli, delicați, albiți de așteptare, - nu i-aș fi descoperit altfel. Te arunci în ei cu viteza
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
sunt decât cauza propriei mele existențe pe cale de-a se curma la fiecare adiere de pleoapă Aud tropăitul greu al eroilor lui Homer pe strada mea înconjurând ca un șanț de apărare cetatea lui Priam iar Elena pe care o strâng noaptea în brațe privește încrucișat în oglinda ochilor mei cu ochiul morții spre ochiul strălucitor pâlpâind al vieții mele 18 dec. 2008 Se duce și anul Se duce și anul acesta ca un cavaler teuton după prăduirea unui ținut inocent
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
Dumitru Velea Pe pragul ușii Cine sunteți voi care veniți să-mi spuneți că Odette s-a așezat pe pragul ușii și privește mai mult în afară decât înăuntru? Pereții casei s-au strâns tot mai mult, încât au dispărut și ferestrele. Fiii cui sunteți, slujitorilor de vești ce se spun o singură dată? În sulul cărții cine a aprins cuvintele? Cu foc, numele Odette mi se-ncrustează în carne, chiar acolo unde inima bate
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
poetului, întindeam mâna și le-atingeam, urmăream printre zăbrele creșterea și descreșterea soarelui, acum, numai descreșterea. Zăbrelele vibrează, sunt o până asurzitoare, prin care mâinile nu mai trec, și nici privirea, și nici țipătul meu; pânza zăbrelelor mi s-a strâns pe trup, mi-a intrat în carne, fără să-mi dau seama - și prea devreme. Poetul, în fața celulei, așteaptă un semn de la condamnata pe viață - și el un condamnat, fără să știe - , caută pe gardian să-l mituiască cu un
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
își dezbrăcase cămașa în care încerca să prindă fulgii mari și strălucitori. Nu cumva o fi aur? se gândi Leonard, însă în același moment își auzi râsul care știa să-i pună frână la orice bazaconie țâșnită din abisurile creierului. Strânse palma și simți atingerea făinoasă, din care parcă se ridica un parfum amărui și o clipă îi trecu prin minte că trăia într-un oraș foarte poluat. Ploaia se opri brusc, odată cu acest gând rezonabil, iar o pală de vânt
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
astrahan. Ghinda s-a spart de fruntea unei memorii de călău. Stăpânii polei mâncau dimineața miez de ghindă, eventual fiert cu porumb sau prăjit în piele de somn sau copt în foaia certificatului meu de naștere. Ochii din astrahan au strâns ghinda și în testament au lăsat crengile de stejar pentru venicul aspru cu care tu, mamă, știi atât de bine să-mi amintești că plămânii mei sunt rame de lotcă. Când numele de starover începe să se strige singur tu
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
Sătenii sunt îngroziți de bărbatul care și-a ucis cei cinci copii. Regina Mamă își doreșete o mamă. Primește o rochie din catifea roșie. Regina mamă mulțumește pentru mamă. Femeia a vrut să se sinucidă, dar s-a răzgândit. Servitoarele strâng farfuriile murdare. Botnițele miros a salivă învechită. Frumoaso, cu pistruii copiilor tăi abandonați în ploaie! Frumoaso, cu reginele care fug din palate ca să chiuie la porțile scunde! Frumoaso, cu mamele care-și târâie sufletul pe prispa copiilor patricizi! Adoarme-mă
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
Răspuns, de la-nțelepți, n-aștept, Căci și-unul, și-altul ni se frîng: Piciorul drept, piciorul stîng, Piciorul stîng, piciorul drept. Un pas în plus de mai accept, E că-i în iambu-n care plîng Actorii ce,-n coturni, își strîng, Spre-a se umfla mai amplu-n piept, Piciorul drept, piciorul stîng. Glossî (I) "Sub poveri speculative Stă la dreapta Gabriel..." (Andrei Pleșu, Abschiedsduett) Un raport de o octavă E-ntre Lună și-ntre Soare; Cela de-i poți spune
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
într-un rond peripatetic, Fac împreună un biped. Fotografia e un leac Durabil cît un epitaf La o uitare ce,-ntr-un veac, Pe fiecare-l schimbă-n praf. Ferice-s doar cei fără lanț, Cei cîți în haită nu se strîng, - Ci-și saltă, ca-ntr-un fel de danț, Piciorul drept, piciorul stîng. Piciorul drept, piciorul stîng Fac împreună un biped... Îi doare, însă nu se plîng, Unul pe altul se succed; Greu urcă pașii unijambi, E scara un scalar
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
Din tine lumina ca un smoc de vipere gata să îndure Beau un icetea în cinstea ta Glumesc cu prietenii de peste hotare Că va veni și ziua când împreună vom lucra la castelul de nisip început Când mama va fi strâns rufele De pe sârmele noastre și-ale vecinilor Inima va bate la uși insistent ca martorii lui iehova Kafka se va pocăi Eu n-am liniște până când ochii tăi mari nu vor pocni de-atâta floare a conștiinței dragostea mea Beau
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
și N. a declarat trist că o sticlă de vodcă e prea puțin pentru douăzeci și una ore de zbor. Întorc nedumerirea pe toate fețele și tot nedumerire rămâne. De unde douăzeci și una? Adun, scad, împart, extrag rădăcini și reduc la absurd: nu pot strânge mai mult de nouăsprezece ore. Admit că sunt extrem de slab la matematică. Recunosc chiar că într-a cincea de liceu am și rămas repetent din cauza ei și dacă n-avea tata, Dumnezeu să-l odihnească, pile pe la ministerul de resort
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
de obicei despre ce e vorba. Enrique îi spune. Juan mă privește râzând, dar i se adresează tot lui: "De ce nu-i spui omului că pe vremuri într-o casă cu 17 camere locuia o familie, iar acum 17?" Enrique strânge din umeri și tace. Dar îl înțeleg pe șofer neașteptat de ușor: spre deosebire de restul spaniolilor din lume are vorba rară și dicția îngrijită. Ș-apoi, dacă pricepi două-trei cuvinte... Practica apartamentelor "la comun" nu e o descoperire cubaneză... (Au mai
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
ea însăși cum se stinge lumina și rămâi cu spirala de la becuri în jurul gâtului regină elisabeta regatul tău pe geamuri dimineața - ecorșeul aceluiași coșmar țesând pânza freatică a incoerențelor ce-ți strepezesc dinții a simultaneității căderilor după ce-arunci buchetul strângi repede pleoapele iubirea și orbii se-mbracă-n furouri n-au nicio șansă afară când îmi stai în stomac și mă privești în ochi un montagne russe îți ridică adrenalina piața mare urlă ca un radar pe traiectorii frenetice amprenta
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
o încâlcită absență a tuturor obiectelor ascuțite a frânghiilor unghiilor reproșurilor împinge deșertul către tine precum plugurile zăpada) - or să le poarte fetițe impozante în jocul de-a lumile dispărute apoi fantoma din rol pe furiș va veni să le strângă mai tare bluzița căci era pe când se călătorea cu pielea fedeleș în jurul sentimentelor ca ceștile de porțelan o eleganță amenințătoare le coboară abrupt disonant în poală din ceaiul cu lapte reflexia profilului îmblânzește toropită otrăvuri pursânge și nepresimțind degust voluptuos
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
desenul lui întrerupt și vag te ajută să uiți de muștele ce gravitează în jur. Ca de fiecare dată, nu știi dacă te vei întoarce și asta învie culorile de pământ ars. Foșnetul pădurii e o ureche în care se strânge geamătul celor ce te-au atins și s-au tras curând înapoi, fără cuvinte de schimb. în horn a rămas puțină zăpadă și o pată albastră spre care te urnești cu toate repictările așezate pe suflet până ce fiecare punct dureros
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
Europa și vrea să trăiască cum vrea ea. Sunt și momente mai dificile, de ce să nu recunoaștem, singurătatea pariziană e ca oricare alta. Locuind printre vestigii ale trecutului - și la Paris trecutul e mai tare decît prezentul, "Asta doar pînă strîngi în brațe un bărbat...", adaugă Kiki, celor care fac mare caz de frumusețile Parisului, lumea e deja amestecată,vin americanii, haitienii, africanii, ce să mai înțeleagă parizianul obișnuit care iese la braț cu soția și fata lui în Bois de
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]