1,031 matches
-
blând, încununat de zâmbet, nu același ca mai devreme, ci unul care era numai pentru mine, unul care îi adâncea și mai mult gropițele semănate în mijlocul obrajilor. Glasul ei ca o simfonie îmi pătrunde urechile, inima-mi e slăbită din strânsoare, firicele fiebinți rostogolindu-se greoaie îmi brăzdeză fața încremenită, deschid ochii- ninge, ninge liniștit cu fulgi mari și albi ca sufletul mamei mele. Acum știu de unde avea atâta putere și cum reușea să facă vrăji. Dumnezeu o iubea. O iubea
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
alegerea căilor omului străbun!! E ca o trâmbiță suavă ce sună, e lină, Catina ce imită amintirea dintr-o mină, Ascunsă afectivului în liniștea deplină, Mintea sufletului, nesperată să revină.. De-ai fi trist ea ușor te împresoară, Printr-o strânsoare din a ei fuioară, Zâmbește dintr-o oglinjoară interioară, Mangâie chiar de-i pe-un picior - gropară.. Bărbatul ce mare nerod ar fi ajuns, De n-ar fi tare și-n delicatețe pătruns, De toate gesturi sau priviri delicatești, Să
GÂND DE FRUMUSEŢE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368281_a_369610]
-
1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Întâlnirea Cei doi profesori, coborând scările ce duceau la impunătoarea intrare a liceului, au ajuns în stradă. Pe cer norii erau antrenați într-un joc primăvăratec în jurul soarelui , când eliberându-l din strânsoare, când îmbrățișându-l din nou cu puful lor cenușiu în continuă mișcare. Astrul suprem al constelației cerești dorea să-și arate strălucirea, însă forța lui era a unui soare cu "dinți" cum se spune în popor, fără puterea de a
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
povestirea se încheie astfel: „Experiența de pe insula Trios o să le rămână mereu în amintiri, dar mai ales lui Miwaco care știa, în sfârșit, care era scopul ei în această viață” și care i-a dat speranța unei adieri eliberatoare din strânsoarea demonicului. Prin lecturarea acestor povestiri am constatat că magia neagră are o atracție deosebită asupra imaginilor imaginate ale autorilor, conștienți de un impact mult mai mare asupra unui public postmodern. Obișnuit cu producțiile horror, dar și cu personajele negative, terifiante
„PAŞI ÎN IMAGINAR”, O INCURSIUNE ÎN IMAGINAŢIA FANTASTICĂ A STUDENŢILOR FILOLOGI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352986_a_354315]
-
Dă-mi viață și-nvie prezentul inert. CÂND CAUT GÂNDUL Ne'ndurătoare ziduri reci de ceață Și-arar, săgeți de raze despletite Au ațipit crâmpeie vagi de viață Pe brațul sur al toamnei desfrunzite - Amăgitoare clipe-n pumni de vise, Strânsoare dulce-n lacrimi de gutuie - Cu picuri moi de ceară-n paraclise, Cânt de fecioare suie, lin, pe gruie. Prin ierburi arse, de îngheț pudrate, Trec cerbi sfințindu-și coarnele în brume. Apăsătoare liniște-n cetate Cu nori îngenunchind tăceri
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
să-și scoată tricoul subțire de vară și începu să-i exploreze întregul corp bine bronzat și armonizat, controlând cu buzele sale fierbinți, centimetru cu centimetru. Nimic nu scăpa neexplorat de buzele sale fine. Mircea se strădui să elibereze din strânsoarea sutienului cei doi sâni superbi, care parcă erau făcuți numai pentru a te juca cu ei, să-i tot acoperi cu sărutări pătimașe și să-i agiți frecându-le cei doi mugurași ridicați în mijlocul a două pete maronii ca două
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
așa cum suferința se petrecea în sufletul lui, la momentul creării artei scrise. Arta lui difuzează, întărește prin mesaj mare dorință a existenței umane, a omului nevoit și a durerii lui fizice și morale. Durerea fizică este însuși chinul vieții în strânsoarea încăperilor cerului, o închisoare în care exiști ca obiect, nu și ca om: ”pare să le facă plăcere / să ne disprețuiască / din toți porii lor întunecoși / precum celulele / supravegheate non-stop / amintindu-ne mereu că suntem / rebuturi” (Slujbași, 2008:53). Metaforizată
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Tăceri negre mă-ngroapă Și parcă-s o paiața De-un păpușar purtată. În jocul lui sunt prinsă, Cu șfori de ghimpi mă ține, Iar mâna lui m-apasă, Rupe culori din mine. O, crude păpușare, Dă-mi drumul din strânsoare Și dă-mi în loc de frânghii Aripi cu strop din soare! Referință Bibliografica: Păpușarul / Ionică Baicu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1187, Anul IV, 01 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ionică Baicu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PĂPUŞARUL de IONICA BAICU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354026_a_355355]
-
secundă în care privirile pictorului s-au intersectat cu cele ale Adrianei, au fost ca o electrocutare ce i-a trecut prin întregul corp. Ceva a săgetat-o simțind un fior de încordare care odată ce i-a dat drumul din strânsoarea chingilor ce-o cuprinse, s-a transformat într-o căldură care i-a invadat întregul trup, transformându-se apoi doar în plăcere. Era ceva ce i se întâmpla pentru prima dată. Până atunci nu a mai trăit cu atâta intensitate
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
uriașul lup o rupse la fugă urlând, cu păru-n vâlvătăi, se bucurară și strigară: -Trăiască Ghiocel și locotenentul nostru! Trăiască Primăvara și Soare-împărat! Începură iarăși să cânte, iar chipeșii flăcăi să arunce clopoțeii fermecați prin întreaga pădure. Eliberați din strânsoarea chingilor de ger, bieții copaci își dezmorțiră trunchiurile, își îmfipseră rădăcinile mai adânc, să sugă seva dătătoare de viață, apoi își înălțară crengile cât mai sus, să fie sărutate de raze. Unii, mai curajoși, își prinseră pe crengi ghemotoace de
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
se apropie, turate la maxim, de vas, formează un șir indian, care începe să se învârtească în jurul nostru. Din cauza vitezei de deplasare e aproape imposibil să-ți alegi o țintă. „Princess” înaintează la turație maximă, dar nu poate scăpa din strânsoare. Una din bărci iese din rând și se îndreaptă glonț spre noi. Bărbatul conduce din picioare, sfidând orice pericol. Ține o porta voce în mână și ne somează să oprim. - Ia de-aici! îi răspunde Grosetto și treage un glonț
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
haiducii mei nefericiți? Eu alerg pe mârțoaga tristeții, o las la poarta raiului, intru fericit sub lampioanele păcătoșilor îngeri, femei frumoase mă înconjoară. Esti pervers , spune o hârcă, piei, hârcă, piei, viața mea este ca un cristal de nesdruncinat din strânsoarea fericirii.Copiii au desenat în lagărul de la Terezin, au putut desena, un fel de a glumi cu moartea, cum numai copiii pot glumi, desenele lor au rămas caraghioase, strâmbe, glume triste, iar micii lor autori plutesc pe cer, nori albi
AFARĂ DIN VIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353558_a_354887]
-
ultima lui lacrimă“, „se regăsește“ «într-o realitate deplină și concretă, unde totul pare că are un ritm previzibil pentru cei ce îndrăznesc să creadă că poate mâine va fi altfel», are «ochii încremeniți în infinitatea plăcerii», „se pierde“ «în strânsoarea sânilor» Ei, „se fericesc“ (El - Ea) «adăpostiți sub tavanul înstelat, înveliți în cuvinte aurite», uneori, expresionist, are „poftă sporită de a se scălda“ «în oceanul de senzații necunoscute», cu singura îngrijorare de a nu fi «încarcerat într-o odaie neaerisită
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
hău incolor. noi ceruri aprinse din vechiul lor cer deschide mireasma tămâilor sfinte, se limpezesc visele ca apa -n izvor și naște poeme din mii de cuvinte. lacrimă -ană cu plânsul în gene dărâmă zidurile ce te-mpresoară, ieși din strânsoarea viselor tale și naște-ți pruncul pe iarbă afară. lumina zilei se preface în miere cercuri de-argint azvârlite pe sus, zâmbetul și farmecul din tine nu piere lacrimă-ană, unde te-ai dus? brazii nuntesc în vechea pădure, manole piere
LACRIMĂ-ANĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353653_a_354982]
-
sânii fetei pe pulpele ce tresăreau nervoase ca electrocutate la orice atingere fină a mâinilor. Cu dinții începu să deschidă nasture după nasture ai bluzei ce acoperea sutienul cu prea micuțele cupe pentru generozitatea sânilor. Apoi urmă eliberarea lor din strânsoarea sutienului. Andrada nu mai schița nicio împotrivire. Aparținea total visului nemărturisit încă din pubertate de a trăi la intensitate maximă primele clipele de dăruire în brațele iubitului. Cristian îi murmura cuvinte dulci de dragoste, menținând aprinsă vâlvătaia focului ce i-
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
o lasă să răspundă .Degetul lui arătător îi atinse pentru o secundă buzele rotunjite în forma unui "nu"nerostit. Ssss...nu spune NU... Îi lua palmă în palmă lui... -Vino...vreau să-ți arăt ceva. Îl urma docila.Ii simțea strânsoarea caldă...Nu știa unde merge ,ce face dar un lucru știa sigur.Cand palmă ei se va desprinde din palmă lui îi va fi frig. -Ciudat nume pentru un cal... -E numele unui prieten din Germania.Deocamdata calul este singurul
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
de răgaz să-și pregătească mama ... să se obișnuiască....” S-a lăsat mângâiat că un copil alintat și accepta să se întindă în pat. Abia acum realiza cât de obosit era după o astfel de zi și se desprinse din strânsoarea delicată a degetelor Laurei la a cărei atingere reacționase atât de intens. Iuliana nu știa despre ce este vorba, dar a intuit imediat, amintindu-și ce rugăminte îi adresase Lăură înainte de operație... Referință Bibliografica: SACRIFICIUL IUBIRII - UN ALT FRAGMENT DIN
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]
-
iapa se înspăimântă grozav, se cabră, se ridică cu picioarele de dinainte, apoi începu să bată din copite. Moșul căzu de pe șa, un picior îi rămăsese atârnat în scară. După ce-l târâi astfel câțiva pași, piciorul moșului se eliberă din strânsoare. Iapa nu înceta să bată cu copitele din spate în desaga care-i atârna pe crupe. În cele din urmă, desaga căzu prin livadă. Iapa fugi la deal, tocmai sub gardul de la toloacă, și se uita speriată de acolo la
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
și picioarele i se conturau frumos îmbrăcate în mătase...Pentru o secundă deși n-o atinsese niciodată știu cât de perfect se potrivește gleznă ei în palmă lui.Si revăzu dulce și dureros ,cu ochii minții formă sânului scăpat din strânsoarea palmei ei într-o după amiază fierbinte de vară. Și îl privea cu ochii aceia frumosi.Fara să fie stânjenita...deși stânjeneala se ghicea sub vena care-i pulsa sălbatic la tâmpla stanga.Si buzele-i i le simțea frematande
POVESTE DE DRAGOSTE (2) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354164_a_355493]
-
a Egiptului, cu care-i plăcea să se compare. Aluat din coca lui Caragiale, verișoare lui primară, cum și-o recomandă amicilor,- Cleopatra era înainte de toate o frivola. Înaltă, solidă chiar, cu un corp atletic, bine pus la punct în strânsorile dedesubturilor, Dalila nu era chiar de lepădat și, bărbații, amatori de șuiete, roiau pe lângă ea, atât pentru izul dulceag al glumelor ei, cât și pentru amorurile ei împărtășite cu atâta nonșalanta și-n stânga și-n drepata, mai mult din
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]
-
toată mișcarea corpului, iar privirea îi era luminoasă, dreaptă și caldă, lipsită de infatuarea pe care o citise la celălalt. Pe nesimțite, s-a apropiat mult de el, apăsând brațul ce-l avea pe omoplatul său și, când a simțit strânsoarea de răspuns din partea lui, a ridicat încet capulpentru a-l putea privi în ochi. Avea gura întredeschisă și buzele îi fremătau ușor în urmărirea melodiei. Și-a lăsat privirea printre genele apropiate în ochii lui, simțindu-i cum o sorb
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
Cum să mă cunoști?! Doar văd că trăiești „Sfârșitul utopiei”.- Aaa... ești Marcuse. Mă bucur să vă cunosc. I-am întins mâna, dar surprins a văzut că de la cot până în vârful degetelor nu o mai vedeam. Însă i-am simțit strânsoarea. Imediat cum a retras-o, din nou și-a recăpătat conturul. Era ca și cum de la cot în jos mâna mea devenise invizibilă. Dar fără să-și piardă simțurile. Dumneata ești cel cu teoria că tot ce pune astăzi lumea în mișcare
UNDA VERDE A RADIOULUI DE-ACASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357107_a_358436]
-
a reușit să prindă lanțul. Dintr-o singură smucitură l-a tras dintre trunchiuri și a nechezat din nou, a satisfacție deplină. - Uraaaa! Bravo, Bătrâna! a țipat Tudorel de bucurie în timp ce ateriza pe iarbă, după ce și-a desfăcut mâinile din strânsoare. S-a repezit la „căluțul lui drag” și l-a pupat pe bot, îmbrățișându-l. Iapa a stat cuminte, fremătându-și trupul, semn că-i răspunde băiatului ori că nu mai suporta muștele de pe spinarea sa. Apoi, după câteva secunde
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
Faceți tot ce trebuie! Faceți imposibilul! Fără să realizeze ce face, o prinse pe Emanuela de mână, strângând-o destul de tare... - Domnule Profesor..., zise Emanuela privindu-l insistent. - Spuneți, doamna Romașcanu... - Mmmmă doare brațul..., zise Emanuela, indicând cu privirea spre strânsoarea care o făcea captivă în mâna profesorului. Acesta își retrase imediat mâna, stânjenit de cele întâmplate, încercând o explicație: - Îmi cer mii de scuze, doamnă! Cred că, cel puțin pentru o clipă, m-am lăsat dominat de sentimente. Vă rog
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
mai văd”. A întins brațul drept să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul ales. În acea clipă a auzit țipătul ei disperat. Încercând să-și răsucească parțial trupul pentru a privi în jos, strânsoarea pietrei a slăbit. I-au alunecat degetele și a scăpat acea piatră ieșită din colțul stâncii. Disperat, a încercat să se prindă cu mâna stângă, dar mișcarea bruscă a trupului a făcut ca piciorul să-i alunece. În această situație
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]