1,303 matches
-
Kranzlmarkt din Centrul vechi (Altstadt) al orașului Salzburg este o străduță care face legătura între Getreidegasse și Alter Markt, în timp ce mica Rathausplatz se află la intersecția străduțelor Kranzlmarkt și Getreidegasse și face legătura cu fostul Hauptbrücke (astăzi Staatsbrücke). Kranzlmarkt a servit în trecut în primul rând ca piață de păsări și de ouă, numele străzii fiind schimbat adesea: ea a purtat numele de Eiermarkt (1452-1585), Preinmarkt (Prein
Kranzlmarkt și Rathausplatz () [Corola-website/Science/328278_a_329607]
-
la suprafață în momentul în care dealul a fost tăiat. Ana Bucea, născută Dușe, în anul 1866 și decedată în anul 1964 spunea că accesul la biserică se făcea prin trei locuri: primul drum era din strada principală pe o străduță, al doilea drum de acces prin drumul Ocnei iar al treilea prin drumul Slimnicului. Stancu Maria, născută Pescar, la data de 21 februarie 1892 spunea: "am auzit de la moșul meu Savu Nicolae, zis și Pușcașu(pentru că deținea o armă) că
Biserica de lemn din Șura Mare () [Corola-website/Science/318151_a_319480]
-
Getreidegasse (în traducere literală "Străduța de cereale") este o stradă comercială aglomerată din cartierul vechi al orașului austriac Salzburg. În casa de la nr. 9 s-a născut și a locuit până la vârsta de 17 ani faimosul compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart. Denumită inițial Trabegasse (derivat
Getreidegasse (Salzburg) () [Corola-website/Science/328272_a_329601]
-
care permitea să se arunce pietre și ulei fierbinte peste asaltatori. Castelul este deschis pentru vizitare. El posedă frumoase cămine monumentale din sec. XV. In jurul castelului au fost amenajate la sfârșitul sec. XX grădini medievale. In apropierea castelului, pe străduțele în pantă, câteva frumoase case medievale și biserica parohiala Notre-Dame, dedicată Sfântului Vincențiu. A fost cândva capela castelului rezervată seniorilor. Aici există înca niște capiteluri din sec. XII. Clopotnița și capelele laterale au fost adăugate mai târziu. In interior, un
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din altele, stând mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar pentru a le lumina altora calea, fiecare poveste luminează un sens care nu lasă lumea să se scufunde În Întunericul uitării, fiindcă, pentru oamenii acestei cărți, nu punctul terminus al călătoriei lor
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
În apropiere de Centrul Vechi al orașului Baia Mare, pe o străduță îngustă, tipic medievală, se află o clădire care adăpostea, în Evul Mediu, celebra Monetărie . Aici se transforma, în lingouri și monede, aurul extras din exploatările miniere aflate in bazinul băimărean. Din această pricină, orașul a putut avea fortificații, locuitorilor li
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș () [Corola-website/Science/314133_a_315462]
-
la începuturi sub numele de Riga, într-un moment dat formând un port natural cunoscut drept Lacul Riga, dispărut în ziua de azi. Se consideră că râul a împrumutat numele său orașului. Cursul vechiul râu mai poate fi găsit urmărind străduțele Kalku și Ridzene din Vechea Rigă. Întemeierea modernă a orașului este pusă de istorici pe seama negustorilor germani, mercenarilor și cruciaților care au ajuns pe aceste pământuri în a doua jumătate a secolului al XII-lea, atrași de zonele slab populate
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
de mâncare se găsește. La depozit am cunoscut un român înalt, frumos și blond ca Nichita Stănescu... Omul ăsta nu mai avea speranță, dar râdea. Se considera norocos pentru că locuia într-o rulotă pe care o găsise, stricată, pe o străduță din Roma. Fără ușă, fără geamuri, pusese celofan să mai oprească frigul. Când nu muncea, mergea la Conad, își gătea la o butelie de voiaj și aștepta a doua zi. Am cunoscut oameni care-și perfecționaseră arta de a locui
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din altele, stând mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar pentru a le lumina altora calea, fiecare poveste luminează un sens care nu lasă lumea să se scufunde În Întunericul uitării, fiindcă, pentru oamenii acestei cărți, nu punctul terminus al călătoriei lor
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
cu Teba, acceptând însă practic hegemonia acesteia. Inițial cetățenii plateeni au acceptat oferta alianței cu Teba, dar au constatat repede că forța invadatoare ar putea fi copleșită din cauza numărului mic, având mai ales în vedere necunoașterea de către tebani a terenului (străduțele strâmte și întortocheate ale orașului), vremea rea și întunericul. Cetățenii înfuriați ai Plateei i-au atacat atunci pe tebani; într-unul dintre rarele cazuri din antichitate în care atât femeile, cât și sclavii au luat parte la luptă, plateenii au
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
Străduța " () este o pictură de Jan Vermeer van Delft, creată între anii 1657-1658. Este găzduită de Rijksmuseum din Amsterdam, și este semnată în stânga jos, sub fereastră, cu literele „I V MEER”. Deși pictura reprezintă într-adevăr două case și inițial a
Străduța (Vermeer) () [Corola-website/Science/305981_a_307310]
-
civile autoritățile locale organizează festivalul "Zilele Sfântu Gheorghe". Centrul Târgului Secuiesc este de formă ovală (fostă piață a orașului), are un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui așa-numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curți"), niște străduțe înfundate (în oraș există 72 asemenea "străduțe"). Acestea au luat ființă odată cu dezvoltarea orașului, când familiile de meștesugari au început să construiască în grădinile din spatele clădirilor principale (care dădeau spre centru) alte case, cu acces ușor în piață. Pe ultimul
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
Gheorghe". Centrul Târgului Secuiesc este de formă ovală (fostă piață a orașului), are un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui așa-numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curți"), niște străduțe înfundate (în oraș există 72 asemenea "străduțe"). Acestea au luat ființă odată cu dezvoltarea orașului, când familiile de meștesugari au început să construiască în grădinile din spatele clădirilor principale (care dădeau spre centru) alte case, cu acces ușor în piață. Pe ultimul teren construibil au fost ridicate case în
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
Este chiar casa care deschide strada pe mîna stîngă, un rînd de apartamente dînd de aceea spre Vasile Lascăr. De la garsoniera în care stătea la etajul VI — care cîndva ținuse de apartamentul, vîndut între timp, al mamei sale — se vedeau străduțele care leagă Vasile Lascăr de Piața Rosetti și de spatele hotelului Intercontinental: Italiană, Caragiale, Batiștei, Dianei... Blocul s-a resimțit serios la cutremurul din 1977 și, pentru că n-a fost consolidat niciodată, ambele fațade poartă și astăzi de-a curmezișul
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
tango tipic (premieră la “Café la Giralda” din Montevideo). Muzică: Edgardo Donato (compozitor argentinian, 1897-1963). Text: Carlos César Lenzi (1895-1963). Muzică: Juan de Dios Filiberto (compozitor argentinian, 1885-1964). Text: Gabino Coria Peñaloza (1881-1975). Textul, scris în anul 1903, descrie o străduța îngustă tipică din satul Olta din nordul Argentiniei (denumită “Caminito”). Titlul a fost extrapolat în 1926 de către compozitor și la străduțele înguste din cartierul “La Boca” din Buenos Aires. Muzică: Julio César Sanders (compozitor argentinian, 1897-1942) Text: César Vedani (1906-1979) Muzică
Tango () [Corola-website/Science/311033_a_312362]
-
Juan de Dios Filiberto (compozitor argentinian, 1885-1964). Text: Gabino Coria Peñaloza (1881-1975). Textul, scris în anul 1903, descrie o străduța îngustă tipică din satul Olta din nordul Argentiniei (denumită “Caminito”). Titlul a fost extrapolat în 1926 de către compozitor și la străduțele înguste din cartierul “La Boca” din Buenos Aires. Muzică: Julio César Sanders (compozitor argentinian, 1897-1942) Text: César Vedani (1906-1979) Muzică: Francisco Canaro (1888-1964) și Mariano Mores (compozitori argentinieni) Text: Ivo Pelay (1893-1959) În prima jumătate a secolului al XX-lea au
Tango () [Corola-website/Science/311033_a_312362]
-
Mondial și după căderea monarhiei în Egipt speranța într-o eliberare de sub sistemul colonial britanic și nemulțumirea față de antagonismele sociale grave au dus la orientarea autorului spre subiecte contemporane, prezentate în mod realist, cum a fost, de exemplu, în romanul "Străduța Midaq" din 1947. "Trilogia din Cairo", ciclul de romane din 1956-57 dedicat unei familii de negustori, îl face cunoscut în întreaga lume arabă. "Băieții din cartierul nostru" (1959), una din operele sale celebre, a fost interzisă în Egipt sub acuzația
Naghib Mahfuz () [Corola-website/Science/302500_a_303829]
-
brodată ochii umeziți de lacrimi)"”. Grădina mai apare în proza lui Cătălin Mihuleac - „"Golda întoarce capul. E mai rău ca în Iași. Ruine și iar ruine; chiar și lângă spital e o clădire distrusă de bombe. ... Parcul Wäringer, la câteva străduțe mai la deal. Ah, iar se apucă amintirile de boscorodit! Nu, proastelor, nu seamănă cu Parcul Copou din Iași ... Nu are voie să semene. Ăla e un trecut de care ea nu mai are trebuință"” - dar și în memoriile lui
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
niște rude germane, dar care le servesc cina oricum, fiecare vorbind în limba lui. Clark reușește să transforme un dans popular bavarez într-o încăierare de stradă, după care el, fugit în grabă, își blochează mașina Citroën DS într-o străduță medievală prea îngustă. Ajunși la Roma, membrii familiei Griswold închiriază o mașină de la un birou de turism. Cu toate acestea, ei nu știu că adevăratul managerul este imobilizat de doi hoți. Șeful hoților le dă o mașină în al cărei
Vacanță prin Europa () [Corola-website/Science/326460_a_327789]
-
18' longitudine estică, în zona de podiș a Târnavelor, pe ambele maluri ale râului Târnava Mică, partea veche situându-se îndeosebi pe malul drept. Relieful a determinat extinderea orașului în jurul a două străzi paralele cu direcția râului, intersectate de șase străduțe, situate în partea de nord a Târnavei. Localitatea este atestată documentar din anul 1278, deși s-au găsit urme de locuire umană încă din neolitic. Prosperitatea localității a făcut ca partea de est să cuprindă satul Cuștelnic, asimilat orașului spre
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]
-
erau fortificate de ziduri. Locuitorii se ocupau cu activități de pescuit. În a doua fază, invazile exterioare i-au determinat pe locuitori să construiască cetăți protejate de ziduri pe dealuri mai înalte, casele fiind construite una lângă alta, delimitate de străduțe mici între ele (Kastri Syros, Naxos, Kynthos din Delos). Aceast proces implică pierderea controlului asupra mării și amenințarea unui inamic extern, poate Cretă minoică. În a treia fază, influența Cretei a fost puternică, fiind stabilite așezări pe litoral (Milos-Filakopi I
Civilizația cicladică () [Corola-website/Science/330590_a_331919]
-
și pe acel loc s-a deschis un Muzeu al mozaicului. In afara acestora se mai pot vedea astăzi resturi ale "Palatului Bucoleon" și ale "Palatului Mangor". O capelă imperială este bine conservată în subsolul unui magazin, în timp ce pe multe străduțe se pot remarca frânturi de ziduri bizantine, pe lângă care turiștii neavizați trec cu nepăsare.
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
despre România, trezindu-i curiozitatea atât de vie a acestei firi visătoare. Prima sa impresie despre București nu a fost deloc una favorabilă din cauza aglomerației și a mizeriei de pe străzile capitalei, dar mai târziu ea a descoperit în acest oraș străduțe pitorești și sute de bisericuțe care îi aminteau vag de Moscova. Adaptarea a fost cam grea pentru ca imediat ce a ajuns ea s-a îmbolnăvit de rujeolă, acest lucru imobilizând-o pentru un timp. Imediat după această perioadă ea s-a
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
arterele numite în prezent Calea Victoriei și Strada Ion Câmpineanu. Pasajul a fost demolat în 1958. În 1857, Frederic Bossel, proprietarul casei Bossel, cumpără de la Pericle Ghica un teren de aproximativ 5.000 m², situat în nordul Casei Török, cu o străduță perpendiculară pe Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei), care cobora spre Strada Știrbey Vodă - conform ortografiei vremii (azi Strada Ion Câmpineanu). Străduța era flancată de ambele părți de mici prăvălii. Bossel pardosește străduța cu lespezi de piatră și execută scări de piatră
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
casei Bossel, cumpără de la Pericle Ghica un teren de aproximativ 5.000 m², situat în nordul Casei Török, cu o străduță perpendiculară pe Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei), care cobora spre Strada Știrbey Vodă - conform ortografiei vremii (azi Strada Ion Câmpineanu). Străduța era flancată de ambele părți de mici prăvălii. Bossel pardosește străduța cu lespezi de piatră și execută scări de piatră pentru coborîrea spre strada Câmpineanu. Apoi acoperă străduța cu un acoperiș de sticlă galbenă, dând naștere la pasajul inaugurat în
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]