11,293 matches
-
cât li s-a spus că vor sta departe de casă. Au lăsat vacile în grajd, oile în curte, păsările în grădină. N-au avut cum să le ia cu ei. „Ba mai mult”, spune bătrânul Johann, „femeile s-au străduit să lase casele curate, măturate, să fie faine când se vor întoarce înapoi... Le-au încuiat, au scris pe chei numărul casei, au strâns toate cheile în niște coșuri mari și le-au dus la primărie, cum li s-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
copil fricos și mă temeam să nu greșesc ceva, cumva, Doamne feri, nu eram sigur pe armă că cum merge, dar am fost crescut să fac tot-dea-una tot ce pot ca să fie bine, să nu supăr pe nimeni, să mă străduiesc cât pot. Am fost peste toată compania și m-am încrezut un pic atunci când m-a lăudat colonelul. M-am gândit că «doară acuma ești cătană, mă, ce dracului», chiar dacă de-abia împlinisem șapte-spre-zece ani. Am vrut să par mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
descrie cu lux de amănunte și să-și râdă de exponenții ei, prezentându-i, pe marea lor majoritate, așa cum au fost ei în realitate, așa cum au fost ei schimonosiți, ciuntiți, cu pretenții de oameni cinstiți, corecți și înflăcărați, care se străduiau din răsputeri să se înscrie perfect pe linia directoare trasată de un partid și de un popor sovietic eliberator. Iată deci, că Dan Ghițescu a avut și curaj, dar a și ridicat piatra, acceptând provocarea acestui roman, de a scrie
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
ca întreg - de la săptămânalul nostru „Libertatea”, revistele „Lumina”, „Tinerețea”, „Bucuria copiilor” și până la activitatea editorială. Oricum, cu suișuri și inerente coborâșuri, instituția noastră a rezistat tuturor ispitelor, iar oamenii care au muncit aici, unii aproape întreaga lor viață, s-au străduit ca toate publicațiile să apară la timp, să ajungă în mâna cititorilor - de la copii, tineri și adulți și până la iubitorii de carte. Ca atare, într-o atmosferă de sărbătoare, cu invitați care ne-au onorat cu prezența, printre care dl
Un an editorial, într-o singură zi [Corola-blog/BlogPost/93949_a_95241]
-
Mântuitorului Hristos spre învierea vieții în cadrul Cetei Alese: „Viața noastră nu a fost făcută ca să ne plângem și ca să ne gândim, precum cei ce aduc prigoana, râul și destrămarea, la toate cele trecătoare, ea ni s-a dat ca să ne străduim să devenim, în felul nostru, model și exemplu, iar numele bun și faptă bună, oricât ar fi, în proporție, de măruntă și oricât de indefinita, sunt cele ce ne vor salva de la uitare și de la Moartea Definitivă. Noi am aflat
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
căci sunt Părinții noștri, oameni buni...”. Prietenul drag care l-a vegheat, l-a alinat, l-a alintat, l-a încurajat, l-a sprijinit, l-a iubit, Mariana Brăescu-Silvestri îi ține permanent aprinsă candela sufletului lui: „Cu eforturi sisife se străduia să înlăture uriașă stâncă a nepăsării, a delăsării, a ignorării valorilor naționale, a deznădejdii marginalizaților oricât de valoroși, a căror vină nu era decât aceea că nu făceau parte din corul corect politic indiferent față de cine, indiferent față de ce moment
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
jocuri risipite-ntr-o fragedă dragoste... Pe urmă nici nu mai credeam că exiști... decît atunci cînd te vedeam aievea... și nici atunci, cîteodată... Mi se părea că-i un soi de vis, o fantasmagorie, un chilipir de psihopat, mă străduiam să nu se spargă vraja comică, duioasă, să nu plesnească precum un glob imens de păpădie, împrăștiind puful prin cameră, ușor, străveziu, fulgerat de lumini scînteietoare, fulgurante... făceam eforturi dureroase de concentrare, îmi adunam mințile în palmele strînse pe fruntea
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
Dumitru Radu Popescu: "Am predat Editurii tineretului Zilele săptămânii. În cinstea lui 23 August, intenționez să scriu câteva schițe cu tematică actuală și câteva despre evenimentele petrecute acum cincisprezece ani." Petru Dumitriu: "În cinstea lui 23 August 1959, mă voi strădui să duc la bun sfârșit publicarea primelor două volume din Biografiile contemporane. 23 August e o dată importantă și încerc să tipăresc în cinstea ei o lucrare în care să dau tot ce pot mai bun." După cum se vede, de Anul
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
alert al dialogului. Am căutat, pe cât cu putință, să păstrez intactă prospețimea clipelor trăite și felul în care mă prezentam eu însumi: dezinvolt și cutezător, amestec de candoare și tupeu, de entuziasm și melancolică resemnare. într-un cuvânt, m-am străduit să resuscit cu fidelitate autenticitatea momentului. Am beneficiat de o condiție ideală: după ce Minulescu mi-a dăruit autograful solicitat, retrăgându-se din încăperea în care ne aflam, rămas singur până s-o părăsesc la rându-mi, am transcris imediat cuvintele
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
erau ruginite, iar, în asemenea cazuri, ai toate șansele să cazi din lac în puț și fie să rămâi cu fereastra în mână, fie să n-o mai poți pune la loc. De aceea e mult mai înțelept să te străduiești puțin și să lași lucrurile în vechea lor matcă. Iar, dacă ai și puțină îndemânare, nu se poate întâmpla nimic rău. Oskar Popescu avea mai mult decât puțină îndemânare și, după numai o jumătate de oră, ședea deja în fotoliu
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
obligat de împrejurări să nu publice nimic aproape douăzeci de ani, Geo Dumitrescu ni se înfățișează destul de mult schimbat în deceniul șapte, când revine în viața literară. Exploatându-și experiența pe care o are în practicarea poeziei discursive, el se străduiește acum să scrie texte asemănătoare cu discursurile rostite în ședințele "de partid": Și-apoi,/ unde sunt inovațiile noastre, tehnica nouă,/ metodele îndrăznețe, înaintate?.../ Dar vastele noastre resurse interne,/ resurse uitate?:/ nopțile pierdute în somnul adânc al veacurilor,/ în drumul nesfârșit
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
larvar și antiteza celuilalt erou, contradicția devenind în modul acesta interioară...". E greu de aflat o lume atât de armonioasă, aproape ideală, chiar și în democrațiile stabile și libertariene. Prozatorul, plecat aproape de căderea regimului din România comunistă, pe care se străduise să o înțeleagă, după două decenii de activitate literară, în 1988, în Israel (noua patrie a părinților lui Rubin Leibovici, numele său real), se arătase în cărțile sale constant preocupat de reflectarea și înțelegerea conștiinței sociale a omului experimental "socialist
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
și ochiuri de grăsime, mă dichiseam în fugă, Cornelia îmi pregătea pachetul cu sandvișuri, un măr și ce se mai găsea prin casă, pe urmă autobuzul 38, doar eu, șoferul și doi-trei muncitori de la Regie, eram năuc de somn, mă străduiam, printre hurducături, să reconstitui fantasmele de peste noapte - merita, visam întotdeauna îngeri -, în fine gara exalând mirosuri grele, găseam acceleratul tras la linia a șasea, urcam la clasa boierească (aveam abonament lunar), mă tolăneam pe canapeaua îmbrăcată în catifea albastră și
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
citi, înghesuit cum mă aflam între femei feroce, ce se zbăteau să prindă rândul la vorbire, așa cum se luptau la cozi pentru trei sute de grame de parizer, în fine „lectorul” trăgea concluzii largi, elaborate, cărora, asasinat de atâta limbuție, mă străduiam să le fac față eroic reamintindu-mi versete din „Infernul”, apoi ieșeam în stradă amețit, orașul mi se părea străin, puteam la fel de bine să mă aflu la Râmnic sau în altă parte, mergeam împleticit pe străzi cu nume de voievozi
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
toată". Recunosc faptul că mă aflu printre aceia (retardații? naivii?...?) care încă tresar la secvențele din filmele americane în care mama îi spune fiului încă tânăr să plece în câmpul muncii și să-și facă rost de bani. Dar mă străduiesc să învăț. Privind în jurul meu, simt, umăr lângă umăr, o mulțime dornică să învețe alături de mine - o mulțime de tineri, mai ales. Studenții, de exemplu. Ca să-și asigure traiul zilnic, majoritatea dintre ei ar trebui să lucreze. Și, în general
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
copilul acela, cu pasiunea lui ciudată pentru citit, un sprijin viitor pentru frați lui, ca, altădată, Ștefan a Petrei Ciubotariul. Viitorul copiilor săi, Tudor Călărașu îl vedea în Siliștea-Gumești, arând și semănând cele paisprezece pogoane de pământ pe care se străduise din greu, luptându-se cu impozitele, să le păstreze intacte. Cu toate dificultățile prin care trecuse pentru a urma școala, în interiorul său copilul Marin Preda rămăsese neclintit, colțuros și încăpățânat căci înțelesese, poate, că numai așa poate obține ceva în favoarea
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
pe care le ofereau nu garantau o protecție. Ambiguitatea poziției lor ca intelectuali le era conștientă, teama nu putea fi alungată. La toate acestea mai survenea în plus pericolul din ce în ce mai palpabil al contaminării. Ca să atenueze spaima omul de carte se străduia să satisfacă doleanțele plebee vulgare și din deprinderea cu răul, la început abia perceptibilă apoi mereu mai fățișă deriva un împrumut de idei și de forme. Astfel s-a petrecut o îndoctrinare a elitei, nu numai mimată pentru derutarea călăului
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
a atitudinilor în fața morții" (același Dicționar). Semnificativ e faptul că acest Thanatos apare la București în învolburatul an 1936, premergînd vremuri aducătoare de dezastre, de moarte. Cîntecul cocoșului de tablă de pe acoperișul lumii le vestește. Iar Ion Biberi s-a străduit să oprească timpul, măcar pentru o clipă.
Un scriitor uitat - Ion Biberi by Mihai Stoian () [Corola-journal/Imaginative/14499_a_15824]
-
obligat să acomodeze comandamentul intransigenței ideologice "proletare" la angajarea într-o experiență creatoare pe care nu și-o poate renega cu toată gura, după ce scrisese versurile de la "Alge" și publicase, în 1933, foarte puțin cumintele Roman de dragoste. Se va strădui, ca atare, să echilibreze, cât de cât, ambele talere ale balanței: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe patul de moarte, în aceeași măsură în care e fătul și deschizătorul uneia noi, ar trebui să
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
obligat să acomodeze comandamentul intransigenței ideologice "proletare" la angajarea într-o experiență creatoare pe care nu și-o poate renega cu toată gura, după ce scrisese versurile de la "Alge" și publicase, în 1933, foarte puțin cumintele Roman de dragoste. Se va strădui, ca atare, să echilibreze, cât de cât, ambele talere ale balanței: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe patul de moarte, în aceeași măsură în care e fătul și deschizătorul uneia noi, ar trebui să
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
într-un aranjament care încînta privirile vizitatorilor pe vremea copilăriei mele. Pășeam parcă într-un cimitir. Podoaba stațiunii, care era hotelul zidit în stil baroc, părea surpat. Măreția lui era vestejită de trecerea anilor, pe care edilii nu s-au străduit să o elimine. Un grup de muncitori se străduiau să înlocuiască plăcile deteriorate ale pavimentului largei terase, unde în plin sezon, pe vremuri, tineretul se zbenguia executînd primii pași ai modernului dans, numit charleston, melodia cîntată sub arcușul viorilor, dirijate
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
copilăriei mele. Pășeam parcă într-un cimitir. Podoaba stațiunii, care era hotelul zidit în stil baroc, părea surpat. Măreția lui era vestejită de trecerea anilor, pe care edilii nu s-au străduit să o elimine. Un grup de muncitori se străduiau să înlocuiască plăcile deteriorate ale pavimentului largei terase, unde în plin sezon, pe vremuri, tineretul se zbenguia executînd primii pași ai modernului dans, numit charleston, melodia cîntată sub arcușul viorilor, dirijate de faimosul violonist Pongras. Spre clădirea stabilimentului îmbătrînit și
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
canapeaua de piele a trăsurii și rosti: - Îți amintești dictonul latin pe care l-ai învățat în primele clase de liceu?, mă întrebă, ca un profesor care cercetează o lecție într-o clasă plină de elevi. - Care anume?, m-am străduit să cotrobăiesc în amintirea trecutelor ceasuri ale școlii. - Nulla dies sine linea, a înviat maxima latină rostind-o în forță. Lovinescu o repetă în ideea de a mi-o fixa în memorie. - Îți recomand să nu o uiți. Odată întoarsă
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de strigăte, începea cinismul gardiencelor pe coridoare: "Pe noi ne așteaptă bărbații peste o juma' de ceas cu ea în sus. N-avem decât să ne aruncăm în țeapă. Mde, dacă voi nu v-ați văzut de treabă..." Andra se străduia atunci să devină cât mai intimă, a reușit chiar să mă tutuiască "la rând". I-am oferit posibilitatea să facă duș după căldura și praful de la manifestație. Dar ea era parcă pusă pe... recuperări. Desigur, anii pierduți... îmi dădeam seama
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
România, care începe către 1880 și "se stinge" către 1900, "într-o indiferență generală": "România trecea printr-o criză de tranziție de la regimul agrar și patriarhal la un regim capitalist, pe care stăpâna pe putere, burghezia liberală din 1848 se străduia să-l aducă la îndeplinire prin curajoase reforme". Dar în loc să ajute capitalismul burghez să se dezvolte, socialismul întârzie asemenea inițiative. Iar literatura cu tendințe sociale "depășea cu greu nivelul unei mediocrități onorabile". În acest context, B. Munteanu prezintă pe "Ion
Un răspuns (inutil) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14798_a_16123]