557 matches
-
care tăia totul În jur, lăsând doar sânge și cadavre. Iar apoi auzi o voce pe care n-avea de unde s-o cunoască, dar o recunoscu Într-o străfulgerare. Ajută-mă, tată... Pornește atacul... Timpul se derulă Înapoi, ca o străfulgerare de imagini. Era noapte. În depărtări se auzeau zgomotele unei bătălii. Un cal galopa, tot mai departe de zgomotele acelea, care erau acoperite deja de vaierul vântului. Și printre foșnetele ierbii și printre tropotele copitelor se auzi un strigăt pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să-și caute salvarea. Armata Moldovei cobora spre dealurile Sucevei, cucerind pas cu pas prima ei bătălie În fața sultanului. Răzeșii se Împrăștiaseră, În căutarea otomanilor care fugeau. Dispozitivul ordonat de Oană se fărâmița În bucuria victoriei. Și atunci, Într-o străfulgerare, căpitanul Îl văzu. Era un călăreț care Întorcea calul cu o smucire puternică de frâu și care măturase o clipă cu privirea tot ce mișca În pădure. Era un chip tânăr, Încadrat de plete castanii, așa cum fusese chipul căpitanului Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să se arunce În vâltoare. Se aruncaseră. Asta făcuse ca totul să fie improvizație și supraviețuire. Nu puteau gândi mai departe de ziua de mâine. Uneori nu puteau gândi nici măcar cu două ceasuri În viitor. Totul se decisese, adeseori, În străfulgerarea sabiei. Timpul trecuse repede și Încet, ca un fluviu care fremăta la suprafață, dar căra o albie de mâl În străfunduri. Erina ar fi vrut uneori să oprească totul. Să iasă din nebunia lui Cosmin și să revină la normalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
hotărăște că ar trebui să-i adreseze partenerului său măcar un cuvânt, să facă un gest oarecare. Nu i se pare potrivit să dea mâna cu el. — Bravo, băiete! zice el morocănos. Nu te lăsa! Când se închide ușa, o străfulgerare orbitoare iluminează deschizătura din perete ca pe o tranșee sub un bombardament nocturn. O imagine momentană a fotografului care încearcă să-și scoată hainele ce ard, este estompată de un văl de fum, care se lasă asupra lui Pran, învelindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Persoană Implicată, mi-a spus Mike. E vorba de cineva ca soția, prietenii sau părinții. Vin aici și povestesc grupului cât de urât făceai atunci când erai beat sau drogat sau când le mâncai și urechile. —Așa deci? Am avut o străfulgerare anticipativă. Era ca un soi de Oprah în varianta irlandeză. Trebuia să mă străduiesc să le aduc la o ședință din asta pe mama și pe Helen. Eram sigură că le-ar plăcea. — Cine sunt CPI-ii tăi? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și, în clipa în care s-a întins să îl ia, întregul cer s-a prăbușit peste ea. Rareori mi-a fost dat să văd un chip schimbându-și expresia mai rapid decât al ei în momentul acela. Într-o străfulgerare, zâmbetul luminos s-a transformat într-o privire de groază devastatoare, tăioasă. Și-a trântit palma peste gură și, în câteva secunde, ochii i s-au umplut de lacrimi. Nu te speria, scumpo, i-am spus. N-ai făcut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca să scapi de porcării. Orice prună își are începutul. Orice mazăre își are sfârșitul.“ Cu acest gen de lucruri în minte, descoperi că era greu să-și urmeze cursul rațional, obișnuit, al gândurilor. Era sedus, își dădu seama într-o străfulgerare de groază. Încercau să-i spele creierul, folosind echivalentul reclamelor sonore și al publicității agreabile. Stătuse mult prea mult timp în livadă. De fapt, ca să spunem adevărul, descoperise că se bucura de timpul petrecut acolo. Imediat ce îi trecu asta prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
are sucul de ananas? E un suc foarte bun, zise Verma, uimit. — Mă refer la planul tău, strigă furios inspectorul sanitar șef. (Vai, acum avea să aibă parte de un alt ulcer pe fond de stres, își zise, într-o străfulgerare rapidă.) — Dar e planul cel mai simplu, pledă Verma, abordarea științifică și logică a ceea ce este, în fapt, o problemă de ordin științific legată de interacțiunea om-primate, de dependența maimuțelor de alcool - de ce nu se poate aproba? — Pentru că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mai grozavă oroare dintre toate: spectacolul schimbării la față a celui de lângă tine, al prietenului care-și pune pe chip masca răzbunării, În spatele căreia a pierit persoana la care ai ținut odată, căzută pradă celor mai negre porniri. Într-o străfulgerare, mi-am adus aminte de clipa În care crezusem că Lou era În spatele meu, În birou, gata să mă omoare așa cum fusese omorâtă Linda, și de frica paralizantă pe care o simțisem Întorcându-mă. Nu mă temusem atât de arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un om de treabă Înveșmântat Într-o haină peticită de lână cu glugă. Murmură fraze pioase. Nizam Își pipăie punga și scoate trei monede de aur. Trebuie să-l răsplătească bine pe necunoscutul care mai vine, totuși, la el. O străfulgerare, străfulgerarea unei lame, totul s-a petrecut foarte repede. De-abia dacă Nizam a văzut mâna mișcându-se, pumnalul i-a străpuns deja veșmântul, pielea, vârful lui i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
om de treabă Înveșmântat Într-o haină peticită de lână cu glugă. Murmură fraze pioase. Nizam Își pipăie punga și scoate trei monede de aur. Trebuie să-l răsplătească bine pe necunoscutul care mai vine, totuși, la el. O străfulgerare, străfulgerarea unei lame, totul s-a petrecut foarte repede. De-abia dacă Nizam a văzut mâna mișcându-se, pumnalul i-a străpuns deja veșmântul, pielea, vârful lui i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mâna mișcându-se, pumnalul i-a străpuns deja veșmântul, pielea, vârful lui i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât un gest de uimire, o ultimă răsuflare. Prăbușindu-se, a revăzut poate cu Încetinitorul acea străfulgerare, acel braț care se Întinde, țâșnește, și acea gură crispată care scuipă printre dinți: „Primește acest dar, Îți vine de la Alamut!” Atunci au izbucnit țipete. Asasinul a fugit, a fost urmărit din cort În cort, a fost găsit. În grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tunelul anesteziei, În acea clipă rapidă care precede pierderea totală a conștiinței se gândi la fel ca atâția alții, că putea să moară În timpul operației, apoi Își aminti că așa ceva nu mai era posibil, și, În sfârșit, Într-o ultimă străfulgerare de luciditate, Îi trecu prin minte și ideea că, dacă, cu toate acestea, chiar ar muri, asta ar Însemna că, În mod paradoxal, ar fi Învins moartea. Înflăcărat de o irezistibilă dorință de sacrificiu, era pe punctul de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
e bine... continuă el, nu cred că-ți mai pot fi consilier - adică, cred că sunt în mare încurcătură. În seara asta mi-am dat seama- nu m-am gândit până acum c-o să am probleme. Am avut o mică străfulgerare la Kew, dar am crezut că o să mă descurc. Acum nu mai sunt așa de sigur... Pot să mă așez? se întrerupe el. Sigur că da, zic eu arătându-i canapeaua. Sunt la fel de confuză cum pare el să fie; dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tu? Chiar și mâine, frate gardian! Chiar și în Parcul Câinelui! Nu în Valea Megiddo. Nici în Varanasi. Aici, la noi, prietene! În lizieră! Pe miriște și pe izlaz. Aici ... Deodată ca pentru a-i întări spusele Bursucului, pâlpâie o străfulgerare caldă, o rază de lumină subtil primăvăratecă, o irizare intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lumea din temelii, iar asta n-o doresc nici eu și nici nimeni... Numai vreo minune dacă s-ar întîmpla... ― Minune! murmură Titu. În ziua de azi numai oamenii mai fac minuni! ― Oamenii, da, nu robii! adăugă învățătorul cu o străfulgerare aspră în ochi. 6 Ziua următoare, în zorii zorilor, primarul Ion Pravilă se afla pe moșia arendașului. Pândarul Zarofir Chelaru, slăbănog și pământiu, se învîrtea în jurul hambarului nou ca lupul când dă târcoale unui grajd bine zăvorât. Primarul se uită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu cerșitul! strigă Miron Iuga, enervat puțin de stăruința țăranilor. ― D-apoi noi ne-am tot rugat și ne rugăm, că atâta putere avem, făcu foarte umil Lupu Chirițoiu. Cu rugămințile nădăjduim și noi să dobândim mai multă milă! Văzând străfulgerările flămânde care răzbăteau prin obișnuita plecăciune a privirilor lor, bătrânul Iuga avu pentru întîia oară impresia că oamenii aceștia, pe care i-a socotit totdeauna credincioși, îi sunt vrăjmași în inimile lor. Îi păru rău că i-a primit și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care se desprindea uneori un glas cu timbrul vag cunoscut. Se silea să aleagă vocea arendașului sau pe a avocatului și nu izbutea, parcă ar fi pierdut amintirea lor. " Dar dacă nu sunt ei?" îi trecu prin minte ca o străfulgerare. Simți o încleștare în inimă atât de dureroasă, că vru să țipe. În clipa aceea însă auzi foarte deslușit niște pași bocănind grăbit în vestibul. Apoi ușa se deschise furtunos, parc-ar fi sărit din țâțâni și în fața ei apăru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cele mai calde felicitări. Deschise intercomul. ― Bună treabă ați făcut! Propulsia merge? ― Acum că am scăpat de praf, miaună ca Jones. În difuzor se auzi un troznet. Dallas se încruntă, incapabil să definească zgomotul. Apoi își dădu seama într-o străfulgerare că Parker probabil desfăcuse o bere fără să se obosească s-o țină mai departe de microfon. ― A fost ca o plimbare câmpenească, continuă cu mândrie inginerul. Când reglăm noi o problemă, așa rămâne! După această afirmație peremptorie urmă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
viziune fugitivă a două tălpi înghițite de întuneric. Deasupra formei neputincioase și chinuite a inginerului, zăriră o siluetă vag umană, dar care, cu siguranță, nu era a unui om. O masă gigantică și dușmănoasă. Într-o fracțiune de secundă, o străfulgerare se oglindi în niște ochi enormi, mult prea mari pentru o țeastă ca aceea. Apoi făptura de coșmar și prada ei se topiră în întinderile de negură ale lui Nostromo. ― Isuse! murmură Parker, ― A crescut! (Consternată, Ripley consideră arma sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pustiu al străzii Venerei. Ca și înainte, zac în pat, confuz de singurătate și emoție, iar în minte îmi vin, dureroase, sfâșietoare, fragmente de amintiri foarte vechi, din cea mai îndepărtată copilărie. M-am gândit să notez ceva din aceste străfulgerări violete, din iluminările punctiforme pe care le simt în timp ce, cu capul lipit de pernă, privesc dungile groase, aurii, de pe peretele opus. Dar nu la modul proustian, prea estet pentru ce vreau eu. De altfel metoda proustiană îmi e, vrând-nevrând, familiară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce punctează insular și carismatic complexitatea ontică a mundaneității glisată pe extensia imanentului. Transcendența ca finalitate a voinței ascensiunii mistice sub spectrul sacrificiului de sine, transcendența drept abis ultim întemeietor dincolo de pulsațiile exterioare ale subiectului, abis ce se relevă în străfulgerări celui care respinge demonizarea sinelui evitând alunecarea propriei introspecții în falsități orgolioase, transcendența ca imperiu izbăvitor ce se deschide, prin ferestrele forate în imanent, spre tragedia suferințelor umane, transcendența drept astru al sacralității templului iată patru ipostaze ale transcendenței raportate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Asumarea transcendenței în metamorfozele suferinței / 61 Ipostaza ontică a reculegerii în templu / 113 Fluxul mundaneității inserate temporalului ce mistuie întru apăsarea disoluțiilor ontice se poate dovedi incapabil de a controla și asimila anumite experiențe intensificate până la sublim ale spiritului uman? Străfulgerarea inspirației și truda demiurgică ce definesc creația artistică generează o breșă metafizică în continuumul banalității cotidiene? Se deschide această breșă înalt-perturbatoare spre și întru transcendență? Experiența Erosului ca survenire ce se relevă incompatibilă numirilor și definirilor raționalului proiectează oniric spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întru cotidian. Deși este incapabilă să le înțeleagă esența, rigoarea socială învăluie și așează aceste inevitabile apariții ca repere enigmatice asupra cărora privirea mundanului cotidian nu trebuie să zăbovească. La fel sunt abordate și accidentele sublime, sincopele majestoase în indefinibilul străfulgerării prin care pot lumina viața unei ființe umane integrate cotidianului. Una dintre aceste paranteze insulare ce, uneori, punctează edenic parcursul individualității umane este experiența perturbantă a erosului. Întâlnirea cu cel care ne devine drag deșteaptă și activează în noi amintirea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tocmai în miraculoasa oprire a pasului alert dictat de ritmul social, în staționarea bruscă și nefirească pentru cotidian a spiritului care își asumă o chemare luminată ce irumpe trezitor din adâncuri depărtate. Asumarea acestei chemări îl oprește în perplexitatea unei străfulgerări înnoitoare, a unei redescoperiri ce relevă sinele și amplele sale deschideri abisale. Privind spre profunzimea din propria interioritate, conștiința alunecă în verticalitatea deșteptărilor primordiale. Un somn ancestral se risipește iar negura bahică a eșecurilor și împlinirilor sociale este destrămată de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]