2,407 matches
-
visează să interzică [...] străvechile rânduieli ale sufletului românesc.“ Prin dramaticul final al Anastasiei nemții nu au reușit să interzică credințele românești, mai mult decât atât i-a încurajat pe români să nu-și uite neamul. O pildă în păstrarea valorilor strămoșești putea să le fie și fluviul ce scălda fața satului lor și nu uita să zâmbească fiecărui răsărit de soare sau să plângă cu fiecare tunet. Cred că Anastasia a înțeles nu doar valoarea credințelor strămoșești, ci și îndemnul apei
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
pildă în păstrarea valorilor strămoșești putea să le fie și fluviul ce scălda fața satului lor și nu uita să zâmbească fiecărui răsărit de soare sau să plângă cu fiecare tunet. Cred că Anastasia a înțeles nu doar valoarea credințelor strămoșești, ci și îndemnul apei ce merge neclintită pe drumul ei. În nuvela lui Gala Galaction „De la noi la Cladova“ Dunărea are rolul de a separa doi oameni ce puteau cădea în păcat, unul prin cădera în păcat, Popa Tonea ar
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
și o mamă/ Ce lângă ea își cheamă fiii.“ Dunărea este fluviul „Ce știe și apuse chinuri / Și bucuria de acum.“ mai spune poetul. Poetul George Coșbuc în „Dunărea și Oltul“ sublinează importanța libertății ce aduce cu sine păstrarea graiului strămoșesc. Oltul, afluentul Dunării, este întrebat de fluviul mamă „Tu, copile drag al meu, Zbuciumat tu vii la vale/ Tulbure mereu./ Plouă mult la voi la munte, / Sate și câmpii de-neci, / Ori ți-e firea ta de-a rupe / Maluri
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
pleacă cocorii / Tu curgi liniștită-n vale / Și n-ai nicio supărare.“ („Hai, Dunărea mea“) Dunărea este apa vie ce a purtat cu ea doina omului simplu, cântecul îndrăgostitului, durerea sufletelor ce s-au sacrificat pentru țara și credința lor strămoșească. În „Dunăre, apă vioară“ fluviul este rugat de cel înstrăinat să devină cerneală spre a putea trimite prin intermediul ei o scrisoare mamei sale în țară. În poezia „Valurile Dunării“ scrisă de poetul român Carol Scrob și pusă pe note de
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
bine a făcut Părintele Teofil Bădoi, datorită ținutei sale morale și preoțești, a echilibrului și înțelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice și cărturărești, a dragostei sale față de Dumnezeu și (de) oamneni, a atașamentului său față de țara aceasta și de Biserica strămoșească!... Se cuvine așadar, (și) acum la împlinirea a cinci ani de la nașterea în viața cea cerească și veșnică a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Teofil Bădoi de la Mănăstirea argeșeană Slănic, să-i aducem prinos de cinstire și de recunoștință rugându-ne lui
SPRE PURUREA ADUCERE AMINTE – ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOAULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL BĂDOI DE LA MĂNĂSTIREA SLĂNIC – ARGEŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2043 din [Corola-blog/BlogPost/383855_a_385184]
-
prostia. Deci,ce scriu în poezie E și plâns și bucurie. Versul meu le mulțumește, Acelora ce-l citește. Și Văcărescu-n testament Ne-a lăsat nouă, permanent Ca o sfântă moștenire ...Și„a patriei cinstire...” Creșterea limbii românești, Cu graiurile strămoșești, Tot românul s-o vorbească Din suflet să nu-i lipsească! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: DIN VIAȚĂ ADUNATE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2029, Anul VI, 21 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru : Toate
DIN VIAȚĂ ADUNATE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383907_a_385236]
-
inclusiv lansări de carte, întipărite în timpul unor vizite în Bucovina, la Câmpulung Moldovenesc, la mănăstirea Putna. Am remarcat că amândoi iubeau Bucovina cu întreaga sa istorie, cu locuri și cu oameni, cu bogății naturale și cu realizări culturale, cu credința strămoșească și cu tot ce înseamnă tradiții și obiceiuri. În plus, am descoperit slăbiciunea fiecăruia, dacă-mi acceptați expresia. Ascultându-i pe Horia Zilieru și pe Emilian Marcu nu poți să nu remarci, la fiecare dintre ei, cât de convingători sunt
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
o dată toate fibrele sale se destind, trăsăturile i se îndulcesc și apare în fața ta un alt om. Un om pătruns de măreția celui mai viteaz și mai drept domn al Moldovei, rămas în memoria urmașilor ca aprig apărător al gliei strămoșești și ca ziditor de mănăstiri și biserici, pentru slava lui Dumnezeu și pentru adâncirea credinței supușilor săi. Nu am regretat niciodată timpul petrecut în tovărășia acestor doi poeți sensibili, foarte buni prieteni, unul născut în apropiere de Pașcani, județul Iași
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
cât și Părinții Redactori și Editorialiști, de astăzi și dintotdeauna, ai acestei publicații au fost, întotdeauna și în mod permanent conștienți, fiecare în parte, de această vocație a omului, de “dăruitor” pentru cei din jurul său și din neamul său, cel strămoșesc, creștinesc și românesc. Astăzi, din păcate, modelul și exemplul lor este tot mai greu de cuprins și de asumat ori de însușit în arealul personalității noastre, mult pretențioase și simandicoase. Că nu este totul pierdut ne-o dovedește acest buchet
REVISTA EPARHIALĂ “FOAIA DIECEZANĂ” DIN CARANSEBEŞ, A EPISCOPIEI CARANSEBEŞULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384051_a_385380]
-
și bogată. Orele de istorie sunt din ce în ce mai puține în școli. Tinerele vlăstare nu-și mai cunosc strămoșii și importanța noțiunii de patrie, de libertate. „Patria ne-a fost pământul [...] / Unde-a vitejit strămoșii.“ Ei sunt ținuți departe de importanța vetrei strămoșești. Sunt îndemnați de acțiunile celor din jur să urmeze drumul păianjenului spre țări străine, si fie robi în patria altora orbiți de argintul trecător. Prezentul vlăstarilor e patria lor „Patria ne e pământul / [...] / Și ea sfântă să ne fie.“ Așa cum
DIN IUBIRE PENTRU GLIA STRĂBUNĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384071_a_385400]
-
de patru ani încoace, vom comemora totdeauna, acest eveniment închinat vrednicului și demnului logofăt spiritual al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului sfârșitului de secol XX și începutului de secol XXI - care a păstorit aceste meleaguri ale Transilvaniei străbune și Ardealului strămoșesc, vreme de 18 ani, între anii 1993 - 2011, ca Arhiepiscop al Vadului Feleacului și Clujului iar din anul 2006 (și) ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului!... Drept urmare, în iureșul zilei și în vârtejul timpului mi-am adus aminte
ARHIEPISCOPUL ŞI MITROPOLITUL BARTOLOMEU VALERIU ANANIA – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA VEŞNICĂ, ÎN CERURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384085_a_385414]
-
consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Arhiereul Cel Veșnic în Împărăția Sa cea cerească și veșnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte!... Așadar, sunt încredințat, că sunt foarte mulți oameni de rând, credincioși și slujitori ai Bisericii noastre strămoșești, care se roagă și acum Bunului Dumnezeu, să-l ierte, să-l odihnească și să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu școală teologică înaltă, încheiată, și pe care, apoi i-
ARHIEPISCOPUL ŞI MITROPOLITUL BARTOLOMEU VALERIU ANANIA – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA VEŞNICĂ, ÎN CERURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384085_a_385414]
-
Iar noi nu vedem nemernicia... Hoții ne pradă, ne-n-genunche Manipularea ca un păduche Ne-n-văluie și ne sufocă Rămânem neclintiți ca o rocă... Române, scoală din amorțire Și i-ați pământul în stăpânire, Ai grijă de glia romînească E moștenirea ta, strămoșească... Referință Bibliografică: LAS URMAȘILOR MOȘTENIRE / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2294, Anul VII, 12 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marilena Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
LAS URMAŞILOR MOŞTENIRE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383520_a_384849]
-
Să poarte-a crucii lemn, Să spulbere destinul, Și moartea la un semn. Dar El nu se arată, Ca Soarele pe cer, Ori Luna argintată, Ce nopții dă mister. Ș-acum, vrem să-l renască, A noastră pomenire, Din glia strămoșească, Ce-l plânge făr’de-oprire. Doar timpul veșnic poate, Prin file să-i trezească, Ori mutele ei gloate, Prin fapte să-i vorbească. Din lupte seculare Cu noi și pentru noi, În toți și-n fiecare, Se nasc mereu
EROII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383524_a_384853]
-
bucuria mare a sărbătorii, pe oare o trăiește și mai ales, mesajul teologic - bisericesc al sărbătorii: înnoirea, învierea pe care nu poate să o simbolizeze și s-o exprime în chipul cel mai plenar decât floarea. Firea omului pământului nostru strămoșesc, firea florei țării noastre clocotește în chip tainic și izbucnește în mod vădit de bucuria primăverii, atât a celei a firii neraționale cât și mai ales a firii raționale, a omului, fiul credincios al Bisericii moșilor și strămoșilor noștri. În
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
de cuvintele Evangheliei, întipărind deci mai limpede, chipul și mesajul praznicului, denumirea de Florii vine să îmbogățească și să sublinieze interesul adânc și profund duhovnicesc al faptului dumnezeiesc, la care facem părtașă și firea lumii florale, a florei pământului nostru strămoșesc. Suntem singurii care facem părtașă sărbătorii flora sub chipul ei plenar: în starea ei de înflorire. În toate Bisericile creștine sărbătoarea Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, se numește simplu Duminica Stâlparilor. Înțelegem și de aici mesajul icoanei, acela
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
și nici sătean...! Aici e Letea Veche, despre ea-i vorba, fosta și actuala Letea Veche, un cartier ori un fragment de sat învălmășit în amestecul de identitate în care n-a mai rămas nimic din îndeletnicirile și cultura sătească strămoșească și nici nu se poate spune că modernitatea urbană și-a impus marca. A căuta acum arta, cultura, tradiția, folclorul, în această suburbie, ar însemna încă o eșuare în căutarea nimicului. Și-atunci, ce altceva mai rămâne de întreprins întru
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
un ‘off prea dramatic al României...de n-ar fi fost acea “regalitate ..comoda, care nu mai putea cu fanfaronadele de atunci, poate că nu s-ar fi spălat identitatea națională în așa măsură prin acest tărâm sfânt, străbun și strămoșesc pe care străbunii mei razasi l-au aparat în vreme de rastriste și sărăcie mai mare...acea regalitate considerase că nu are cum să-l apere la vremea respectivă...phuuu, inima! “Cea mai tare proba a realității pentru mine este
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
Pământul nostru vrea iubire Dumnezeu ne-a lăsat moștenire aleasă Pământul cu plaiuri însorite, pădure deasa Apele ce izvorăsc din munți, apoi coboară Spre mari, oceane, văzduhul le-mpresoară! Dar, dragul de cunoaștere ne-a aruncat Începând cu Adam în strămoșescul păcat De încălcare a Legilor Divine, în neascultare Tot “progresând” așa, acum trăim în poluare. Mor peștii -n apă și se despart de viață Pământul are nevoie de haina-i de verdeață Bat clopote spre seară, cheamă la unire Pământul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
s-a reușit, dar planul e în picioare: „lichidare prin privatizare” - sloganul la modă după decembrie 89. S-au lichidat industria, agricultura, s-au furat pământurile, s-a atentat la fibra națională prin deturnarea preocupărilor de la cultura adevărată și tradițiile strămoșești, la așa zisa „cultură” de import care a adus cu ea degringolada în rândul tineretului . Atacurile la Biserica Ortodoxă Română, - cea care a ținut trează tradiția, credința, unitatea de limbă și cultură, conștiința națională, are darul de a rupe o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92364_a_93656]
-
și au reușit să iasă la lumină. L-am împușcat pe Ceaușescu pentru că a „subminat economia națională”, pentru că s-a împotrivit rușilor așa cum a știut și cum a putut, pentru că ne-a lăsat o țară întreagă, fără autonomii, cu pământul strămoșesc întreg, cu codrii seculari neatinși! Acum ce suntem? Oare istoria se va repeta? Prof. univ. dr. Viorica Moisuc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92364_a_93656]
-
Hristos, vreme de foarte mulți ani!... De aceea, pentru noi, începând cu anul 2007, ziua de de 30 Iulie, va comemora totdeauna, acest eveniment închinat despărțirii doar vremelnice și numai pământești de cel de-al cincilea Întâistătător al Bisericii noastre strămoșești - naționale, Părintele duhovnicesc al Țării Românești a sfârșitului de veac XX și începutului celui de-al XXI - lea, ierarhul, slujitorul și monahul Teoctist, originar din Moldova lui Ștefan cel Mare și Sfânt și din patria luceafărului Mihai Eminescu!... Drept urmare, în
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
său a fost cu adevărat grăitor și elocvent, marcant și determinant, din care motiv sunt ferm convins că se va face foarte des trimitere și referire la el, așa încât, după cum am pomenit și mai sus, Patriarhul Teoctist al Bisericii noastre strămoșești - naționale și al neamului nostru românesc, este ca un far ce luminează și va lumina foarte mult timp (și) de acum încolo, deși probabil sunt și dintr-aceia care ar dori să se stingă ori să fie stins!... Prin urmare
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
mă exilez la capătul lumii! Nu am plecat de plăcere și nici de bucurie. Am plecat de necaz, de supărare. Ar trebui să umplu zeci de pagini cu această motivație... așa că mai bine să sărim peste... Nimeni nu părăsește meleagurile strămoșești de bine. Și iată că au trecut 34 de ani de atunci... și plecarea „aceea” mă afectează până în zilele de azi. Am descris acest sentiment în câteva din poeziile mele. Exemplu: Dorul mă macină-ncet/ Și-mi aduc cu drag
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
și mângâierea maternă. Sunt românii din Timoc, peste 250.000 la număr, cărora le-a fost interzis să studieze limba română în școală, li s-a interzis să ridice biserici sau să participe la slujbe și chiar să vorbească limba strămoșească într-un alt cadru decât acela din sânul familiei. Timp de aproape 200 de ani, românilor din Valea Timocului li s-a spus că, de fapt, ei nici n-ar fi români. N-au avut voie nici să studieze limba
Drama românilor din Valea Timocului „Nu avem nici măcar dreptul să ştim că suntem români“ [Corola-blog/BlogPost/92493_a_93785]