3,258 matches
-
Pe frunza cea crudă o mai și ceartă, Că n-are loc pentru ea, cumva să stea, Că-i doar pentru orcii ce râmă alăturea.. Apare și-o cornută din ea să se-nfrupte, În cornu-i se apleacă s-o străpungă, Dar un vânt ușor iar o ia ca s-o ducă, Până ce pe-un cap de orc o urcă.. Arătarea o scutură și ce-o mai strivește, O îndoaie cu-o copită de-o zapăcește, Noroioasă și-n inimă tare
FRUNZA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1445459001.html [Corola-blog/BlogPost/378662_a_379991]
-
vă mișcați de aici, dacă vreți să mai trăiți! Voi ați comis mai puține greșeli și vă dăm încă o șansă să redresați țara! - le strigă Contele. Vampiricele, mai romantice, îi ridicară în aer de parcă valsau, apoi cu caninii le străpunseră vena jugulară, iar cu unghiile lungi le spintecară burta, le scoaseră bucăți de ficat, plămâni și inimă. Urletele de durere și groază ale acoliților „Imperatorului” se împletiră cu chiotele de bucurie și de victorie ale zburdalnicelor vampirice. Un măcel îngrozitor
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1431322758.html [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
Gregor, Zăresc un cub luminos Rotindu-se în jurul meu, Este scurta istorie a unei vieți, Cubul acesta indestructibil, mi-e teamă că este veșnic. Unii spun, alții spun, mai în șoaptă, pe-ascuns, Alții strigă și mint, te lovesc, te străpung Cu săgeți otrăvite, te ucid uneori, Dar poetul mereu va renaște-n cocori, Va renaște în frunze, în vântul fugar, În râsul copilului, fraged sugar, Nu mă tem de minciuni, de sperietori, Dacă Domnul e veșnic, nici poeții nu mor
VORBIM CU JUMĂTATE DE VOCE de BORIS MEHR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Vorbim_cu_jumatate_de_voce.html [Corola-blog/BlogPost/361795_a_363124]
-
au dărâmat Biserici, sau le-au umplut de vite, iar în români-creștini, pe mulți sălbăticind!... Încurajează Bardul, cu ale lui cuvinte, pe „căpșunarii” Țării plecați printre străini... Din ochi ne țâșnesc lacrimi, ...din glasul lui suspine: Azi dragostea lui Tudor, străpunge pe români! Bardul aplaudat, revine iar în scenă, dar nu vrea nici un cântec, în plus, a ne cânta... Degeaba îi ceream, cu toții, să ne cânte, cum numai el o știe: Acolo-i Țara mea! Scârbiți de „tovi-tovarăși” și de ai
SĂ MĂ IERŢI, AŞ VREA, ROMÂNE! (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 65 din 06 martie 2011 by http://confluente.ro/Sa_ma_ierti_as_vrea_romane_poeme_.html [Corola-blog/BlogPost/350482_a_351811]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FĂRÂME ... Autor: Georgeta Giurea Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Străpung eterul gândurile mele , Cutreierând prin lume- n lung și- n lat , Dar , când se-ntorc , la revărsat de stele , Poetule , la care poartă bat ? Se limpezesc în vis povești nocturne Și tot în vis chemări se deslușesc . Dar vin furtuni
FĂRÂME ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/georgeta_giurea_1466789639.html [Corola-blog/BlogPost/343234_a_344563]
-
la suprafață și să ia măcar o gură de aer, cu siguranță va supraviețui. Cu mișcări coordonate ale mâinilor și picioarelor începu să înoate. Deodată, arătări ciudate cu coarne, coadă și niște furci înroșite îl înconjurară. Vârfurile furcilor încinse îi străpunseră pieptul, carnea sfârâi ca pe jăratec și sângele țâșni din trup. O usturime dureroasă și o arsură cumplită îi cuprinse corpul și-n acele momente de supliciu își aduse aminte de toate relele de pe pământ și de păcatele de siluire
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1431609503.html [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
sângele țâșni din trup. O usturime dureroasă și o arsură cumplită îi cuprinse corpul și-n acele momente de supliciu își aduse aminte de toate relele de pe pământ și de păcatele de siluire ale propriului popor. Printr-o zonă întunecată străpunse fundul lacului și ajunase pe un tărâm ciudat unde pe stânci ardeau focuri, iar în jurul lor dansau despuiați, cu furcile în mâini, împielițații. „Imperatorul” simți miros de catran și când își aruncă privirile dedesubt, văzu un cazan în care clocotea
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1431609503.html [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
în acel an. Gligor Creangă își făcea de lucru prin atelierul său de fierărie, numai să nu o mai audă pe Elisaveta, soția sa, văicărindu-se. Îi sosise sorocul și durerile facerii o păleau destul de des, așa că țipetele tinerei femei, străpungeau viscolul de afară, precum urletul unei haite de lupi hămesită de foame, spărgea liniștea pădurii. Era în dimineața zilei de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un crivăț de ziceai
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1477659858.html [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
venetici și de hoți,Care-n vârf de piramidă, se declară patrioți.... XXIV. INSULA DE GHEAȚĂ, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015. Pe insula de gheață lipsită de suflare, Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare, Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu
NICOLAE STANCU by http://confluente.ro/articole/nicolae_stancu/canal [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Pe bolta fără stele apare o lumină, Prin cenușiul nopții, albastru-și face loc. Spre marea agitată, privește cu-ncordare, Să vadă-n orizonturi catargul ... Citește mai mult Pe insula de gheață lipsită de suflare,Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare,Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii.Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea,Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om,Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, mareași-n insula de gheață nu-i nici măcar
NICOLAE STANCU by http://confluente.ro/articole/nicolae_stancu/canal [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Eminescu, a devenit astfel un mod al perfecțiunii umane. Învățăturile lui Budha, viața lui Socrate, ideile lui Confucius, deși asemănătoare cu ale creștinismului, n-au atâta influență asupra omului ca Evanghelia. Din ce pricină? Pentru că inima lui Hristos a fost străpunsă de cele mai mari dureri, nu pentru El, ci pentru binele și izbăvirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, însă le-ar fi îndurat cu mândrie și dispreț pentru semenii lui. Și Socrate a băut paharul
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
și viitorul, metamorfozate în sentimentul ancestral al dăinuirii veșnice, viu și liniștitor. Vremurile nu țin pasul cu oamenii. Uneori, împotriva lor, vremurile ridică dureros granițe de apă sau de piatră, întristând neamul. Dar ele nu pot înstrăina sufletul. Chiar dacă este străpuns uneori de linia imaginară a graniței, acesta rămâne întreg, la fel de viu și nevătămat, de o parte și de alta a convenționalului. Nu se putea însă să se rupă iremediabil trăirea creștină strămoșească, zidită în conștiința moroșenilor prin prima ctitorie a
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 by http://confluente.ro/Manastirea_sapanta_peri_d_stelian_gombos_1361863888.html [Corola-blog/BlogPost/352069_a_353398]
-
utilaje mai mari trebuia să meargă să se împrumute la vecini sau la cei mai avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417623598.html [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
mai ales că o parte din ea îi confirma că experimenta tocmai cunoscutul. Odată cu frica ce îi poseda interiorul își simțea trupul din ce în ce mai greu, sub presiunea unui nimb fatalist, de care nu se putea desprinde. Căzu. Își văzu brațele cum străpung aerul îmbibat de particule sclipitoare, de culoarea aurului pur, mijlocul i se arcui, iar pieptul i se ridică semeț, jinduind sărutarea înaltului. Părul i se lăsa într-o abandonare totală, căutând uniunea cu genunea, la fel ca fiecare atom din
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440655465.html [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
soare!/ Atâta pace-n mine,-atât senin!/ În fiecare zi e sărbătoare/ Privindu-mi fiii cum se duc și vin!/ E-atâta dor rămas fără-mplinire,/ Atâtea-mbrățișări fără răspuns,/ Atâtea lacrimi strânse în potire/ Și-atâta cer de rugăciuni străpuns!” (din poezia: „Lacrimă în ochiul furtunii”) Muzicalitatea în vers clasic, dă o evidentă savoare versurilor, menite să potolească setea cititorilor cu lumina cuvântului scris, răzbătut de emoții intense în diferite forme lirice. Poezia trăită cu o dăruire de sine copleșitoare
CÂND IUBEŞTI, DĂRUIREA VINE DE LA SINE... de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 by http://confluente.ro/ligia_gabriela_janik_1490695613.html [Corola-blog/BlogPost/376580_a_377909]
-
-l convingă că nu l-a înlocuit cu nimeni. Era impenetrabil. Se simțea sfâșiată sufletește și trupul îi era obosit de nopțile nedormite. Se lăsă moale pe divan. Era pierdut pentru ea. Știa. Dar asta nu stăvilea chinul ce-i străpungea inima. Reacția lui a nedumerit-o. A îngenunchiat la picioarele ei. Fruntea lui a poposit pe genunchii iubitei. A devenit conștient de singurătatea și devotamentul ei. Duioasă, îi mângâia ușor părul negru, des, asemănător cu al fiului lor. Lacrimile femeii
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 by http://confluente.ro/Regasire_camelia_constantin_1337891287.html [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
și câtă durere! În semnul acesta de pe pământ e atâta împăcare și Înviere! Învățat-am Semnul Crucii de la Mama, Ca semnul cel dintâi de punctuație- Oriunde mergi copile, tu ia seama Ce mult a suferit această nație! Cu Biblia-i străpunsă de pumnale, Cu sângele ce-a curs din ea șuvoi Strămoșii tăi au însemnat o cale Și de lumina ei să nu te-ndoi! Ce nobilă, ce trainică putere Avură ei, sărmani plugari și-oieri Când se rugau prin tainice
SEMNUL CEL DINTÂI DE PUNCTUAŢIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Semnul_cel_dintai_de_punctua_nicolae_nicoara_horia_1379143334.html [Corola-blog/BlogPost/365036_a_366365]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DOI OCHI TRIȘTI Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului (poezie pentru copii) Astăzi, când mergeam acasă, Cu doi ochi triști m-am întâlnit, Ei m-au străpuns direct în suflet Și cu durere l-au lovit. Era un câine de pe stradă Lihnit de foame, vai de el, Privirea lui îmi spunea, vie, Că-i cel mai necăjit cățel. Cu blana neagră, scâlciată, Plină de spini și de
DOI OCHI TRIȘTI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1423928483.html [Corola-blog/BlogPost/341636_a_342965]
-
ce îți lua dreptul la o respirație normală. Harper tușește încontinuu și e puțin dezorientată deoarece ea locuiește într-un sat apropiat și nu a fost decât de vreo două ori la biserica gotică. Turnurile clădirii care parcă vor să străpungă cerulse zăresc deja.Asta înseamnă ca au ajuns.Pe lângă totate aceste ceva nu le este clar.Fac parte dintre Cei 12 sau pur și simplu au înfruntat coșmarurile fără să înnebunească. Ajunse în fața ușii negre ca smoala,Victoria este prima
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1456984776.html [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
furtuni” magice. La ora anunțată, cinci după amiază, a început concertul programat TENEBRAE CHOIR (Corul Tenebrae), sub conducerea directorului artistic Nigel Short. Programul a inclus muzică liturgică cu preponderență a compozitorilor ruși. Dinspre pronaosul Bisericii tăcerea a fost spartă, spațiul străpuns de sunetele unei voci puternice de bas, cântând piesa All-Night Vigil (Privegherea de toată noaptea) de Serghei Rahmaninov: „Amin! Veniți și vă închinați Domnului! / Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru și Dumnezeul nostru ... ” cântat în
CORUL „TENEBRAE” (TENEBRAE CHOIR) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Corul_tenebrae_tenebrae_choir_vavila_popovici_1354479023.html [Corola-blog/BlogPost/351640_a_352969]
-
ies din adâncuri, aprind vâlvătăi, pâlcuri, pâlcuri, totul se risipește pe dată, când se trezește ultimul papă. Numai copacilor le place focul, mori și trăiești cum ți-e norocul, ne spune profesorul plin de grijă, nu știe când l-o străpunge o schijă. Referință Bibliografică: Citesc versurile profesorului în întuneric, / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1255, Anul IV, 08 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CITESC VERSURILE PROFESORULUI ÎN ÎNTUNERIC, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1402199099.html [Corola-blog/BlogPost/365454_a_366783]
-
iunie 2013. Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră ce își acordă instrumentele. Privesc în dreapta. Câteva capete ies din albastru și străpung albastru: Maria, Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi frați siamezi. Îmi fac cu mâna. Le întorc salutul prin același gest, bucuroasă că nu sunt nevoită să spun: Guten Morgen Deutschland, Schweiz, Österreich... Sunetele din stânga par mai
HELENE PFLITSCH by http://confluente.ro/articole/helene_pflitsch/canal [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
mai mult Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră ce își acordă instrumentele.Privesc în dreapta. Câteva capete ies din albastru și străpung albastru: Maria, Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi frați siamezi. Îmi fac cu mâna. Le întorc salutul prin același gest, bucuroasă că nu sunt nevoită să spun: Guten Morgen Deutschland, Schweiz, Österreich...Sunetele din stânga par mai
HELENE PFLITSCH by http://confluente.ro/articole/helene_pflitsch/canal [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
dând naștere unui adevărat „Vârtej”: „Am atins ușor cu mâinile/ Materia roșie a vieții/ Respirația-n interiorul ei/ Eram sau nu eram acolo/ În fața ochilor inimii/ Dintr-un vârtej de mirare/ Intru direct în necunoscut/ Doar arcul tău ascuțit/ Poate străpunge atât de adânc/ Materia trupului meu”. Pentru a încerca o descriere a personalitatății poetei, este necesar și aproape suficient să ținem seama întocmai de ceea ce însăși plantează în conștientul cititorului. Iar mai clar de atât, greu de crezut că s-
DANIEL MARIAN DESPRE VIOLETA ALLMUÇA IDENTITATE ȘI SENSIBILITATE POETICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1493057064.html [Corola-blog/BlogPost/377703_a_379032]
-
Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. La trena unei comete Aș coase cruda durere, S-alerge printre planete, S-o transform în adiere. Aș culege dintre
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Zbucium.html [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]