1,359 matches
-
era cu nimic inferioară marilor monarhii apusene din perioada medievală. Iar cînd dă indicații concrete în legătură cu decorul piesei, dramaturgul sugerează somptuozitatea, strălucirea palațiană, ambianța princiară: „Actul al Il-lea: În fund, pe o prispă largă cu parapet de piatră sculptată străveziu, ușă mare. La dreapta, tot în fund, un larg pridvor boltit și susținut de coloane sculptate. În scenă, două jețuri mari și bogate [...]. Pe pereți, panoplii de arme, pe lespezi covoare." „Actul al IV-lea: Odaia lui Vodă. La stînga
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
-se acasă, s-a făcut dintr-o dată pierdut pe colinele ce urcă în zarea unui hotar de imperiu. Împăcat cu multe, neliniștit de și mai multe, Țepi a uitat apoi să meargă pe jos și s-a deprins cu pasul străveziu al serafimilor, acela pe care îl simt doar tremurul mestecenilor, unduirea gențianei, cearcănul Otiliei. Am aflat prin cărți vechi că uneori se întâmplă să fie niște existențe pe jumătate-lumești, pe jumătateîngereș ti care, într-o zbatere și foarte dulce și
La marginea imperiului pierdut by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5111_a_6436]
-
Simona Vasilache Două cărți, care nu s-au cunoscut, și care nu seamănă cîtuși de puțin - una subțire, format mic, avînd delicatețea crudă a cămășilor unui sîmbure, străvezii, și libertatea, cît de dureroasă, a senzațiilor pentru care nu dai socoteală, alta temeinică, retrăind cu creionul în mînă plăceri rafinate - stîrnesc aceeași imagine, a foiței de pergament purtătoare de amintiri. Prima e Corp transparent, cele cincisprezece poezii ale lui
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
sunete, zgomote și, mai ales, răgete preistorice, sunt menite să înfricoșeze spectatorii. Această "nostalgie" a spaimelor trăite de strămoșii lui pitecantropus erectus îmi amintește de alte surprize (și nu prea) pe care mi le rezervă internetul: regretul, uneori limpede, alteori străveziu, după "epoca de aur", după comunismul pur și dur sub care am trăit o bună parte a secolului trecut, regret ce apare în diverse "forumuri", "bloguri" și alte intervenții, mai ales anonime. Nu cumva este vorba la acești autori de
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
painjinișul/ Cel rar de diamant - și greieri cântă,/ Ca orologii aruncate-n iarbă./ Și peste râul mare, de pe-un vârf/ De arbore antic țesut-au ei/ Un pod din pânza lor diamantoasă,/ Legându-l dincolo de alți copaci./ Prin podul străveziu și clar străbate/ A lunei rază și-nverzește râul/ Cu miile lui unde, ca-ntr-o mândră/ Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod/ Trece albă, dulce, mlădioasă, jună,/ Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur/ Lin împletind în crinii mâinilor
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
se arată preocupată de Prima Doamnă, din perspectiva ei scrutează personalitatea și viața președintelui. Personajele sale au alte nume: Charlie Blackwell, nu George W. Bush, Alice, răsfățată Lindy, nu Laura, dar personalitatea fiecăruia, familiile și mediile din care provin fac străvezie convenția. Romanul urmărește patru etape mari din viața personajului feminin pe parcursul celor patru părți mari, titlurile desemnează adresele ca semn al stadiului și statutului social, de la copilărie și adolescență până la maturitatea care o propulsează într-o postură unică. Scriitoarea americană
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
în bătaia soarelui care apune, dar care de fapt nu apune, în aceste imperii în care soarele nu apune niciodată... Apa prelinsă cade spre subsol, o vezi din tunelul prin care treci, iar apa, încolăcindu-se acolo, alcătuiește un zid străveziu prin care pânza de apă apare mișcându-se ca de un cutremur. Am înțeles Spania. Aventura umană spaniolă. Nicăieri apa nu se prelinge, nu curge pe geamuri, ca aici. Este obsesia oceanului, oceanului, oceanului... A necunoscutului, cunoscut... Nu-ți mai
Londra, Paris, Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6596_a_7921]
-
ești cel mai tare în anacronisme; de astă dată însă o să-mi dai voie să restabilesc ordinea cronologică a faptelor; despre Thais, Lais, Phrynea și alte Aspasii, vom sfătui pleno ventre; nu bagi de seamă, se vede, că am devenit străveziu de foame? (109) Tovarășul de drum nu este un ignorant în sfera Antichității, el respinge însă ideea de a se pierde pe tărâmul reveriilor clasicizante, iar comentariile lui umoristice subminează predispoziția grandilocventă a scriitorului. Uneori, Hogaș își întrerupe descrierile exaltate
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
hipnotizat brațul marmoreean care îi ieșea de sub chimonou. - Ciupește-mă! zise ea, încercând să-și prindă pielea brațului cu mâna dreaptă. Cu brațul stâng întins, mă invita să-i urmez exemplul. Am întins mâna dreaptă și i-am atins brațul străveziu. - Nu poți să mă ciupești, nu-i așa? Am carnea tânără! Părea că-și deplânge tinerețea. - Ai dreptate. Nu pot să te ciupesc. Încercam să-i apuc pielea brațului între degetul mare și arătător, dar pielea ei tânără și elastică
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
e foarte clar construită, fără abateri de la schema geometrică inițială a acțiunii“ (de acord, însă cu observația că în roman există totuși o neașteptată și aparent inexplicabilă „abatere“ de la proiectul inițial). Tot așa, după Arșavir Acterian, Sebastian scria „cu scopul străveziu și parcă țintind să placă cititorului“. Probabil că și la așa ceva s-a gîndit tînărul pe atunci I. Negoițescu, recenzînd Accidentul și numindu-l pe autor „un romancier amabil”, iar, mai apoi, „un artist amabil“, cu mențiunea că, dintre calitățile
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
agonic: „pe întunecate cărări”, Nora și Paul au intrat „pe poarta“ unui alt tărîm, cu dublu statut. Gunther citează o strofă jumătate din O seară de iarnă, poemul obscur-sacral, dar deloc cristic, în ciuda aparențelor, al lui Georg Trakl. „Cu scop străveziu“, ar exclama grăbit copilărosul Arșavir Acterian, crezîndu-se confirmat. Dar lucrurile nu stau chiar așa de simplu. Nu întotdeauna acea limpiditate a scriiturii - complimentată în măsura în care îi și este reproșată scriitorului - e doar o superficie elegantă, lipsită de profunzime. Uneori, pe fundul
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
au loc schimburi deloc amiabile de documente diplomatice. Un mesaj al Tronului este considerat jignitor, drept pentru care, oficiosul jurnalistic al autorităților habsburgice Neue Freie Presse decretează belicos că „trebuie zdrobită, într-o formă oarecare, rezistența României ”. Amenințarea implicită e străvezie: „într-o formă oarecare ” include calea armată. Supus unei presiuni puternice și constante, Bucureștiul este obligat să facă pasul înapoi în așteptarea unui alt moment prielnic deschiderii dosarului Unirii. În epocă se vorbește că ordinul punerii batistei pe țambal în
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
după chef, înainte de a merge la culcare, a luat treizeci de Seconale și nu s-a mai trezit niciodată»”. Pe Holly Golightly, eroina din Breakfast at Tifanny’s, o cheamă, de fapt, Lulamae Barnes - o convertire cât se poate de străvezie a numelui mamei lui Capote. Asemănările biografice se opresc aici, dar cele comportamentale vor fi fost suficient de puternice pentru a-l împinge pe romancier la acest travesti cu pronunțate conotații psihanalitice. Cartea lui Sam Wasson nu e, însă, o
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
ea nu cedează în fața presiunii exercitate de autorii din zona geografică unde apare revista, așa cum se întâmplă cu majoritatea revistelor din țară (și unde justificarea pentru aceste semnături slabe este: „Sunt mediocri, dar sunt ai noștri!..”), și nici nu este străvezie la această publicație structurarea și acțiunea după reguli de grup literar (ori, mai direct și mai dur spus, de gașcă literară), unde apartenența cuiva la echipă îi asigură acestuia, din start, o superioritate literară asupra altor autori care nu fac
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
sub plop și ținea un trandafir... Se înfioră. Apăru iarăși pe neașteptate înaintea lui Aceea, în taină sărutată, de o mie de ori sărutată, și-avea ascunse la pieptul ei, în dreapta soarele, în stânga luna, și urcau și coborau, înapoia veștmântului străveziu, ziua și noaptea... - Lasă-mă! Lasă-mă! M-am rânduit lui Dumnezeu și mă duc să-l întâlnesc în pustiu! strigă și porni la drum. Trecu de plop, se întinse înaintea lui Cana - case joase văruite, terase pătrate, aurite de
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
este o substanță simplă, înzestrata cu viața și limbaj, rațională, nemuritoare. El este un mijlocitor între Dătătorul de forme și corpurile pământești. Îngerul poate fi o inteligență, un suflet, un corp”. „Definiția ginnului: este un animal eteric, înzestrat cu limbaj, străveziu la corp, iar felul lui de a fi este acela de a lua diferite forme.” Cartea are și o bibliografie generală, adusă la zi, din care, desigur, nu lipsesc cărțile Ameliei Mărie Goichon, prima cercetătoare care a realizat o ediție
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
I.L. Caragiale, Panait Istrati răsfrâng preocuparea pentru prezent a criticului, pentru felul în care pot rezona în prezent scrierile autorilor vechi. Eseul dedicat lui Caragiale (Marea trăncăneală, 1988, 1994) este, după mine, raportat chiar prea mult la prezent, cu atâtea străvezii trimiteri la societatea de azi. Am fi și azi în lumea lui Caragiale, ne spune la tot pasul Iorgulescu în eseul său, ceea ce nici nu ar fi fost, dacă lucrurile ar fi stat astfel, tocmai răul absolut. Drept este măcar să
Mircea Iorgulescu – 70 de ani de la naștere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3316_a_4641]
-
convingător în dorința de a reprezenta acest electorat. În logica aceasta, mi se pare mai util să cauți acum un continuator al proiectelor lui Traian Băsescu, un urmaș, dacă vreți, decât o alternativă. Mai ales că opțiunile alternative sunt palide, străvezii chiar, ca să folosesc un eufemism. În încheiere, aș spune că nu toți mesagerii aduc vești rele și că aceștia sunt mai mult decât bine intenționați, dorind cu adevărat binele PDL și al dreptei românești.
Udrea, îngrijorată din cauza lui Antonescu. "Ce nu pot înțelege..." by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34584_a_35909]
-
Barbu. Dar l-ar fi putut, la fel de bine, lua sub lupă pe Blaga (care, pe lângă autoritate, avea de partea lui și argumentul „vechimii”). În fond, același Mihail Sebastian nu s-a sfiit, în cronica dedicată Poemelor luminii să deconspire trucurile străvezii la care a recurs dintru-nceput poetul. Ce altceva decât un manierism logic e faimosul final al poemului Lumina raiului: „Ca un eretic stau pe gânduri și mă-ntreb:/ De unde-și are raiul/ lumina? - Știu: Îl luminează iadul/ cu flăcările
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
mecanismul industriei literare se datorează unui ritm editorial alert. De la debutul izbutit cu Vântul sau țipătul altuia (1992), scriitorul bucureștean a publicat aproape o carte pe an. Multipremiatul Apocalips amânat (1997) este romanul cel mai norocos al autorului. Doar Morminte străvezii (1999) s-a mai bucurat de o atenție sporită din partea criticii. Cazul seamănă cu destinul lui Philip Roth, cel care și-a câștigat în primă fază o foarte bună primire critică, după care a îmbrățișat un ritm editorial la fel de dinamic
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
reciproc în chestiuni, desigur, generaționiste. Contextul e transcris de Mușina chiar în chapeau: „28.11.1987, acasă la Mircea Nedelciu, ascultând un disc cu muzică de Liviu Dănceanu și Doina Nemțeanu-Rotariu, întrerupți, din când în când și sub cele mai străvezii pretexte, de un foarte curios Nedelciu Junior”. Cele două pagini sunt ilustrate cu o fotografie făcută, cum precizează o însemnare marginală, de Florin Iaru. Sunt, în definitiv, și acestea, dincolo de poemele extraordinare din carte, câteva din lucrurile și întâmplările pe
Debutul și urmarea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3482_a_4807]
-
avea zece ani, când boala abia începuse. ...După ce își reveni din spaima și supărarea prin care trecuse, Zinaida își scoase treningul umed și se duse la baie să și-l curețe. Își înmuie în apa cu săpun mâinile uriașe, aproape străvezii, și oftă - nu era în stare de nimic. Înainte mama le făcea pe toate, acum trebuie să le facă singură... Gândurile îi erau mari cât ea, puhave, greoaie - se gândea la mizeria care o așteaptă, cum o să umble cu cerșitul
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
e o lună de când Traian Băsescu declară că nu am nicio șansă la președinție, că sunt mai izolat decât Ahmadinejad. Faptul că acum, prin declarațiile lor, Traian Băsescu și Elenă Udrea îmi dau și mie certificat de dreapta este destul de străveziu. Faptul că a doua zi nu mă năpustesc asupra lor cu ocări, nu înseamnă că le îmbrățișez spusele. Nici Băsescu, nici Udrea nu au nimic în comun cu dreapta. Prin astfel de declarații se încearcă astfel ruperea USL, găsirea unor
Antonescu: Am nevoie de electoratul lui Băsescu, nu de Băsescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34135_a_35460]
-
întinde ca un blestem, constituie principala reușită a unui roman ce putea deveni o carte extraordinară. N-a fost să fie. De ce nu reușește Dan Stanca să dea un roman pe măsura potențialului său, nici măcar la nivelul - notabil - din Morminte străvezii, Apocalips amînat sau Noaptea lui Iuda? Un răspuns implicit ni-l dă chiar Craii și morții, care începe promițător și continuă palpitant, dar se dezumflă spre final, împotmolindu-se într-un mîl eseistic asezonat cu dilatări lirice și explicații facile
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
putut de bine”. Când însuși poetul constată, „Se-năbușă chipul în oglindă/ ca-ntr-un cer lipsit de văzduh“. Sunt, toate acestea, modulii a ceea ce poetul își face și propune, o poezie fără viscere, ocazii, subiecte, eschive - dar cu mistere străvezii? Într-o poezie ce va figura, cumva, într-o viitoare Opera omnia, și chiar așa intitulată, citeam: „Din suflet iese Forma sa cum un abur care năzuiește la o altă Formă și rămâne așa o vreme adăstând-o dar dacă
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]