1,494 matches
-
că prețul intelectualului român diversionist îi derizoriu și azi pentru ambițioasa Dușmanie, care nu știi niciodată din ce parte se trage sau se absorb finanțările. Iar mai jos de Tricolor, admirăm un dulău voios, evident câinele soldatului, care face de strajă neclintit. Ne înșelăm profund! Ăsta nu e câine de front, capabil a se hrăni în linia întâi, cu amarul cadavru roz al dușmanului. Nu are culoarea de camuflaj a lupului de stepă. Nici ochelarii cu infraroșii ai priculicilor. Dimpotrivă, e
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Trei poeme de Al.Florin ȚENE Drum prin ploaie Norii s-au așezat căciulă peste sat, Casele s-au ascuns în pădure, Acolo au prins rădăcini, n-au mai plecat Au rămas de straje la mure. Vitele pasc ploaia prin iarbă, În cer se-așează fânul în snop Împrăștiind peste lume iz de nalbă Când tremur pentru tine ca un plop. Alergăm împreună printre picături de ploaie Ca un dans ce-l dăruim acum
DRUM PRIN PLOAIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355420_a_356749]
-
Acasa > Stihuri > Momente > CE CHESTII!? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 296 din 23 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Se scutură și frunza de măceș... E semn că iarna nu-i departe. De strajă mai stă, toamnei, un plăieș, Pe deal, în frig, uitat de moarte. O bătrână suie pe cărare. În poiană face un popas; La cruci aprinde o lumânare, Murmurând o rugăciune-n glas. E-atâta liniște în cimitir...! Se-aude somnul
CE CHESTII!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356979_a_358308]
-
UN PAS-NAPOI SAU ÎNAINTE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Plutea în jur atâta vrajă Că tabloul își ieșea din ramă: Fiecare datorăm o vamă La care îngeri stau de strajă Ei treceau pe lângă mine Eu bănuiam mesajul lui incert La care ultimul libert Avea un dialog cu sine Orice tușă, un mister în plus Mă țintuia pe loc complice Mascate în tavan, două aplice Strecurau luminile supus Un fel de
UN PAS-NAPOI SAU ÎNAINTE de ION UNTARU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356513_a_357842]
-
parcă înviase statuia lui Rodin. Un el frumos și o ea frumoasă, alergau de mână prin iarba de mătase; era o dulce vrajă, nu adia nici vântul, se auzea-n tăcere, cum respira pământul! În jur prin cele ierburi, de strajă, licurici ținând lumini aprinse, ca niște bravi voinici. Maci roșii, albăstrele, firave sânziene, trezite-n miez de noapte căscau încetișor era o dulce vrajă ascunsă în poiene pluteau în noaptea albă îngerii lui Amor. Un EL si-o EA. Eterna
POVESTE DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356730_a_358059]
-
de vechea-mi poezie; căci am păstrat-o ca pe-un crez... visez acum, sau nu visez? Cuvinte scrise cu sfială, așa, ca-n prima zi de școală, ce-au dispărut ca într-o vrajă... s-au aciuat în suflet, strajă. Ce-mi place azi să le privesc și uneori chiar mă hrănesc din seva lor... și le-aș ruga, să-mi lase verbe-a conjuga. Cu ele vreau să mă alint, cu ele vreau să mă prezint la judecata de
ÎN BUZUNARUL STÂNG de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355131_a_356460]
-
și-l încolăcește Peste umăr, peste sân; Aș râde, dar mă abțin; Oare vrea? Vai, se sfiiește. Râde, s-a desprins din vrajă Și aleargă-n sus, pe scară; Ce credeți că-i prima oară... Când umil îi stau de strajă? Să-și spună că nu-nțeleg Un capriciu de copil! ... Eu, în tindă ajung tiptil, Și apoi încerc s-o leg. „Stai! pe loc, ești arestată:” Vai, nu poate să mă bată, Și-mi devine bosumflată: S-o mănânci, fragă
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DORURI FRAGEDE DE DUCĂ. Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Vrajă, vrajă, dor de glajă Cocostârc noaptea de strajă Ca să prinzi luna pe plajă! ---------------------------------- Planturoase salcii dorm Răsfrângându-și chipu-n lac Agonii cu flori de mac Și tristețile diform Spânzură zefiru-n ramuri Și adoarme luna-n cer Noaptea cântul de năier În hlamida lui de flamuri Numai tu
DORURI FRAGEDE DE DUCĂ. de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356274_a_357603]
-
Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane Se opresc din ritmul vieții Și-nfruntând priviri profane Sting sărutul tinereții. Plopii fără soț suspină Martori la atâta vrajă, Ascunziș de nelumină Fac iubirilor de strajă. Sufletu-mi furat de gânduri Fără veste înflorește... Amintiri se-aprind în ruguri, Oameni, locuri de poveste. Referință Bibliografică: Iașul - file de poveste / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1905, Anul VI, 19 martie 2016. Drepturi de Autor
IAŞUL – FILE DE POVESTE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368970_a_370299]
-
și fos pus de semnițiile Asiei galbene? Și ce dacă din tot ceea ce fusese un reper cert al civilizației transilvane, după șapte sute de ani de la așezarea pietrei de întemeier, isi mărturisește biografia doar printr-o parte infimă din zidul de straja și cele câteva mii de pietre îmbucate în brâul igrasios al bisericii cu navă cam ciudată și în care, pe vremea comunismului, a funcționat o casă de nastere? Dacă zidurile acelea ar avea gură, ar spune desigur și povești cu
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
ea se simte din ce in ce mai bine cu sine. Împăcata cu lumea. De ce s-ar mai supără că o fluiera golănește calfele pietrarilor, lucrătorii care, după un proiect aproape utopic, încearcă de ceva ani buni să refacă navă, turnul și podul de straja,- o parte din construcția cu galeria de apărare susținută de pilaștrii împodobiți monumental cu capete de lei și grifoni înspăimântători. Mărțina abordează zâmbetul acela, care nu te încurajează dar nici nu te respinge. Tiinerii în salopte roase și tricouri umezite
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
am fost străină ca un oarecare/ până să te aflu Doamne/ În adorare”. În „Rătăcirile” - ne reamintește că „Puterea omenirii nu e blândă!” - iar în „Hartă a tainelor” se întreabă dacă există un loc în care Dumnezeu, așezând-o de strajă „insomniei oceanului stelar de vise”, să-l descopere. „Vegheată de îngerul păzitor” i se dezleagă taina, iar îngerul luminii îi spune să meargă curajos, înainte „spre inima aproapelui”. Purtând mereu pe Dumnezeu în suflet poeta își imaginează un colind mistic
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
Doar lacrimi calde curg,încetișor spălând prezența clipei prea amară Ne-a ocrotit sub aripa-i cerească cu bunătate și iubiri de mamă. Tot așteptând mereu să se ivească zadarnic plângem îngerul din ramă Rămâne lutul pus în lut cu strajă. O amintire acum pe calea vieții, rupând iubiri de tot ce a fost o vrajă. De tot ce a fost Luceafăr dimineții O Doamne,tu le rânduiești pe toate, ne mângâi în durere cu uitare lăsând speranța că odată,poate
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
până va sosi carul cu pâine gata coaptă de la brutăria din Ciocolteni. Ți-aduci aminte, prietene, cum stăteam toată ziulica cu ochii la drumul mare...după un timp ne plictiseam să privim în lungul drumului. Atunci făceam pe rând de strajă, ca ostași, câte doi, restul împărțeau joacele între ei și...uitam de foame, ca până la urmă să uităm de rând la timpul sosirii trăsurii plină cu pâine... Niște pâini mari și grele, pătrate, negre, coapte din orz cu ovăz, mazăre
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
ce îl ascunde-n pântec un castru bizantin obișnuit cu lipsa lăsărilor la vatră. Azi-noapte-am prins de veste ca vindecat de vrajă că cei fugiți din lume și din istoria firii nu-s dezertori nemernici ci sfinți ce stau de strajă cu flori de crin în mână pe zidul mănăstirii. Referință Bibliografică: Frescă / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1673, Anul V, 31 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FRESCĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370337_a_371666]
-
pământ! Cluj Napoca 27 august 2015 Eternitatea Am întrebat vântul de unde adie? Pe tâmplă ca o mână infinită. Îmi astâmpără clipa toridă a neputinței De a lupta împotriva oboselii sălășluite În ochii deschiși spre zare și în mâinile Care stau de strajă pe armele credinței.. Și a speranței Apărând fără preget dragostea. Mi-a răspuns fără vorbă, doar cu trecerea lui: Eternitatea. Cluj Napoca 27 august 2015 Închinare Voioasă îmi arde lumina în sfeșnic Și-n ea bucuria e trează Iubirea cântă imnul
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
ceasul de rugă Razele sărace punctează haotic Drumurile-ascunse spre soare-apune. Trunchiuri răzlețite, coloane-n stil gotic, Străjuiesc cărarea spre abstracțiune Tăceri mormântale cheamă la repaos, Freamătul pădurii e purtat de vânt, Cântece de vrajă pornite din haos Mă lasă de strajă, singur, pe pământ Verdele pădurii protejat de boltă Îmi pavează calea spre eternitate Măiastra coboară din ceruri în voltă Liniștea veghează visele ciudate. Zi de toamnă Pășesc pe covorul de frunze tăcute În cărămiziul zilelor de toamnă Oare din noianul
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
incintei cetății insistându-se pe anumite similitudini ” cu tehnica a ceea ce astăzi numim zid celtic ( murus Gallicus) fiind însă anterioară și specifică populației nord tracice”. La mică distanță de cetate, înspre valea Oltețului, se află un pisc de deal numit “ Straja’’ în care se afla un punct de observare. După cucerirea romană, este consemnată o așezare de tip rural în aceste locuri (vezi D. Tudor - ”Oltenia Romană”, București, 1978, Editura Academiei R.S.R., pag. 233 ). Cetatea hallstattiană timpurie de la Grădiștea este menționată
CETATEA DACICĂ DE LA GRĂDIȘTEA DE VÂLCEA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369488_a_370817]
-
unui proces sufletesc, credința ei însăși, revelația. Toate îi dau valoare, perfecțiune ! De-a joaca, Pictura, Cerb cu stemă de pădure, Cosmos de mărgean... ,, În păduri adevărate, Toți copacii sunt palate, De la miez până la coajă, Apărate-n trunchi, de-o strajă Înarmată până-n dinți Lustruiți și ascuțiți. ,, ( Basm de codru ) Ceea ce rămâne impresionant la poemele Mirei Lupeanu este reflectarea spre natură și tot câștigul dăruit de plinătatea imaginilor. Cuvântul scris este pentru poetă ceva divin. Cuvântul are ca scop suprem - creația
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
Nepăsători când pietrele suspină Le ignorăm durerea în surdină Și savurăm dansuri cu baiadere Chiar de vibrăm la cântul de vioară Și ne lăsam, în vis, purtați de vrajă Privim în gol când soarele coboară Uitând iubirii să-i rămânem strajă! Greșind cărarea care ne conduce Spre cel ales să îi cedăm căldură Extenuați de visele caduce Bem cu pelin otrava cea mai pură Nu mai putem să mai dorim plăcere Nu mai speram când ceața mult prea deasă Ne gratulează
FRĂMÂNTĂRILE DE AZI! de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368205_a_369534]
-
nu face prezență, Îl cată-n disperare la morgă sau urgență(?!) Ca-n zori, fără de ghete, palton sau fără bască, S-apară cu buchete de Panciu sau Fetească(!) Și cin' l-ar mai păzi, de n-ați fi voi de strajă, Să cadă-n noapte, zi, la altele în mreajă, Sau cin' l-ar îmbrăca, frumos, la patru ace, Când el e programat doar ca să se dezbrace(?!) Căci de-aia lui, săracul, scurtat și de o coastă, I-a dat Domnul
8 MARTIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362702_a_364031]
-
lor și le simt iubirea. Îmi pare tristă lumea de un timp încoace. - Voi ați trecut prin așa ceva? - Da, că suntem oameni! După o vreme de minte împrăștiată, se cade ca amintirile să nu-mi mai facă dureri. Fac de strajă lumii în fiecare noapte și plâng în cea mai bună liniște. Norocul unora declanșează invidia altora. Caut să mă îndepărtez de răutățile devenite contaminante căci am un Dumnezeu. Mi-am găsit alți caiși după care să mă ascund. Cu părere
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
2016 Toate Articolele Autorului RODIE Coboară umbra peste val și plajă, Iar marea după stâncă se ascunde, Se-aruncă luna-n apelw profunde, Cu tot misterul și întreaga vrajă. Când înțelesul tainei ne pătrunde Și căii noastre i se face strajă, Precum o rodie ieșind din coajă, Cu-arome dulci, în mlădieri rotunde. Iar miezul roșu cu luciri ne-mbie, Chiar dacă țărmul e albit de sare, Lumina dragostei e încă vie, Tot mai încearcă să ne înconjoare Și-apoi ne poartă
RODIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353405_a_354734]
-
de el... Îmi prescrii rețete cu leacuri cerești Și desparți și marea atunci când pășești, Valurile toate se grăbesc să doarmă În adâncuri, tainic mai îngropi o armă... Se clădesc palate, dar cu jertfă sfântă, Îngerul de veghe încă mai cuvântă, Straja e întărită când hiene atacă Și o clipă vie parcă-i tot posacă... Perlele culese din adânc cu trudă Le înșir în slove și mai spun o rugă, Lazăr reânvie cred în fiecare Pe pământ și-n cer, bucurie mare
BUCURIE MARE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352829_a_354158]
-
PĂSĂRI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 495 din 09 mai 2012 Toate Articolele Autorului femeia aceea meșteră ieșea în fiecare zi din peșteră cu păsări pe umeri și brațe și când ajungea pe plajă rămânea toată noaptea de strajă așa am văzut-o, așa o țin minte ca o statuie dintr-un grup statuar fără să-mi dau seama măcar că nu schimbaserăm nici două cuvinte cocorii i se așezau în păr ea înțelegea graiurile lor și când venea dimineața
FEMEIA CU BRAŢELE PLINE DE PĂSĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354438_a_355767]