363 matches
-
Padova, 1966), nu denun?? �n mod explicit Carta de la Atena; ea angajeaz? un alt de-mers, �mbog??it la sursele ra?ionalismului anilor �20 cu unele utopii ale lui Boull�e (secolul al XVIII-lea), cu purismul lui Loos, cu stranietatea picturilor �metafizice� ale lui Chirico ?i mai ales cu o analiz? tipologic? rigu-roas? a arhitecturii urbane tradi?ionale. Acolo este �realismul� demersului s?u, sus?ine Rossi. El face din această o aplică?ie strict? �n imobilul complexului de locuin
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Usher" are, se pare, ceva din misterul spectral al luminii. Uneori, suprapunerea unor anumite lungimi de unda luminoasă generează, mai curând, umbră și întuneric 11. Ori, aceste "ocoliri tremurătoare" nu au menirea decât de a recupera, cât mai mult, din stranietatea ascunsă a viziunii sale asupra creației. Universul că un poem "Visăm să călătorim prin univers. Dar, oare universul nu se află în noi înșine?" Novalis Ca si precursorul său american, Ion Barbu concepe poiesis-ul că un aspect particular al unei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
infrareal al originarului sau început absolut al creației, el este altul posibil ivit în miezul identității. Aici cuvânt încă nu e, nici lumină desfășurată în vizibilul exteriorului. Căci altul nu e exteriorul eului, cel pe care îl vede afară, în stranietatea transcendenței. Altul e imaginea de sine care, abia acum, întemeiază identitatea revelând-o în diferență, la distanță. O interioritate pură care se dă în imaginea incipientului, în odihna somnolentă - maternă - a premanifestării. Deasupra se vede peisajul conturat al deja-existentului, apariția
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
La prima vedere, o interpelare mai firească în lumea adresanților - o formulă mai burtobătăistă, cum o numeau deriziv detractorii nomazilor - ar fi fost preferabilă; dar, chibzuind mai bine lucrurile, familiarismul ar fi riscat să trezească bănuieli și mai adânci în stranietatea lui, cu atât mai mult cu cât rolul de jucat nu era, în cazul de față, defel la îndemâna actorilor. În plus, ascuțitul lor simț estetic îi descuraja de la adoptarea unei poziții neautentice, ce avea toate șansele să fie ușor descoperită
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
poate mai rău. Cât despre jocul de-a domnia, el nu ar fi fost cu adevărat interesant pentru nomazi decât dacă ar fi putut fi jucat după plac, când le-ar fi venit lor, eventual, cheful de o incursiune în stranietatea unor noi roluri, și numai dacă ea i-ar fi întâmpinat ca un câmp de posibilități lipsit de îngrădiri. Altfel spus, jinduiau fără știință după un sens forte, aproape religios, al cuvântului domn. La el erau îndreptățiți doar "barosanii", adică
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ubicuu în viața lui. Ce ți-e și cu arta asta! Era mult prea familiar cu subiectul pentru a se mai simți atras de el, în ciuda forței redutabile a imaginilor; în cazul lui, atracția suferise o reversiune, devenind respingere. Nu stranietatea temei fusese percepută ca familiară, ci familiarul își dezvelise dintr-o dată chipu-i hâd, rânjind la el extraterestru de străin, și cu atât mai hâd cu cât fusese exhibat ca adevăr al operei de artă. Arăta ca lupul echipat perfid
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de-atât? − Exact ce spuneam eu! se amestecă și Ian. Fisurile trebuie astupate, nu lărgite cu toporul în ieșiri de salvare. Omul ar putea fi o ființă nu a depărtării, ci a proximității, căci tocmai aparența familiarului ascunde abisul de stranietate cel mai obscur, adică diferența diferențelor. Proximitatea e fântâna în care îți rupi gâtul dacă umbli cu capul în nori și ochii ațintiți la orizont, în căutare de breșe prin care să țâșnești. Când te simți străluminat de acest adevăr
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ce lucru nemaipomenit! Cum poate cineva să fie persan?”. Cusurgiu cum sunt, hop și eu cu „Ce lucru nemaipomenit! Cum poate un fost prim-ministru să fie editorialist?”. Dar mirarea mirărilor rămâne pentru mine cum e oare cu putință atâta stranietate - în timp ce dl Năstase, doctor în Drept, recitește din Montesquieu tocmai Scrisorile persane, eu, un pârlit de scriitor, copleșit de a fi devenit coleg de editorial cu dl Năstase, recitesc din Montesquieu tocmai Spiritul legilor. Și, asediat de atâtea bizarerii disperante
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
grup: oamenilor le e, cel mai adesea, teamă de confruntarea cu natura lor intimă și se sprijină pe vorbele și aprecierile celor din grup. E ceva uman, dar nu are treabă cu definirea marii poezii, care este noutate absolută și stranietate intuită. Sângele cititorului este singurul gust necunoscut poetului. Ar da multe să-l știe cândva... Am atâtea definiții despre poezie, că mă simt în postura miriapodului care are o mie de picioare și care dacă se întreabă cum de le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îi permite autorului a discuta despre "dimensiunea ludică", despre "ambiguitate și ironie" manifestate în plan stilistic, text în care descifrează un program, denunțat de poet în felul său, neacademic. "Amatorii de exotism spune Sebastian Drăgulănescu lectorii fascinați de prestigiul străinătății/ stranietății sunt puși pe fugă. Registrul ceremonios ("am avut onoarea") este spulberat de autoironia marcată fastuos ("făcătoare de epocă scrieri") și de formula parodică, amintind pe scribii cronicilor medievale "umilitul de mine", atacul continuând cu garda deschisă "a fost numai o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
această serie Îndrăzneață, conține adevărate perle de stil: „Rezultatul: eram, ca Întotdeauna, faliți și retrăiam În minte zîmbetele care Îmi Întîmpinaseră caraghioslîcurile, Încercînd să găsim vreo urmă de ironie prin care să-l identificăm pe hoț.“ Revine o senzație de stranietate. În capitolul „Explorare În cerc“: „Căderea nopții a adus cu sine mii de sunete ciudate și senzația că Înaintam Într-un spațiu gol cu fiecare pas pe care-l făceam“. În Episoade: „Apoi, În mijlocul ambuscadei, Își făcu loc un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și-au Împărțit păturile cu ei. „A fost unul dintre cele mai friguroase momente pe care le-am trăit, dar și unul În care m-am simțit ceva mai Înfrățit cu această specie umană, pentru mine, cel puțin, ciudată.“ Această stranietate, adînca separare și singurătatea cutezătoare În care se găsea, sînt curioase. Nimic nu e mai solitar decît aventura. PÎnă cînd nu s-a umplut de milă pentru sclavii din mine și pentru copiii biciuiți, Don Quijote a fost singur, Înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
adînca separare și singurătatea cutezătoare În care se găsea, sînt curioase. Nimic nu e mai solitar decît aventura. PÎnă cînd nu s-a umplut de milă pentru sclavii din mine și pentru copiii biciuiți, Don Quijote a fost singur, Înconjurat de stranietate, de nebunia lumii din jur. În eseul său, Meditații despre Don Qujote, José Ortega y Gasset scria, În miezul reflecțiilor sale, „Eu sînt eu Însumi și Împrejurările mele“, care a fost adesea Înțeles ca suma sau simbioza a doi factori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
alpinist, cu un chioșc în care duminicile fanfara militară cânta valsuri de Johann Strauss și cu un lac cu bărci și cu un podeț boltit. Am mai spus-o: când treceam cu barca pe sub pod, dincolo, aveam o senzație de stranietate pe care n-am încercat-o nici la Veneția, când am trecut cu gondola pe sub Ponte Rialto. Două cinematografe, Modern și Trianon, la care noi, elevele, nu aveam voie. Două hoteluri, două restau rante. Elevele de liceu nu aveau voie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
eveniment car- navalizat și redimensionat la scara unei fictive revoluții o descoperim și în alte piese, Conul Leonida față cu Reac‑ țiunea, sau în momente precum Grand Hôtel „Victoria Română”. Având în vedere caracterul fondator al actului politic și probabil stranietatea sa într-o economie de reflex feudal, atenția pe care o suscită și ecoul probabil redimen- sionat în presă și în memoria primilor „cetățeni” nu trebuie judecat numaidecât prin prisma unui efect comic. Lipsa de măsură sau stabilirea unei măsuri
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
delirurile primare ca fiind "în bună măsură incomprehensibile, ireale, dincolo de puterea noastră de înțelegere"; el credea că nu există nici un proces coerent în spatele formării lor. În pacient apar unele "senzații primare, sentimente vitale, stări, cunoștințe". "Pacienții trăiesc o senzație de stranietate cuplată cu una de suspiciune. Totul dobândește un nou sens. Mediul este cumva diferit... nu în mare măsură; percepția în sine nu este schimbată, dar există totuși o schimbare care învăluie totul într-o lumină subtilă, perversă și ciudat de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
afectivitatea și procesele de cunoaștere, nu e de regulă însoțită de halucinații și nu duce numaidecât la demență. Cele două maladii se intersectează, cu mențiunea că procesualitatea schizofreniei e mai largă și mai fragilă, câtă vreme procesualitatea paranoică, cu o stranietate mai discretă, nu presupune perturbări. De la psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité, teza de doctorat pe care Jacques Lacan a susținut-o în 1927 și a publicat-o în 1933 se situează la interfața dintre psihiatrie și psihanaliză
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pare să spioneze cuplul. Galbenul, semn al fertilității dar și al declinului, bătrâneții și morții, domină, formând un cadru luminos căruia îi corespund cele două panouri ale porții întredeschise de unde apare figura din partea stângă, a cărei înfățișare sporește impresia de stranietate. Ambiguitatea culorii evocă o lume ce pare însuflețită, dar defunctă totodată. Personajul din dreapta, cu sprâncenele, mustața și mâna osificate, un leitmotiv la Dalí, confruntă o Gala viu colorată, surâzătoare și plină de viață. Personajele lui Millet transformă figurile în stânci
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
bezna demenței sau radicalitatea suicidului. Dezorientarea, debusolarea în care sunt aruncat prin încremenirea sufletească la nivelul demersului revoltei implică aceeași înstrăinare de sine prezentă în cazul navigatorului ce și-a pierdut busola. Aici eu devin un orfan de mine, o stranietate individuală rezultată prin amputarea busolei interioare, prin secționarea instinctului de orientare spirituală. Sunt un dezorientat adică o individualitate care nu deține datele oferite de un instrument lăuntric ce mi-ar determina corect poziționarea sufletească în viață, așezarea propriului spirit în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și figuri bizare, idei și sentimente. Prozele ar fi un fel de fotografii mărite ale unor reacții sufletești inedite. Tânărul frumos de la fereastră începe prin a descrie gândurile și trăirile unui paralitic pentru a sfârși prin punerea cazului în tiparul stranietății. În ultima secțiune, Alte formule, se îmbină modalități narative utilizate în „scenariile” precedente. Reportajele despre oameni și situații stranii și „fotografiile” gândurilor și sentimentelor sunt legate printr-un fir epic, cu lărgirea planului temporal al desfășurării evenimentelor. Autopsia, cea mai
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
legilor restrictive, misterioase ale unei realități epice Înșelătoare. Singularizată, flămândă de sens și semnificație, rătăcind În absurditatea plată a Înlănțuirilor hazardate, a Întâmplărilor născute una din alta și, toate, din pântecele grotesc al realului, conține, la fiecare pas, capcanele inculpării, stranietatea testărilor, inevitabilitatea sentinței, ordonate de o tenebroasă autoritate fără apel. Olume În care libertatea este suspectă și frivolă, desfigurarea momentană a unui cod tutelar, indescifrabil. Chipul Tatălui, raportul tată-fiu sunt revelatoare În opera celor doi scriitori. Sensul magic, eliberator sau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În O bufniță tânără pe patul morții, autorul reușește o formulă inedită în poezia românească: o poetică modernistă în descendența lui Nichita Stănescu (categoriile abstractului: timpul, spațiul, estetica privirii, mitul „nenumitului”, sintaxa etc.), dar învăluită într-o atmosferă de o stranietate poescă („bufnița” lui F. este un altfel de „corb” al lui Poe, o metaforă a morții și a poeziei). Poemele au o structură aparent narativă, un ritm fluent, o muzicalitate accentuată, rezultat al unei anume colocvialități oraculare. Totul funcționează ritualic
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
ambiguitatea oximoronică, metaforele amintind uneori de García Lorca. F. reușește să creeze un bestiar personal, un fabulos spațiu poetic și stilistic (în care se regăsesc ermetica Istorie ieroglifică a lui D. Cantemir, alegoriile dantești, vraja descântecelor și a ritualurilor populare, stranietatea poescă, blândețea bucolicelor vergiliene), ceea ce este cu totul inedit în poezia română contemporană. SCRIERI: Valsuri, Pancevo, 1970; Iedera, Pancevo, 1975; Fișe poetice, Pancevo, 1977; ed. București, 1982; Lumea fizică, Vârșeț, 1977; Terapia muncii, Pancevo, 1981; Starea de fapt, Pancevo, 1984
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
în sinele-fântână. Arlechinii sunt umbre, spectacolul trecerii lor e de un tragism și grotesc reținut. În Poemul lunii, onirismul, una din constantele acestei poezii, are specificul unui tablou al lui De Chirico: spațiul geometric, simetric, nemișcarea, de unde și senzația că stranietatea, absurdul nu intervin în realitate, ci se instalează ca unică realitate. Alte poeme cu puternice latențe tragice, Portretul fratelui meu venind de pe front sau Ora funestă, își armonizează tensiunile, expresioniste, în ritmuri și sonorități de veritabile „balade somnambule”. Poezii (1987
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
tînăra literatură feminină. Trebuie spus că această literatură n-are Întotdeauna presă bună. “Scoateți din literatură umanitatea și cultura națională, veți obține eul povestirilor lui Christine Angot. [...] Acest tip de eu nu dobîndește statutul literar decît prin bizarerie, adică prin stranietatea fără poartă de comunicare” crede Marin de Viry Într-un articol recent. Eul personajelor lui Virginie Despentes nu este atît de exacerbat, totuși, pe bizarerie mizează și ea. Nu este un secret faptul că, astăzi, periferia a ajuns, sau tinde
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]