1,419 matches
-
Și recoltă îmbelșugată! Cei de-atunci sunt printre stele Și înduioșați m-ascultă, Sus pe dealurile mele Crește iarba tot mai multă... Eu zadarnic îi tot strig, Azi o liniște albastră De durere și de frig Cade peste casa noastră; Streșinile parcă plâng Și o pasăre ciudată A orbit cântând prin crâng Dorul meu de altădată... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Plouă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
PLOUĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384935_a_386264]
-
trăiește așijderea. Cu naturalețea și vitalitatea olteanului sudist, care, dacă n-a avut șansa muntelui gorjean, are în schimb trăinicia repetabilei poveri a firului de iarbă, umbra amară a pelinului, răsuflarea fierbinte a miriștii eliberate de rodul pământului, răcoarea de sub streașina Oltului. Parafrazându-l pe Dinu Săraru, se poate spune că Nicolaie Dincă, dacă a ratat clipa, a câștigat veșnicia. În egală măsură, sincer și prudent (să ne amintim zisa olteanului de geniu Marin Sorescu: ... „nu uitați că eu sunt suspicios
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
trăiește așijderea. Cu naturalețea și vitalitatea olteanului sudist, care, dacă n-a avut șansa muntelui gorjean, are în schimb trăinicia repetabilei poveri a firului de iarbă, umbra amară a pelinului, răsuflarea fierbinte a miriștii eliberate de rodul pământului, răcoarea de sub streașina Oltului. Parafrazându-l pe Dinu Săraru, se poate spune că Nicolaie Dincă, dacă a ratat clipa, a câștigat veșnicia. În egală măsură, sincer și prudent (să ne amintim zisa olteanului de geniu Marin Sorescu: ... „nu uitați că eu sunt suspicios
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
sunt farul părăsit, Din golful trist al țărmurilor ceții, Sărman sihastru, uitat și umilit, Și răvășit de valurile vieții. Sub negre vânturi sunt gol și devastat, Doar flacăra-mi mai pâlpâie nătângă Și-atunci când briza se schimbă în oftat, Las streșinile ochilor să plângă. De-nfrigurare, îți visez căldura, Suavul zâmbet ‒ cadoul îngeresc, Cu palmele avide-ți prind făptura, Cu giulgiul ei de fum să mă-nvelesc. Cum stau acolo,singur, în pustie ‒ Străjer pe promontoriul fericirii, Mă lupt să îți
EU, FĂRĂ TINE… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384932_a_386261]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PUII DE RÂNDUNICĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1651 din 09 iulie 2015 Toate Articolele Autorului I-am văzut crescând cu ochii mei În cuibul de sub streașina însorită, Acum sunt gata pentru zbor toți trei Și parc' așteaptă clipa fericită. Jos pe pământ pisica cea flămândă Tot miaună o strofă din folclor, În jur aceleași vrăbii stau la pândă Să-și mute ciripitu'n locul lor.. . Privindu
PUII DE RÂNDUNICĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384485_a_385814]
-
Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Glăsuiește cântec și rugă, cum poate că și pasărea o face, doar că, în cazul ei vorbește nu cuvântul, ci tabloul îndumnezeit al naturii: pădurea, cerul, câmpia, streașina, vișinul din grădină, răzoarele, câmpia, luncile, până și coliviile care însă cântă penitența și plâng libertatea...! Este interpretul de muzică folclorică și religioasă, născut în 1969, la Rebrișoara, Bistrița Năsăud, așezământ cu istorie, al lui George Coșbuc, Liviu Rebreanu, sau
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
a tuns cu breton, A tras o perdea pe soare, Apele le-a prins în fiare, Apoi a adus un moș Vesel și cu nasul roș’, Pe copii i-a pus să joace În fulare și cojoace; Lumânări, neobosit, Pe la streșini a a lipit. Ne-a ținut în frig, copile, Cam vreo patru luni de zile. Și-a plecat. I-am spus drum bun. Unde ? Nu știu să îți spun. Apoi într-o dimineață A mai dat un semn de viață
AMINTIRI DESPRE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384558_a_385887]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PLOAIE DE NOIEMBRIE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Lacrimi de cer suspină căzând Pe streșini înalte de dor prea mărunt, Strigăt de suflet copleșit și cărunt, Șiroaie de gând pe oloane-alergând. Triști sunt și norii, alungați doar de vânt, Se strâng ca fiorii în colțuri de trup, Și-mbrățișați mult prea puternic, se rup, Patima
PLOAIE DE NOIEMBRIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382350_a_383679]
-
ce înainta amenințător. Albastrul seninului cedă, fără luptă, în fața unei astfel de desfășurări de forțe. Se mai grăbi, printre crengile obosite de atâta vară, câte o pală de vânt, furioasă, culcându-le la pământ. Liniște. Primele lacrimi se prelingeau pe streșinile încinse peste zi. Ritm sacadat, dar blând. Se mai ostoi și cerul, cugetând. Mira urmărea picăturile ce se brodau pe fereastra ei, construind vise și ascultându-le cântecul. Simțea toamna ca pe o vreme de reevaluare a sinelui după relaxarea
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului Zilele au trecut diferit. Unele se târau, cu viteza unui melc care își poartă casa în spinare, atunci secundele deveneau minute, iar minutele ore, mă uitam prea des la ceas, timpul se oprise, păsărele de la streașina casei înțepeniseră, iarba nu mai creștea, soarele nu se mai mișca, funzele pomilor încremeniseră, vântul rămăsese cu rafala în gură, gata să fie suflată. Voiam să vină ora cinci, atunci, numai atunci mă aștepta Mari. Universul lucra împotriva iubirii mele
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
mai rămas lichid din sodă și amestec de grăsimi și zeamă de pelin pentru miros, numit leșie pe care o foloseau țărăncile la dedurizerea apei scoasă din fântână sau strânsă de la ploaie . Așa făceau țăranii, puneau câte o putină sub streașină și când ploua adunau apa scursă de pe acoperiș. Era mai bună la spălat, nu era atât de dură. Mama ținea această leșie într-un bidon de tablă sau garniță cum îi mai spuneam noi. Acolo depozita de obicei untura topită
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut. Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curg Șarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg, Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced! Frunzele
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
de vechi răsfață.Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi eștiAi tăi picuri, roi de apă, spun nopții poveștiRece boare de umbrire se presară-n lutFrig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut.Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curgșarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg,Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate,Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte!Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced!Frunzele tercite
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONETE CU RĂSUNETE 8 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului te-ai strecurat pe tâmpla mea cu vara ploilor din noi eu n-am să plâng din streșini de cuvinte amarnicul durerilor ..în doi .. e simplă calea ea nu doare nici pragul de alei cu flori din tei pogoară-se ades la tine șiragul dintre aripi anii mei apoi poți să te duci alene sonete cu răsunet să
SONETE CU RĂSUNETE 8 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383617_a_384946]
-
păcatele păcurii ale lumii ce murdăriseră cu tina răutăților și cu sânge, fața scârbită a răbdătorului pământ și chiar prisosea. Peisajul satului meu, era întocmai cu peisajul dintr-o felicitare de Crăciun coborât din poveste. Lacrimi lungi de gheață franjurau streșinile și când povara cristalelor de apă făceau breșe în masa compactă de nea ce strivea acoperișurile asudate, se prăbușeau la pământ transformându-se în cioburi laolaltă cu avalanșele desprinse de pe acoperișuri. Pe coșurile caselor se înălța în fuioare dezlânate fumul
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
invitată să nu plece în călătorii lungi, pentru că riscul de a rămâne blocați pe șosele era mare. A doua zi după ce începuse să cearnă cerul, în sat la noi zăpada depășise cu mult un metru și pe alocuri ajunsese la streșini. Oamenii prin curți își croiau pârtii cu lopețile pentru a putea ajunge la grajduri, în oborul păsărilor și la drum. Cu două zile înaintea sărbătorii Ignatului socrii lui Vulpe au tăiat porcul iar el și Magdalena au fost invitați la
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
să-l ierte, Dumnezeu să-l odihnească ! -, vă îndemn, dragi prieteni, să vă amintiți mereu privirea caldă, chipul zâmbitor, enorma dragoste de oameni, lumina pe care o radia toată ființa scriitorului Ilarie Hinoveanu - ctitor, temelie și grindă, stâlp de pridvor, streașină și icoană pentru viața culturală a Cetății Băniei și a Olteniei, în deceniile de la cumpăna mileniilor. Păstrați-i vie această imagine, dar, vă rog, să nu plângeți, ci să vă îmbrățișați și să vă mângâiați frătește, așa după cum a făcut
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
mâncărurilor tradiționale din apropierea Alpilor. N-am scăpat carnatul alb tirolez, în care se pune rășina de brad, acompaniat strălucit cu rachiu de fructe de pădure servit în pară scobita. N-am ratat nici mușchiul de porc uscat la vânt, sub streașina, nici celebra “tigaie tiroleza” în care țăranul austriac amestecă legume, piept de porc, miere și, după ce le călește, aprinde cu rom țigaia, care arde pe dinăuntru și pe dinafară. Trebuie gustate toate acestea și promit să revin cu o descriere
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
de izbeliște, înconjurată de lumânărele galbene crescute viguros până aproape la înălțimea balconului. Cea mai arătoasă dintre casele părăsite este însă cea a fostului inginer Emilian Donciu. Are un front larg, ușă la intrare din parchet lăcuit cu copertină deasupra, streșini și burlane pătrate din tablă arămită și jaluzele Eslinger la ferestre. Casa a fost construită de părinții inginerului, transferați la fabrica de fier după naționalizare, prin ’49 - ’50, de la Călan. Unicul copil al maistrului turnător, venit pe lume destul de târziu
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar vrea Din cer ca să cearnă cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând sania Cu bulgări s-arunce, din stratul de nea Pe -alocuri să vezi câte -un om de zăpadă La streșini sunt țurțuri ce stau ca să cadă În sobe -i dogoarea ce te moleșește Bunica -ți citește cu drag o poveste... În lumea magiei s -aluneci ușor Știind că e vremea pentru plugușor Iar casa e plină de -aromele care Îți
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar vreaDin cer ca să cearnă cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând saniaCu bulgări s-arunce, din stratul de neaPe -alocuri să vezi câte -un om de zăpadăLa streșini sunt țurțuri ce stau ca să cadăîn sobe -i dogoarea ce te moleșeșteBunica -ți citește cu drag o poveste...În lumea magiei s -aluneci ușorștiind că e vremea pentru plugușorIar casa e plină de -aromele careîți gâdilă nările, sunt doar desfătare
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
să Își pună Întrebări fără răspuns, În timp ce aluneca În somn, legănat de un zornăit de plăcuțe din bronz ce Încă Îi mai răsunau În cap. 5 17 iunie, pe la prima oră Dante Încercă să se ridice din pat, făcându-și streașină cu mâna Împotriva razelor de soare care pătrundeau pe fereastră. Visele și amintirea i se amestecau Încă În minte. Pentru o clipă, se temu că scânteile pe care le vedea erau niște noi efecte ale medicamentului, Însă pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pusese nimic În gură de o zi Întreagă. În afară de vinul lui Baldo, Își zise el clătinând din cap. Agitația spiritului datorată ultimelor evenimente părea să fi șters cu totul exigențele trupești, iar acum trupul, slăbit, se răzbuna. Ducându-și mâna streașină la ochi, zări la capătul celălalt al străzii Însemnele unei cârciumioare și se Îndreptă Într-acolo. — Cu ce vă pot sluji, messere? Îl Întrebă Îndatoritor cârciumarul, care Îi ieșise de Îndată În Întâmpinare. Pe tejghea erau expuse câteva tăvi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
direcția dealului - spuse al doilea voinic. — Uită-te tu - răspunse primul. Ne-a mai arătat tot așa și alaltăieri și când m-am sculat să văd, era o vulpe. Al doilea voinic se urni în sus și-și puse mâna streașină la ochi. — Verișcane frățioare - anunță el - scoală-mi-te în picioare puțin. — Ce-i? - întrebă primul. — Vin doi spre noi. — Lasă-i să ajungă aici. A ce arată? — A popi. — Apăi, ierte-ne Cel care precum se zice pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nobil venea ca turnat, cu păr cârlionțat ascuns în întregime sub peruca veche dar curată, cu o săbiuță încovoiată la șold, cu pulpe vânjoase din care tresărea din când în când un mare potențial, cu o privire severă țâșnind de sub streașină virilă a frunții din ochii lui adânci, vioi și mari în care pluteau lucioase umbre de eroi legendari, cu multe inele pe degetele lui scurte și vibrânde, cu gâtul gros prin ale cărui încordate vene nobilarul sânge albastru al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]