1,022 matches
-
este un real suport decât dacă cel care îl primește îl consideră astfel. Multe studii au demonstrat că suportul social acționează ca un factor tampon în dezvoltarea unor boli fizice și/sau psihice (hipertensiune, depresie) cauzate de condițiile de viață stresante. Este evident că tendința de a oferi și de a primi suport social se dezvoltă în timp în funcție de situațiile pe care le trăiește individul și fiecare este afectat într-o manieră diferită. Cei care au studiat suportul social au ajuns
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
majore, ce ar putea dezamăgi sau avea repercusiuni grave asupra viitorului. Aici intervine părintele, care trebuie să fie suportul constant al adolescentului și care va veghea menținerea, modelarea comportamentului copilului său. Nu este vorba de un control continuu, sufocant și stresant, ci mai degrabă de o supraveghere din umbră, de o anumită grijă, multă răbdare și muncă de convingere asupra a ceea ar fi bine să facă sau cum să se comporte un copil. Adolescentul are nevoie de încredere în el
RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA DINTRE GENERAŢII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]
-
distantă, neglijentă a unor părinți, generată de lipsa de timp, egoism, autoritate excesivă sau indiferență. Copilul nu mai are cui să ceară un sfat, să-și împărtășească gândurile, părerile, dorințele, devenind dezorientat și neliniștit. Pe de altă parte, același efect stresant și apăsător este produs de grija exagerată, sâcâitoare a unor părinți obsedați de reușita școlară a copilului lor. Deși vin târziu de la serviciu, unii părinți, din exces de responsabilitate, doresc să verifice temele copiilor, punându-i la ore înaintate să
DEFICIENŢE ÎN RELAŢIA ELEV - ŞCOALĂ - FAMILE. In: Arta de a fi părinte by Carnariu Doina, Carnariu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1412]
-
cu ceea ce reprezintă el, să considere fiecare moment din viața să că este plăcut și folositor. Amenajarea spațiului copilului. Este important ca spațiul copilului să fie amenajat adecvat, astfel încât viața lor - a copilului și a părinților, să fie mai puțin stresantă. Informarea cu privire la creșterea copilului. Perioada de vârstă cuprinsă între 1- 5 ani este un timp crucial pentru o intervenție adecvată în devenirea părinților ca părinți. Dacă nu există suficiente informații despre cum se crește copilul, apar așteptări nerealiste care pun
PROGRAME EDUCATIVE CU PĂRINŢII. In: Arta de a fi părinte by Luciana Petronela Fechita () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1404]
-
situație se face cu răbdare, fără reproșuri cu calm și cu încurajarea în evoluția viitoare. Dacă este nevoie învățați alături de el. Dați-i motive copilului să aibă încredere în el și oferiți-i un mod de gestionare a unei situații stresante; va reacționa la fel în alte situații similare ceea ce poate fi minunată realizare în arta de a fi părinte.
INIŢIERE ÎN ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Milina Drobotă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1401]
-
asupra stării sale de confort fizic și psihic a fost identificat de Lazarus și Launtier , Lazarus și Folkman, drept strategie de adaptare (de ’’coping’’). 1.3. Stresul la locul de muncă Deși în ultimele decenii s-au analizat multiple perioade stresante și/sau forme ale stressului (stressul în perioada copilăriei, stresul la adolescenți și persoanele vârstnice, stressul marital, stresul financiar, familial etc), în condițiile vieții actuale, cea mai cercetată fațetă a stressului o constituie stressul la locul de muncă. Deși există
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
a dispera”<footnote Steve J. Stein și Howard E. Book “ forță inteligenței emoționale: Inteligența emoțională și succesul vostru” Ed. Allfa, 2003, traducerea: Monica Sibinescu, București footnote>. a) toleranță la stress - capacitatea de a rezista unor evenimente potrivnice și unor situații stresante fără a ceda, făcând față în mod activ și pasiv stresului. Are la bază alegerea unei modalități optime de acțiune pentru a face față stresului; sentimentul că poți controla sau influență situațiile stresante. b) controlul impulsurilor - capacitatea de a rezista
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
rezista unor evenimente potrivnice și unor situații stresante fără a ceda, făcând față în mod activ și pasiv stresului. Are la bază alegerea unei modalități optime de acțiune pentru a face față stresului; sentimentul că poți controla sau influență situațiile stresante. b) controlul impulsurilor - capacitatea de a rezista unui impuls sau unei tentații de a acționa, de a fi stăpân pe situație și de a controla agresivitatea, ostilitatea și comportamentul iresponsabil. 4. Adaptabilitatea “capacitatea de a percepe și reacționa la o
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
grup social. Comportamentul agresiv este un proces complex determinat de: factori biologici (diverse formațiuni nervoase, influențe hormonale sau biochimice); factori psihosociali (structura de personalitate, nivelul de maturizare afectiva sau socială, precum și capacitatea de adaptare a individului la situațiile noi și stresante); factori culturali (atitudinea grupului de referință și a societății față de comportamentele agresive); factori economici - (posibilitatea asigurării unui nivel de trai decent). S-a constatat prin numeroase studii experimentale și cercetări de teren, că persoanele dependente la diferite substanțe reacționează agresiv
CONSUMUL DE SUBSTANŢE PSIHOACTIVE ŞI COMPORTAMENTUL AGRESIV. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
persoane, pentru copil apare un factor de stres psihosocial cu efecte nocive în evoluția sa.Vulnerabilitatea la stres depinde de factori genetici și psihosociali. Deși toți copiii au astăzi parte de stress familial, nu toți reușesc să depășească aceste situații stresante fără a prezenta simptome determinate de cauze psihice sau unele tulburări de comportament, deoarece la factorul stres se adaugă și factorul temperament. Reputatul medic primar pediatru, u o bogată experiență didactică și practică medicală, dr. Carmen Ciofu, prezintă detaliat relația
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
că agresivitatea este similară oricărui alt răspuns Învățat. Agresivitatea poate fi Învățată prin observare sau imitare și, cu cât este Întărită mai mult, cu atât este mai manifestă. O persoană frustrată prin blocarea scopurilor personale sau perturbată de unele evenimente stresante resimte o emoție negativă. Răspunsul pe care această emoție Îl provoacă depinde de tipurile de răspuns pe care individul a Învățat să le folosească pentru a face față situațiilor stresante. Individul frustrat poate căuta ajutor la ceilalți, poate deveni agresiv
AGRESIVITATEA CA REACŢIE EMOŢIONALĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
frustrată prin blocarea scopurilor personale sau perturbată de unele evenimente stresante resimte o emoție negativă. Răspunsul pe care această emoție Îl provoacă depinde de tipurile de răspuns pe care individul a Învățat să le folosească pentru a face față situațiilor stresante. Individul frustrat poate căuta ajutor la ceilalți, poate deveni agresiv, se poate retrage În sine, poate Încerca să Îndepărteze obstacolele sau poate căuta salvarea În alcool sau droguri. Răspunsul ales va cel care, În trecut, a rezolvat optim frustrarea. Din
AGRESIVITATEA CA REACŢIE EMOŢIONALĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
de evoluție, vindecări, recăderi, ciclicitatea evoluției clinice etc.); - cadrul familial, socio-cultural și profesional al acestuia. Asupra tulburărilor psihice se vor avea în vedere două aspecte: a) antecedentele patologice: episoade analoage anterioare, starea interepisodică, antecedente somatice și psihiatrice (traumatisme, oboseală, situații stresante, infecții, alcool, droguri etc.); b) caracteristicile episodului actual: acuzele pacientului, modul de apariție al tulburărilor, reacția și relatările anturajului etc. Referitor la istoria personală a subiectului vom avea în vedere următoarele aspecte: a) istoria biografică așa cum este ea relatată de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Kahana și Bibring propun o altă clasificare a tipurilor caracteriale de bolnavi, luând drept criteriu de apreciere comportamentul acestora în timpul bolii. Ei notează faptul că „tipul de bolnav” este de fapt expresia „modului de răspuns” al persoanei respective la factorii stresanți reprezentați de suferință. În sensul acesta, autorii citați, disting următoarele șapte tipuri de bolnavi, după cum se poate vedea în tabelul de mai jos. Tipul de personalitate Caracteristicile profilului psihologic Modalitatea de răspuns la suferință 1) Tipul dependent - nevoia unei atenții
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cele două părți constitutive ale organismului uman, ale individului, fundamental opuse și diferite din punct de vedere clinico-medical. Patologia psihosomatică, aduce în discuție efectul factorilor emoționali în geneza unor afecțiuni somatice, tipul de reacție somatica al persoanei umane la factorii stresanți, precum și, în mod invers, modalitatea de „manifestare somatică” a unor suferințe psihice sau „somatizarea” acestora în unele cazuri de nevroze. Sunt la fel de bine cunoscute manifestările psihice ale unor suferințe somatice, reale sau imaginare. Concluzia care se desprinde este că „emoția
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ghețărie. Ca să pot bate la mașină, îmi puneam mănuși cu degete decupate. De multe ori lucram la lumânare, foarte des, la ore total diferite și des lumina se întrerupea”. La locul de muncă sau la bloc acționa încă un factor stresant care ridica și mai mult tensiunea existenței: teama de delațiune, suspiciunea că cel de lângă tine ar putea fi un informator al „organelor”. Aceștia puteau fi colegi, prieteni, vecini, membri de familie, cum s-a dovedit mai târziu. O profesoară își
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tendința nu numai să nu dispară cu timpul, ci și să devină tot mai pronunțată, precum și să se manifeste brusc pe fondul unei aparente bunăstări generale a persoanei. Complexul de simptome ale tulburărilor cauzate de influența traumatizantă a diverși factori stresanți asupra psihicului, de regulă, ieșiți din comun, în comparație cu experiența obișnuită a unui om, a fost descris în 1980 și în DSM-III, ediția a III-a, primind denumirea de sindromul tulburărilor de stres posttraumatic - PTSD (Post-Traumatic Stress Disorder), iar în DSM-IV
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Psihologia Socială, nr. 3. Piret, A., Nizet, J., Bourgeois, E., (1996), L’analyse structurale. Une methode d’analyse de contenu pour les sciences humaines, De Boeck & Larcier, Paris-Bruxelles. Popescu-Neveanu, P. (1978), Dicționar de psihologie, Albatros, București. Richter, G. (1996), „Evenimentele stresante de viață și suportul social. Semnificația lor pentru tulburările depresive”, în R. Vraști, N. Eisemann (coord.), Depresii - noi perspective, All, București. Schiopu, U. (1997), Dicționar enciclopedic de psihologie, Babel, București. Selye, H., Goupil, G. (1999), Înțelepciunea stresului, Coresi, București. Sillamy
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
psihice, considerate repere psihogenetice, constituie indici de retard sau dizabilitate psihică în majoritatea cazurilor în anii copilăriei; - întârzierile de dezvoltare, după apariția normală a caracteristicilor implicate, prin reperele psihogenetice, evidențiază condiții defectuoase de educație și mediu sau condiții de existență stresantă; - reperele psihogenetice sunt mult mai evidente decât mecanismele care stau la baza lor; aceste mecanisme sunt încă puțin prea descifrate și evocate în literatura de specialitate. În determinarea dezvoltării psihofizice a copilului, rolul principal aparține interacțiunii dintre ereditate, factorii de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de limbaj de natură nevrotică având drept caracteristici anumite dificultăți de emitere a sunetelor și cuvintelor, repetarea sau prelungirea elementelor discursului (foneme, silabe, cuvinte, fraze), introducerea parazitară a unor foneme, grupuri de foneme sau pauze determinate în special de situații stresante și stări afective cu intensitate ridicată, asociate frecvent cu scăderea controlului respirației, diminuarea calităților atenției etc. beneficiar - consumator primar de servicii care poate fi considerat client, pacient, rezident, participant etc. blefarită - inflamația marginii libere a pleoapelor care poate interesa pielea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sistemului neurovegetativ? Utilizând analiza multifactorială, Eysenck propune situarea fiecărui individ în raport cu două axe ortogonale definite printr-o dublă polaritate: nevrozism/stabilitate și introversie/extraversie. Un grad înalt de nevrozism îl caracterizează pe individul care reacționează violent și prelungit la situații stresante de slabă intensitate. Conceptele de introversie și extraversie sunt, la Eysenck, foarte apropiate de conceptele pavloviene de inhibiție și excitație. Astfel, extravertitul se condiționează lent și cu dificultate, rezistă greu la monotonie și stingerea răspunsului se instalează la acesta mai
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
familie că o nenorocire poate să se întâmple în orice moment, numeroase schimbări de domiciliu în copilărie. - Factori de stres actuali, destabilizanți și insecurizanți: hepatita C a soțului (risc de evoluție spre o ciroză sau un hepatocarcinom), loc de muncă stresant, foarte îndepărtat de dorința sa inițială. - Factori actuali de menținere a problemei: anturaj foarte protector, sora care a venit să trăiască cu ea, evitarea oricărei situații care ar conduce la o confruntare cu angoasele sale. Factorii declanșatori inițiali invocați - Căsătorie
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentală situațională și evitarea cognitivă. Evitarea comportamentală situațională La fel ca și în cazul altor tulburări anxioase, pacientul care urmează un tratament pentru tulburare de anxietate generalizată evită situațiile sau stimulii care îi declașează neliniștile și anxietatea. El evită situațiile stresante, imediat ce apare un risc inacceptabil în legătură cu persoana sa sau cu cei pe care dorește să-i protejeze, atitudine care îl conduce, în mod frecvent, la adoptarea unor comportamente rigide care să-l ajute să-și controleze viața sa și pe
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în timpul nopții când se trezește, sugerează că aceste probleme sunt un simptom sau o consecință a tulburării de anxietate generalizată. Diagnosticul este totuși forțat datorită faptului că pacienta menționează faptul că a avut probleme cu somnul în perioade mai puțin stresante din viața sa. Chestionarele autoadministrate Utilizarea mai multor chestionar o ajută pe Marie să-și precizeze problemele și permit evaluarea simptomelor de tulburare de anxietate generalizată, cognițiile și mecanismele psihologice asociate neliniștilor sale și simptomele concomitente (probleme de somn și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de mașină, atunci când era însărcinată; i-a fost frică să nu piardă sarcina. A suferit un avort spontan două luni mai târziu (în luna a cincea de sarcină). - Nașterea celui de al doilea copil a avut loc într-un context stresant, datorită cumpărării casei în care locuiesc (Marie se temea că au acționat în mod precipitat). Somniferele i-au fost prescrise în această perioadă. - Cea mai bună prietenă a sa a decedat ca urmare a unui cancer. Marie îi putea vorbi
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]