2,032 matches
-
umbrele lor calcă oamenii legii. Li se părea că simt în spate răsuflarea acestora, făcând să le străpungă hainele de fiorii reci ai fricii. De ce? Pentru care pricini? Pe când domoliseră fuga bidiviilor, o pasăre neagră zbură peste convoiul lor, croncănind strident ca o amenințare. Oamenii oacheși vedeau și în aceasta un semn prevestitor de rele, deși și așa ei erau destul de îngreunați de toate pe care viața le pusese în cale. De câteva săptămâni, mai multe șatre, luate de valul unei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
căutat în toate ascunzișurile sale, nu venea. Se îmbrăcă și, bănuind că Mihăiță mai doarme, ieși în vârful picioarelor, păși cu grijă pe dalele de beton ce placau o cărăruie până la poartă și, deși trase cu grijă zăvorul, acesta zăngăni strident, dușmănos. Poate nu s-a auzit până în casă, gândi el și, cu pas domol, se îndreptă pe străzi lăturalnice spre piața alimentară a orașului. La ora aceea, piața era un furnicar de lume, în special cu gospodine care căutau să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
orientat spre adăpostul unui moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri am deschis ușa tinzii, de unde ne-au întâmpinat un cor de sforăituri și un val de aer călduț, strident mirositor, de-ți muta nasul. Fără să trezim pe cineva, era și greu, ne-am dat seama după însemnele ținutei că erau militari adverși, culcați pe jos în toată casa gazdei de ocazie. Noi doi am încăput cu greu în spatele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
minte, provocându-mi uneori adevărate coșmaruri. Mă visez Înconjurat de cuvinte, de nenumărate cuvinte palpabile, care se suprapun la nesfârșit peste mine, peste gura mea, ca o mâzgă uscată și tăioasă, cu litere căzute strâmb, ce se lovesc Între ele strident, aglomerat, cu sunete sticloase, iar și iar, rănindu-mi buzele cu lamelele lor fine, abia perceptibile, sângerându-le usturător, sufocant. Deschid ochii speriat, horcăind, cu pieptul convulsiv, aburind de transpirație, trec orbecăind prin lumina de pe hol, care, trezită brusc, mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
repede lumina purpurie (aici domnul Martin Își trecu iar batista de-a lungul frunții cu șanțuri adânci și rămase câteva clipe tăcut). Atunci - continuă el adunându-se arcușul alunecă răgușit peste corzile viorii și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă mâinile rugător spre mine, care zăceam Într-o nemișcare totală, neputând să-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană adâncă mi se adăpostește acum În palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată ființa. Un râs copilăresc la Început, care capătă tot mai pronunțat accente stridente. Un râs care-mi transformă Întreg trupul În lungi convulsii spasmodice. Aerul devine purpuriu. Îmi străbate memoria o vulpe uriașă, cu coada enormă, roșcată, care mă izbește sufocant peste față. Râsul meu crește. Timpanele Îmi sunt umflate. Aproape surzesc. Un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
antrenat Întreg trupul, am reușit să mă smulg din locul acela și, smucind ușa Îngrozit, să ies. Eram gol, murdar de excremente de tot felul, zgâriat pe mâini și pe picioare. Tremuram nestăpânit. Mi s-a părut că aud râsete stridente În urmă, miorlăituri, schelălăituri. Adânc tulburat, cu o senzație de toropeală, m-am târât până În dormitor, pierdut. Mama stătea În bucătărie, pe scaunu-i iubit (avea o perniță roșie, cu model floral În relief), și mi povestea precipitat despre vecina ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-un film, În vremea când Încă mai aveam televizor - ha, ha, ha). Se Împrăștiau cu sunete stridente, țipătoare, care-mi aminteau de vocea domnișoarei Cojan Petruța, profa de mate (Năsoasa, Cârma, Scârțâitura). Zbiera la noi pițigăiat, printre eternele-i răgușeli, și ne lovea cu cartea de algebră peste cap, atunci când eram scoși la tablă și Încurcam formulele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doarme. Pe la 16 - 17 se trezește umflată de somn și dispare În baie, unde rămâne uneori și aproape o oră. De acolo iese proaspătă și plină de viață, cu mișcări agile, de om tânăr, În floarea vârstei. Machiată puțin cam strident, cu părul foarte gros, pieptănat În jos. Nu mănâncă niciodată (deși În frigiderul meu se găsește Întotdeauna ceva hrană rece - nu prea știu să gătesc!). Își face o cafea pe fugă (de ea cumpărată - nu se amestecă niciodată În lucrurile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Vrând să fie cât mai util, portarul începu să dea tot felul de amănunte despre viața monotonă a chiriașului. Fusese căsătorit timp de șapte ani cu o doamnă brunetă, micuță de statură, care purta fuste foarte scurte și se farda strident, o casieră la supermarketul de peste drum. Doamna avusese un amant mult mai tânăr, cu care de altfel a și plecat mai întâi în vacanță la munte, apoi în Mexic. Spre deosebire de soția lui, Vladimir ducea o viață fără incidente, pleca la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
gelozie și de un egoism înrădăcinat. Ca un ecou obsedant, seara aceea îndepărtată în care-l vizitase pe Alex revenea din când în când, tulburându-i liniștea, amintindu-i câtă ură adunase o dată cu închiderea ușii în urma ei și cum zgomotul strident al yalei o scosese dintr-o lume atât de mult visată! De atunci, se deschisese o prăpastie între ea și Alex și acum, una și mai adâncă între ea și Ina. Am coborât în mine până la ultima treaptă își spuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vioara scârțâia cumplit; nu scotea acele sunete melodioase pe care le auzea el la unii violoniști de profesie. - Ei, cum merge cu vioara? îl întrebă într-o zi tatăl său, care nefiind acasă decât la ore târzii, nu auzea scârțâiturile stridente care îi perforau urechile Inei pe tot timpul rezervat exersării temei curente. - Nu prea merge, tati! Ai avut dreptate, e un instrument foarte greu! - Cam câte kilograme are, Mihăiță? - Tati, tati, zise el, oarecum mâhnit de gluma părintelui său, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
gata pentru prezentare?", o luă la rost medicul pe dolofană. "Violeto!", strigă medicul către interiorul misterioasei camere de primiri: "Tu ce faci, dragă? Te antrenezi pentru concediu? Ce-i aici, mă, azil de bătrâni sau urgență?!". O fetișcană fardată cam strident, de ai fi zis că e practicanta unei alte meserii decât aceea de asistentă medicală, se iți zăpăcită-n ușă. Întrebă candidă, în timp ce-și strecura în buzunar telefonul scump: "Îl preiau eu pe pacient pentru toaletare?". "Păi, pentru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
puteam urmări cu gândul de cele mai multe ori, la alunița de pe interiorul coapsei stângi - semn intim, de mamă - deosebit de cel din stânga nasului. Practic, nu-mi dădea niciodată răgazul necesar să-i diger complet mesajul înfiripat pe o voce mai mult decât stridentă, ceea ce-mi crea o stare de nervozitate. Astfel mă simțeam de fiecare dată ca un desfigurat sau ca și cum aș fi purtat pe figură o mască incomodă, lipicioasă. Dimpotrivă, felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi dădea niciodată de înțeles că ar fi fost vreodată împotriva mea. Din contră. O simțeam însă, ori de câte ori apăream în mod neprevăzut în grupul de cunoscuți mânuit numai de el. Apariția mea acolo, însemna întotdeauna ori anihilarea glasurilor până atunci stridente, descătușate, dacă anterior eu eram subiectul discuției, ori reversul acestei situații: apariția mea ca intrus, să declanșeze mișto-uri, ca și cum eu aș fi fost unul din cei de la curtea lui Roș împărat al lui Ion Creangă, din aceia cărora le
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
șapca albastră, care stătea mototolită Între motor și rezervorul de răcire a radiatorului. David Copperfield? — Vă bateți joc de mine? Vă arestez pe toți! Circulați! Circulați! a Început să zbiere polițistul, investindu-și suflul recăpătat Într-un șir de fluierături stridente și o gesticulație de antrenor de fotbal. Dar acum nu ni se mai adresa doar nouă. În spate, deși semaforul rămăsese pe culoarea verde, se formase o coloană nesfârșită. Chiar și pe banda a treia, care nu fusese blocată, șoferii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care-i fulguia din sprânceană. Nasul i se scurgea ca un țurțure topit spre jgheabul colector al buzei de jos, iar un neg cât o stafidă trona demn pe unul dintre versanți și dădea semne că va Începe să fluiere strident, dirijând circulația prin acel sens giratoriu dezordonat. Al doilea individ stătea În spatele primului, Însă nu pentru că În zona unde evoluția speciilor Îi descoperise congelați, undeva Între amoebă și sarcopt, s-ar fi pus problema ierarhizărilor. Probabil că În poziția aceasta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tovarășului Leonid Ilici Brejnev, toate posturile de radio difuzau muzică deprimantă, la școală învățătorii își exprimau doliul prin îmbrăcăminte neagră, discursuri patetice și apostrofări ale elevilor nu prea triști. Mama se dusese la grădiniță îmbrăcată în haine albe, cu gura strident rujată, provocându-le un șoc directoarei și reprezentantului Ministerului Educației. Iulian retrăia scena groaznică a coborârii coșciugului greu în mormânt, gândindu-se că războiul nimicitor poate începe din clipă în clipă" (din capitolul al zecelea, Spidola). Dacă în primele opt
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
de a debita năstrușnicii" (p. 82) e o adevărată perlă de umor involuntar. Mănoasele virtualități, principiul zăbavei, filozofeme și mediteme, diverse modalități de glăsuire, pajiștea de talente, făuriștea, vânjoșenia, izbutiri expresive, părelnicia gravă: iată tot atâtea combinații nefericite de cuvinte, stridente la orice lectură, cu atât mai mult într-un limbaj critic minim modernizat. Speri că autorul îți face cu ochiul, îți încearcă vigilența, precum sarcasticul antisămănătorist Paul Georgescu; dar nu, nicidecum, Cornel Regman este - deodată - cât se poate de serios
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
infernal, iar dacă nu se sparge, se rostogolește zornăind pe pardoseala bucătăriei. Vic vine Într-un tîrziu și spune cu voce calmă, clocotind de nervi: și doar te-am rugat să faci mai puțin zgomot! CÎteva minute mai tîrziu, sunetul strident al soneriei de la intrare o va face să tresară din nou. Doctorul Thomas considera de la sine Înțeles faptul că poate veni oricînd În vizită, fără să se anunțe. Doar venea la vecinul și colegul său cel mai apropiat. De cele mai multe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
americane! De asta ai avea nevoie, trebuia să mă fi gîndit mai din timp, dar nici acum nu-i prea tîrziu, iar lui Petrică trebuie să-i facem rost de un pulover care să-l pună în evidență, o culoare stridentă, un verde, portocaliu, roșu, ceva mai ieșit din comun, un roșu aprins cred că ar merge cel mai bine. De acord, zice Petrică, cred că ne-ar veni bine la amîndoi. Așa ca scoși din cutie arătăm caraghios, am greșit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sînt ce Își Închipuie ei că sînt. Unul dintre ei, Ghostie Groman, face: — Bine, puțoiuăsta moare. Iol fac. — Hai săio tragem acu puțoiului și să nomai frecăm atîta, spune Lexo. — No. Iol vreau. Gorman se uită la mine și rîde strident. O să mori, spune el Încetișor. Le face celorlalți semn să plece, iar ei ies șovăind În șir indian. Are o cheie veche pe care o folosește să ne Încuie În camera asta. — Cheia de la căsuța iubirii, zîmbește el, punînd-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
central. Știi cui iau dato! Bip. — Alo... Bip. Gata. Îmi deconectez telefonul. Mai mult televizor, asta-mi trebuie. Mai mult televizor. Nu. Canalele, vocile, mereu vocile de rahat... Apoi o bătaie În ușă. Nu mă sinchisesc, dar ciocăniturile devin din ce În ce mai stridente și e de parcă oricine ar fi are de gînd să intre dînd cu piciorul În ușă, În stilul poliției. O deschid și el e aici, stînd În fața mea În prag, iar eu mă uit peste umărul lui, urmărind cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi de Crăciun, și nu au rost asemenea cuvinte grele. -Taci dracului, arătare afurisită! Din cauza voastră ne arată curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
schimbul grăbit de călători să fie de fapt opriri În timp. Un copil Începe să plângă și mama Îl liniștește pe un ton blând. O femeie corpolentă cu față de vultur, trecută bine de șaizeci de ani, ocărăște cu o voce stridentă guvernul, pentru că nu-i ajung banii de pensie. Ca un curent electric, un murmur de nemulțumire față de ,,viața plină de lipsuri,, , face turul autobuzului, dus-Întors de câteva ori pe cele mai diverse voci, după care se scurtcircuitează brusc, semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]