497 matches
-
vestita „cloșcă”, se joacă spre dimineață, cu chiuituri specifice, pentru care nunul plătește bine pe bucătăreasă. Nunta își urmează cursul, se iese cu jocul afară, se formează o horă mare românească, la care iau parte toți nuntașii. Se aud iarăși strigături: "De ce joc, de ce-aș juca Pare că-s făcut așa De ce joc, de ce mă-ndemn Că doar nu-s făcut din lemn” - strigă bătrânii. Mai nou, s-a introdus obiceiul de a se fura mireasa și de a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ce joc, de ce mă-ndemn Că doar nu-s făcut din lemn” - strigă bătrânii. Mai nou, s-a introdus obiceiul de a se fura mireasa și de a se răscumpăra de către mire, prin plată în bani sau în vin. Multe strigături înveselesc atmosfera: „Poți fi mire împăcat Ce mireasă ți-ai luat. Știe țese, știe coase Și purta haine frumoase. Meșteră la cusătură Și la vorbele din gură, Știe pâinea s-o frământe Și pe om cum să-l încânte Știe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
datini păstrate și practicate nu numai ca evenimente de petrecere, ci ca fapt permanent de viață. Acum nunțile sunt influențate de reguli cerute de viața de oraș. Jocul miresei nu mai are amploarea de altă dată, nu se mai aud strigăturile sau pocnetul puștilor, iertarea de la părinți a rămas o simplă formalitate, nunta nu mai ține trei zile, ci doar una, trecându- se nepermis peste momente... OBICEIURI DE ÎNMORMÂNTARE Încă din partea a doua a vieții, locuitorii satelor noastre se pregăteau pentru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
I, Vasile Sularu Vasile și Gheorghe Maftei. În satele comunei se întâlneau o serie de jocuri populare cu specific local dar și jocuri comune cum ar fi Bătuta, Corăgheasca, Țărăneasca, Ruseasca, Ciobănașul și Trece rața la Buhoci . Se spuneau diferite strigături: „Lelia cu șorțul roș,/ Nu știe să umple borș,/ Dar la horă cu flăcăi,/ Ea se prinde mai întăi”. Cântecele populare locale, doinele și baladele, sunt expresie a vieții spirituale, a trăirilor și sentimentelor oamenilor de pe aceste meleaguri. Sunt concludente
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Ion Creangă din Bârlad: Tudor Pamfile și Mihai Lupescu. Mai ales că directorul Orfelinatului agricol de la Zorleni - Bârlad - Mihai Lupescu - a publicat folclor în colaborare cu S.Fl. M. (Legendele Maicii Domnului), bogatele sale colecții de obiceiuri, tradiții, basme, superstiții, strigături, proverbe, descântece, medicină populară, stându‐i la dispoziție folcloristului bucovinean. Mărturie stau , fără a fi relevate, scrisori in edite dintre cei doi, aflate în arhiva „Fondului memorial - documentar” S. Fl. M. de la Suceava, referitoare la „Povestea Maicii Domnului”, manuscrisul „Omul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Oricum, cei mai hoți și mai răi sunt cetățeni ai Madridului, Parisului, Romei (ș.a.) cu acte în regulă. Doar suntem în U.E. Seara, copiii aceștia "amestecați" mai întemeiază câte un joc de tipul "țară, țară, vrem ostași" sau hore cu strigăturile cele mai diverse. Cum grija cea mare a cântăreților e să ceară "politicos", "N-aveți o mie de lei?", pentru vreo "eugenie" (pâinea goală-i strică la stomac), adică să mănânce cât mai bine, am surprins și perechea de versuri
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
dintr-o necesitate de a mitiza, adâncă în sufletul basarabeanului, numărul lor a crescut în progresie geometrică. A început înghesuiala pentru a nimeri în lista „martirilor” cauzei naționale. Un articolaș pirpiriu publicat într-o gazetă sau, mai simplu, câteva cuvântări (strigături) la un miting îți asigurau un loc în mult râvnitul pomelnic. Esențial era să te arăți, să fii văzut, să spui pe un ton lăcrimos cât de mult ții la oamenii acestui pământ. Dintr-o simplă vocație, care se deschise
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
studyaru porównawezw, Kracovia, 1933. 19. Caraman Petru, Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la Români și Slavi, Iași, 1931. 20. Caraman Petru, Xilogenèse et lithogenèse de l'homme, Revista "Zamolxis", vol. I, 1938, pp. 177-187. 21. Capră C., Hore și strigături populare din jud. Vaslui. Al 2-lea Anuar al Școlii Normale de băieți "Ștefan cel Mare" din Vaslui, 1931-1932. 22. Caramfil I., Cântece populare de la Valea Prutului, 1872. 23. Densușianu O., Viața păstorească, București, 1943. 24. Furtună Dumitru Ec., Cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sentimentul că mă nasc cu fiecare cuvânt pe care-l rostesc" preciza el, cu câteva luni înaintea sfârșitului. Ici-colo se întâlnesc la Nichita moduri de frazare à la Jacques Prévert (Lecția despre cub, Lecția despre cerc, Pușca); în niște voioase Strigături se întrevede Miron Radu Paraschivescu din ale lui Cântice țigănești. Atras de toate, îl vedem trecând de la arhaica epopee orientală Ghilgameș la Cartea lui Iov, de la Homer la Marc-Aureliu și Petronius, de la Shakespeare la Tolstoi; îi rețin intresul, momentan, Camus
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu sufletul său. Ca să culeagă ce i s-a părut mai frumos, din cîmpul cu flori, el n-a folosit coasa; cu mîna a ales floare cu floare, după gustul său, și pentru opera sa; deci anumite basme, anumite proverbe, strigături, locuțiuni etc. ... Iată, de exemplu, un motiv popular, luat din balada Toma Alimoș și prelucrat după starea lui sufletească, din vara lui 1869: "Închinare-aș și n-am cui Închinare-aș dorului, Dară mi-i dorul pustiu, Că e mort
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
5. promovaretc "1.5. promovare" După cum vă spuneam, negustorii de la piață folosesc preceptele comerțului civilizat în mod involuntar sau, în cazurile fericite, copiază modele comerciale occidentale de succes, văzute pe la televizor. În privința promovării, ei folosesc exclusiv mesajele strigate și sampling-ul: - strigături - sunt de cele mai multe ori mincinoase, iar argumentele folosite, puerile. „Luați, coniță, că-i ultimele două legături, să plec și io acasă“ e un exemplu pe care-l veți întâlni frecvent. Mi s-a făcut mie odată milă de un bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
bag, / Și-am să joc cât mai trăiesc / Pe urmă mă hodinesc! / Foaie verde de bujor / După horă mă omor, / Mă topesc și mă usuc / Ca și frunza cea de nuc! / Nu căta a cui îi gura, / C-așa merge strigătura! / Cine joacă și nu strigă / Facă-i-se gura strâmbă! Frunză verde și-o alună / Nu căta fata-n strânsură, / Du-te-acasă și-o ochește / Și-i vedea-o cât îți plătește. / De ce joc, de ce-aș juca, / Hora din Bucovina
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
întoarcerea de pe front hora chinuită pe pământ sterp, cu gândul la pământul pe care nu l-au dobândit și la viața nouă care nu începe, caruselul vertical de care flăcăii sunt legați grotesc, rotindu-se într-o tâmpă satisfacție, cu strigătura " Totul pare mai frumos, când lumea-i cu capu-n jos" lumea acum pestriță și agitată, nu țeapănă și fotogenică cu dichis, cum apăruse în scenele bejeniei (dimensiunea timpului scurs bine susținută scenografic și prin costume); apoi soldatul cu mințile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
provoacă râsul: "curat mișel", "curat murdar", "curat condei", "curat violare de domiciliu". Comicul de nume sugerează lipsa de personalitate a polițaiului, deoarece pristanda este un joc popular care se dansează după reguli prestabilite, într-o parte și-n alta, conform strigăturilor unui conducător de joc. În afară de sursele comicului, alte mijloace de caracterizare a personajului sunt: dialogul, monologul, vorbele, faptele, gândurile (caracterizare indirectă), caracterizarea făcută de alte personaje sau de autor, prin didascalii, indicații scenice (caracterizare directă). SURSELE COMICULUI Comicul este principala
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să fie disprețuite de acei, care cândva și astăzi chiar mai continuă să aibă încredere în ele. În schimb un fel de poezie lirică are să existe totdeauna, însă caracterul ei nu are să mai fie același pe care-l cunoaștem acum: Strigăturile în special vor dăinui „deoarece tendința românului e către satiră”. Ridicându-se împotriva atmosferei arhaizante care caracteriza culegerile și studiile de folclor și promovând în schimb ideea cercetării complexe care să acorde importanța cuvenită creației contemporane, Densusianu deschidea perspective noi
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
până la ce culmi ale artei simple, spontane s-a ridicat sufletul țăranului nostru ca să exprime suferințele și bucuriile lui cu tot ce aduc ele din depărtarea veacurilor ori din întâmplările de fiecare zi.” Ovid Densusianu apreciază mai mult doinele și strigăturile decât cântecele bătrânești, trăgând concluzia că poezia populară răsfrânge sufletul românesc mai mult cu aplecări spre lirism și satiră decât spre creațiuni epice " Această antologie, Flori alese ale poporului nostru, este structurată astfel: doinele și strigăturile sunt așezate la începutul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
mai mult doinele și strigăturile decât cântecele bătrânești, trăgând concluzia că poezia populară răsfrânge sufletul românesc mai mult cu aplecări spre lirism și satiră decât spre creațiuni epice " Această antologie, Flori alese ale poporului nostru, este structurată astfel: doinele și strigăturile sunt așezate la începutul lucrării, după care urmează cântece bătrânești . Să urmărim câteva fragmente care ne demonstrează că folclorul păstrează în stare nativă o frumusețe unică „simțirea frumuseții care, sunt dovada, bogăției sufletești, a însușirilor artistice ale neamului nostru” „Doină
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
în stare nativă o frumusețe unică „simțirea frumuseții care, sunt dovada, bogăției sufletești, a însușirilor artistice ale neamului nostru” „Doină doină, glas de jele, / tu îndulcești zilele mele / Doină, doină, glas de dor, / Tu nu mă lăsași să mor ". Sau strigături ca : Cine joacă și nu strigă / Facă-i-sar gura strâmbă / C-așa-i jocul românesc / Obiceiul bătrânesc / Să strigăm de 35 veselie, / Chiuind de bucurie” sau bocete ca : Nici o moarte nu-i amară / Ca moartea de primăvară, / Pe înfrunzitul codrului, / Pe
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
trăiau la munte / Eram voinicel de frunte, / Cântam doina prin buhaș / Cu gura plină de caș / Dar de când trăiesc la țară / Petrec o viață amară,/ Trag cu sapa pe ogor / Si mănînc mălaiul gol " Avantajele ciobăniei sunt exemplificate prin doine, strigături în care ciobănia e preferată cătăniei care-i tulbură ciobanului sentimentul libertății : Pădure în doi ciungeni, / La pădure doi ciobani, / Rog oițele pe coastă, / Că n-au ciobani să le pască, / Rog oițele pe munci, / Ciobanii -s la Cernăuți, / Si
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
mai nouă, la transhumanța spre câmpiile Moldovei ori Țării Românești luau parte mulți ciobani din Ardeal în vremile de înflorire a păstoritului acolo, erau cunoscuți prin turmele lor din Ardeal, pot fi priviți ca ungureni ", autorul invocând numărul important de strigături satirice, mai cu seamă din Muntenia îndreptate împotriva ungurenilor", precum și absența din Transilvania a unor strigături ostile ciobanilor de dincolo de munți, ceea ce ar confirma că transhumanța (păstoritul pendulatoriu) se făcea numai dinspre Transilvania către sud și est. Recunoaște că în
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
în vremile de înflorire a păstoritului acolo, erau cunoscuți prin turmele lor din Ardeal, pot fi priviți ca ungureni ", autorul invocând numărul important de strigături satirice, mai cu seamă din Muntenia îndreptate împotriva ungurenilor", precum și absența din Transilvania a unor strigături ostile ciobanilor de dincolo de munți, ceea ce ar confirma că transhumanța (păstoritul pendulatoriu) se făcea numai dinspre Transilvania către sud și est. Recunoaște că în cele 43 de variante nu a descoperit nici o indicație cu privire la această ipoteză, dar insistă să demonstreze
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
să dispară și desigur ele au să dispară afirma încă din 1923 Ovid Densusianu -pe când, de exemplu cântecele lirice sau cele satirice vor putea să trăiască mai departe". „Ceea ce e sigur că vor trăi mai mult cred că sunt strigăturile, pentru că strigăturile au în ele mult spirit critic, sunt niște epigrame, niște satire improvizate ... ", argumentând că „tendința firească a românului e către satiră". Ovid Densusianu remarcă influența orașului asupra vieții culturale a mediilor sătești, în concluzie a literaturii culte asupra
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
și desigur ele au să dispară afirma încă din 1923 Ovid Densusianu -pe când, de exemplu cântecele lirice sau cele satirice vor putea să trăiască mai departe". „Ceea ce e sigur că vor trăi mai mult cred că sunt strigăturile, pentru că strigăturile au în ele mult spirit critic, sunt niște epigrame, niște satire improvizate ... ", argumentând că „tendința firească a românului e către satiră". Ovid Densusianu remarcă influența orașului asupra vieții culturale a mediilor sătești, în concluzie a literaturii culte asupra literaturii orale
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
unei cicatrici simbolice: obligat să se "crucească", Luca va duce integrarea până la capăt (și mai departe) prin asimilarea unor practici adolescentine probabil puțin agreate de părinți: plonjatul în bulboane (sport periculos) și "jocurile adolescentine și golănismele vârstei respective" (Lexicon, 166-167). "Strigăturile deocheate" nu erau însă creația "golanilor" cajvanezi, a marginalilor, ele erau parte a rostirii de zi cu zi a adulților și "erau culese de pe ulițele satului" de copii (ibid., 158). Interdicția frecventării livezii (act autoritar al mamelor penticostale, suportat și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de a fi și a se exprima precum ceilalalți colegi (rock, sex, bancuri porcoase sau politice: "Sus muncitori și-nainte / Pe drumul marii biruinți ... Inți, inți, ia-o-n dinți"). Se complace în postura de exclus, de izolat (de unde și strigătura cu rimă insinuând că ar fi onanist ce i se adresează, între glumă și ofensă), în numele pariului său pe viață și pe moarte de a deveni cel mai important scriitor, demolatorul cosmosului pentru a-l înlocui cu o carte, un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]