1,490 matches
-
Nu-mi spui nimic nou, acestea au fost cuvintele mele când ne-am despărțit aseară. Singurul lucru nou este acela că acum îi zici duh. Nu văd cum altfel să-i spun. Adică tu crezi că e o fantomă, un strigoi ori poate un vampir? Nu, un duh. Fii, te rog, mai explicit! Ceva cam ca în "Lampa lui Aladin". Știi ceva? Eu mă culc la loc. Mai stăm de vorbă dimineață. Ai noroc că nu m-am supărat. Știi, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oameni, fără să țină seamă de vârstă, sunt datorate unor forțe malefice, care, în preistorie, luau înfățișarea unor idoli, cărora trebuia să li se aducă jertfe pentru a fi îmbunați, iar mai târziu, chiar după apariția și răspânădirea creștinismului, demonii, strigoii, vrăjitorii și vrăjitoarele, zânele rele, zgripțuroaicele, baba hârcă au făcut și încă mai facă destule victime. Exista părerea, sub forme mascate, atenuate mai există, că aceste forțe malefice puteau acționa prin intermediul unor oameni, femei bătrâne în special, care puteau trimite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mereu de bufon (un dublu lucid al regelui), că ilustrează perfect faptul că nebunia, uneori, e forța latentă a faptelor, actorul simte personajul și forța aceasta care îl conduce... (știți, Frumoasă Neli, Maestrul zicea la repetiții că bufonul e ca strigoiul care-i spune lui mereu adevărul, când discută el cu el, o apariție care îl chinuie când e amărât sau când face o prostie... nu-mi mai amintesc bine ce zicea, dar Jeni, colega mea de teatru, joacă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și de Trahanache, discuția acestuia cu Tipătescu, stimabilul repetând: trebuie să ai și puțintică diplomație!... nu te mai tulbura, neică, pentru fitece mișelie!!!, acuma înghite ea o salivă care nu mai e, i s-a uscat gâtul. El aude iarăși strigoiul. Ar putea să-ți spună că înțelege situația, că te acceptă așa cum ești, bătrân și bețiv, gândindu-te numai la barul din living, ce băutură ai gusta tu acuma? N-aș bea deloc. — N-ai bea pe dracu’, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
comic, nu? - și Maestrul râde cumplit)... M-am prefăcut că nici n-a existat. Sau ca și cum n-ar fi existat... Asta a fost Ani, și mare păcat am cu ea. Fibra mea de trădător. După ce a murit, a rămas un strigoi între mine și mine, mă certam noaptea cu el: n-ai iubit-o, tu nu știi decât de tine, de ce tot plângi atâta? am pierdut femeia vieții mele, singura femeie care îmi era egală... ai pierdut-o fiindcă ai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iubești mai mult nefericirea în care te complaci, nefericirea puturoasă ca o mlaștină în care te tot scufunzi... Vezi tu, la sfârșitul fiecărei discuții plângeam amândoi... Puțină lume mai știe de noi, de Anita și de mine. Doar mama și strigoiul din mine. Anita, ca o lumină... — De atunci, orice clipă s-a născut moartă. Muntele Kogaion era departe de mine și peștera lui era închisă. Nu simțeam puterea lui teribilă. Am trăit cum am vrut, am făcut ce am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lacrimă pe față, plâng fără să mă opresc, fac asta numai pe întuneric, nu vreau să mă văd nici eu. Singur și disperat, deși aș putea să fiu cu oricine, cu orice femeie... Nu vreau să fie lângă mine nici măcar strigoiul meu neiertător. Doar eu. Oricum ar fi, oricare ar fi acum realitatea, chiar dacă s-a dus dincolo, cât trăiesc eu, va trăi și ea. — Poate mai mult. Tina e mai slăbită ca el, transpirată toată, neajutorată. S-a depărtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
după textul ăla cu mătură după tine, crezi că se mai poate repara ceva?, ești un naiv, ca totdeauna!, altfel, n-aș fi putut fi artist... Maestrul strânge volanul cu mâinile lui frumoase, ar vrea să omoare vocea din el, strigoiul, dar plâng iar amândoi... Brezoi... mai e puțin și vine satul, Cristeștii lui de tinerețe. Trece prin Poieni, încetinește pe lângă bisericuța veche vreo 400 de ani, cu hramul Toți sfinții, el iubește în mod special biserica asta, pentru că se cununase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sau altceva. Să-ți pierzi vocea. Glasul. Tina-Anita. O, nu mă părăsiți, zei, acuma, pe scenă!, Nu se moare la mijlocul actului al cincilea, zicea Ibsen. Aude numai în mintea lui tic-tacul unui ceas, fiecare clic îl lovește ritmic în tâmple... Strigoiul îl pândește, râzând victorios, de după cortină, îl așteaptă. Dragostea. Zeul lui. Cum iubim? (Ca sarea-n bucate, spunea Anita...) Regele Lear moare. Teatrul ieșise învingător. Dragoste, Teatru, Moarte, cumplită ecuație. Cortina. Aplauze. Maestrul, singur, iese la scenă. Apoi, toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
evadat sau de-a fantoma; și iată că mă văd pe mine Însumi venind pe drum. Imaginea asta m-a calmat -este Întotdeauna liniștitor să te proiectezi complet În altcineva. Am știut că dacă aș fi câinele vagabond, evadatul sau strigoiul, n-aș constitui o amenințare reală pentru Burne Holiday, nu mai mult decât ar fi el o amenințare pentru mine. Pe urmă mi-am amintit de ceas. Era mai bine dacă mă Întorceam să-l las acasă și abia apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întrebat Tom. — Păi, depinde de cadru. Să luăm, de exemplu, un dormitor. Dacă ești cât de cât discret, o fantomă nu te poate surprinde În dormitor. — Zi mai departe. Să presupunem că ai impresia că În dormitorul tău este un strigoi. Ce măsuri iei seara, când te Întorci acasă? a Întrebat interesat Amory. — Iei un băț, a răspuns Alec, făcând o temenea, cam de lungimea unei cozi de mătură. Primul lucru ce se cere făcut este să eliberezi camera. Pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu-i voie să te uiți. Stai În mijlocul Încăperii și, până nu-și dă seama fantoma ce intenții ai, sari de-a dreptul În pat. Niciodată nu mergi Încet spre pat. Gleznele sunt cele mai vulnerabile când vine vorba de strigoi. Odată vârât sub pături, ești În siguranță. Strigoiul poate să zacă sub pat până-n zori. Ție nu ți se Întâmplă nimic. Dacă ai totuși temeri, Îți tragi pătura peste cap. Foarte interesante chestii, nu, Tom? — Nu-i așa? Alec radia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Încăperii și, până nu-și dă seama fantoma ce intenții ai, sari de-a dreptul În pat. Niciodată nu mergi Încet spre pat. Gleznele sunt cele mai vulnerabile când vine vorba de strigoi. Odată vârât sub pături, ești În siguranță. Strigoiul poate să zacă sub pat până-n zori. Ție nu ți se Întâmplă nimic. Dacă ai totuși temeri, Îți tragi pătura peste cap. Foarte interesante chestii, nu, Tom? — Nu-i așa? Alec radia de plăcere. — Și toate inventate de mine- Sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vadă viața prin ochii ei verzi. În seara aceea păgânitatea lui s-a Înălțat triumfătoare, iar când buzele ei s-au simțit o clipă calde pe buzele lui și apoi fata a dispărut treptat pe drum la vale, ca un strigoi fumuriu, câmpiile au Început să emită o melodie gravă, care i-a umplut drumul până acasă. Fluturii de noapte văratici au intrat și au ieșit toată noaptea pe geamul lui Amory. Toată noaptea, acorduri lungi și cuprinzătoare au cutreierat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea fu ziua... și noaptea unei alte istorii, Palidă ca un vis și umbrită de pomi ca trași cu creionul; Strigoi de stele treceau, căutătoare de glorii Ne șopteau despre pace, tânguielile brizei ținându-le isonul; Ne șopteau despre vechi credințe moarte, spulberate de zi, Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din lună, Acela era impulsul de noi cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Atingeți papucul Maicii! Atingeți minunea de 1 Martie! * Nea Ovidiu nu avusese în viața lui un an atât de nenorocit. Întâi îi plecase băiatul în America. Apoi îi murise. Se apucase de băutură. Se certase cu nevasta. Fusese terorizat de strigoiul lui Sorinel. Iar acum, plin de sânge, era dus la secție pentru furt calificat. Și doamna Popa îi smulsese în ultima clipă portretul din brațe, strigând că era portretul moștenit de ta-su. De parcă ta-su avusese unde să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și de nimic; Luai din sân tărâțe coapte! Și tot norul, jos, în noapte, Ca o gâlcă obrinti, În țărână se trânti, Înflori, crăpă în șapte Nori la fel: De sub nori și câmpuri - El, Subțirel, Văruit în alb de lapte, Strigoi, Rupt din veacul de apoi, Vrej de șoapte, Din bici ud și din țăpoi Hăituit de Miaza Noapte. ISARLÎK Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann La vreo Dunăre turcească, Pe șes veșted, cu tutun, La mijloc de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dinții-n pulpă intrați ca un inel./ Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el." Domnișoara Hus, apelând din nou la sursele fabulosului magic, despre o femeie-liliac, conjurând stelele cu pumnul făcut masor spre a-și întoarce iubitul devenit strigoi ( modelul ei e Pena Corcodușa din Craii de Curtea-Veche). În fine, în In memoriam sunt stihuri întru pomenirea unui câine, Fox, dăruit și crescut la Isarlîk, cetate utopică prin care putem înțelege și Bucureștii. Alexandru PIRU CUPRINS Notă asupra ediției
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
simțit nu numai protecția “valvelor înălțimilor muntoase” ci și ceea ce Eminescu numea “sămânța de lumină, ... duhul - reflexul energiei divine, loc al împăcării contrariilor: Iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămânță de lumină/ Din duhul gurii tale ce arde și îngheață”(Strigoii). Sau poate ... era imposibil să nu te gândești la Deceneu, marele preot, viceregele dac aflat printre înțelepții despre care vorbesc și Placuțele de la Sinaia, cum e celebra plăcuță cu numărul 21, care amintește și despre doi (?! ) zei. Alături de “zeul suprem
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
Frumusete > NEBUNIA MEA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Noapte cu vedenii, năluciri de vis Ne poftește somnul dincolo de noi Înspre goliciune poarta s-a deschis Ne sărută iele, se trezesc strigoi Gropile se crapă, frunza se despică Florile-și ascund rodul în boboci Inima se-nchide în bucăți de frică Cor de rugăciune pe mai multe voci Zombi se distrează, dracii înfloresc Într-o nebunie de bucăți de stea Cerul se
NEBUNIA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361466_a_362795]
-
murit și s-a dus să vadă ce este cu el. Murise. L-au înmormântat oamenii din sat. Pentru că era un om mai ciudat, ca să nu se transforem în moroi, i-ai băgat în buric o andrea. Astăzi se spune strigoi. Noi, copiii, când ne jucam pe coasta lui Ilie al Ioanei, nu stăteam seara târziu că ne era urât. După el a rămas până în ziua de azi denumirea drumului de lângă casa lui: coasta lui Ilie al Ioanei. Acordurile cavalului nu
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
năluci... URSUZ: Veți acționa doar noaptea. O anume familie de vampiri ce locuiește într-un palat pe vârful unui munte trebuie să dispară. Eu vă scap de dușmanii voștri, iar voi de rivalii mei! CĂPITANUL SASU: (cu îndoială) Dacă sunt strigoi, cum să-i înfruntăm? URSUZ: E un șiretlic pe care vi-l dezvălui la timpul potrivit! Ne vom întâlni peste trei luni! Până atunci căutați-vă un vodă, iar mie să-mi aduceți cea mai frumoasă domniță din regat pe
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
bată a moarte. Un zvon trist ca un vânt otrăvit s-a răspândit pe toate cărările Văratecului: Veronica Micle, ibovnica lui Eminescu a murit. Fila calendarului din perete se oprise la 3 august 1889... Luceafărul de ziuă cu ochi de strigoi privea din alte lumi pe fereastră chipul iubitei, plecată si ea spre depărtările astrale să se întâlnească cu poetul. Și din lumea lui, repeta blestemul: Nici cenușa noastră-n lume, Scumpo, nu s-o întâlni!’ Și asa s-a împinit
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
În inimă ne pune primăvara, Ne mântuie de lacrimi și de ger, Destul am îndurat flămânzi sub cer! Tu știi cât mai avem din ce ne-ai dat, Să-Ți fie darul pururi lăudat! Ferește-ne de furi și de strigoi Și pune, Doamne, dragostea între noi! Și eu sunt vinovat, ca toți românii, Că prea ne-am îndrăgit mereu stăpânii, Ca numai pohta lor să se-mplinească Aici, în Țara noastră, Românească! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Și eu sunt vinovat
ȘI EU SUNT VINOVAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363421_a_364750]
-
să îndrepte și să ofere semenilor trăinicie prin puterea cuvântului. Umorul grotesc, sarcasmul, ironia, alături de alte modalități de expresie, trecute prin diferite nivele până la o finalitate estetică se compun ludic într-un laser-bisturiu cotrobăind prin măruntaiele cangrenate ale societății contemporane. Strigoi lihniți de foame, adulmecând misterele Copoului, se nălucesc spre locuri în care trăsnetul soarbe sângele unui dor sălbatic de normalitate. Nu știu sincer, câte colțuri are inima lui M.B.B. - știu doar că e imensă, sub formă de stea de Crăciun
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]