442 matches
-
titlul General și particular în gândirea generalilor și particularilor. Și eu, și ea am râs din toată inima, când Savin Bratu, conducătorul unui seminar de critică literară, ne-a invitat să analizăm cu metode de ultimă oră (ale criticii psihanalitice, structuraliste, de identificare etc.) poezia Cățeluș cu părul creț. Ada este pentru mine și un martor prețios: știe și este dispusă să confirme că pe atunci aveam succes la femei (de fapt, la fete, dar sintagma consacrată este "succes la femei
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
care comunicarea este redusă la nivelul undei sonore, experimentele unor oameni de știință ca Eduard Sievers, Ottmar Rutz sau Karl Bühler vin să reinstaureze echilibrul în cotidian. Preocupările științifice legate de voce au reprezentat un punct de reper pentru școala structuralistă și dezvoltarea fonologiei și totodată un stimul pentru cercetările lui Mihail Bahtin și concepția acestuia despre pluralitatea de voci. Deseori drumurile cercetătorilor se dovedesc a fi opace, granițele dintre știință și speculație șterse, motiv pentru care Reinhart Meyer-Kalkus vorbește despre
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
biografie importantă a autorului Doamnei Bovary. Recent, Bernard Fauconnier, autor și al unei remarcabile biografii a lui Cézanne, a publicat una extrem de vie și de diferită, atât ca abordare, cât și ca stil, de aceea sartriană. Victimă a propriilor teze structuraliste despre literatură, Sartre a văzut în Flaubert doar textul: viața omului i s-a părut „atât de plată, atât de ternă”. Fauconnier constată că lucrurile nu stau deloc așa. Călugăr al literelor, Flaubert n-a fost niciodată. Aventuri nenumărate cu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4496_a_5821]
-
pentru cooperare și globalizare, când „construirea de poduri civilizaționale” și „deschiderea de noi orizonturi” sunt sloganele vremii, de ce-ar mai fi lumea interesată de-un domeniu care propagă încremenirea și atomizarea? Zona cercetărilor umaniste a fost îngenuncheată de aberațiile „structuraliste” și „deconstructiviste” născute din demonismul marxistoleninist. Au „deconstruit” de câteva decenii încoace tot ce putea fi deconstruit, astfel încât nu le-a rămas - într-un suprem masochism - decât să se „deconstruiască” pe sine. E suficient să constați cine sunt vedetele domeniului
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
a-și înceta nu numai activitatea, ci și validitatea, luând, temeinic, totul de la-nceput. Cu fiecare nouă etapă anuală, trecutul - în viață și în pagini - pare a se cere inventat și reinventat. Un atare istoricism este, în genere, preferabil cazuisticii structuraliste. Dar nu în forma aceasta, ci lăsând în urmă strictețea delimitărilor calendaristice. Curentele s-au infiltrat și vânturile dogmatice au bătut, chiar în anii aceia, din toate direcțiile, iar plăcile tectonice ale ideologiei s-au intersectat și au submers nu
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
temporală, desele schimbări de perspectivă și promovarea succesivă a celor trei persoane gramaticale la statutul de narator principal), intervențiile metatextuale ale vocii narative, comentariile critice la adresa textului care tocmai se scrie, dezvoltarea epică, la nivelul textului, a teoriilor semiotice și structuraliste, intertextualitatea, sînt elemente de identificare a literaturii optzeciste care se regăsesc cu asupra de măsură în romanul Gerda. Prima întrebare legată de un asemenea roman este dacă el trebuie privit ca un monument arhitectonic, din perspectiva rafinamentului cu care este
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
lucrare” a lui Cleanth Brooks, consideră că acesta ar pierde esențialul, și anume „organizarea” lumii faulkneriene, pierzându-se în „probleme de detaliu”. Cred că acesta ar fi și viciul monografiei lui Mircea Mihăieș. Culmea este că optând pentru o abordare structuralistă și propunându-ș i să ordoneze haosul faulknerian într-un „cosmos”, Sorin Alexandrescu propune el însuși „visarea leneșă în marginea” textului, „gustarea” lui, care va plasa criticul în postura unui „lector inocent” - condiție pentru originalitatea actului critic. Miza lui Mircea Mihăieș
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
totalitar în care ea apărea e de găsit ca sursă, ci bibliografia însăși care stă în spatele ei. Teoria jocului a lui Huizinga ca și estetica receptării a lui Jauss și împreună cu ele toată mișcarea teoretică de acest tip, toate filoanele structuraliste și poststructuraliste care au înfierbîntat mințile intelectualilor de pretutindeni în doua jumătate a secolului XX au pentru noi astăzi o anume aură obsesională în care nu ne mai regăsim. Nu poate fi deci blamată cartea lui Florin Manolescu pentru că vine
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
rămîne încă de stabilit. Pentru a lua o asemenea decizie e nevoie, mă tem, de ceea ce unii abhora pur și simplu, iar alții o fac fie cu prea mult spirit critic, fie cu totală complezenta: de o istorie a gîndirii structuraliste, care să îi desfăca mecanismele articulatorii, pîrghiile conceptuale și argumentative, așa cum reduci la piese o imensă mașinărie, pentru a le recupera și folosi altundeva. E o misiune fie grea, fie ingrata, depinde de cine se încumeta la ea. Lubomăr Dolezel
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
colegi de-ai săi de coterie intelectuală, o vede drept pledoarie pro domo. Structuralismul ar supraviețui mai degrabă dacă promotorii lui ar izbuti să migreze spre teritorii de gîndire noi, purtînd cu ei un minim instrumentar teoretic format sub auspicii structuraliste. Sau, cel putin structuraliștii ar supraviețui astfel, daca nu și concepția lor. O do-vedeste, poate mai convingător decît oricine, Tzvetan Todorov. Dar nu Greimas, de pildă, cu toate că în 1991 el a publicat un tratat de semiotica pasiunilor, trecînd astfel de la
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
Tzvetan Todorov. Dar nu Greimas, de pildă, cu toate că în 1991 el a publicat un tratat de semiotica pasiunilor, trecînd astfel de la texte literare la un alt nivel de reprezentare. Însă în vreme ce Todorov și- a sortat cu grijă amintirile și nostalgiile structuraliste, teoreticieni că Greimas sau chiar Dolezel nu au izbutit decît să le deghizeze, mă tem. Lubomăr Dolezel - Poetica occidentală, traducere de Ariadna Ștefănescu, postfața de Călin-Andrei Mihăilescu, Editura Univers, București, 1998, 262 pagini, preț nemenționat.
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
elevat se discută de previziune/decizie, cercetare operațională și teoria jocurilor strategice cu nesfârșite aplicații în economie și arta războiului. Pe o altă direcție, conceptualizarea feed-back-ului stabilește legătura cu biologia și neurologia. În sfârșit - într-o enumerare sinoptică - abordarea sistematică/structuralistă ajunge până în domeniile lingvisticii (semiotică), ale științelor umaniste și sociale. Cu asemenea palmares, cibernetica nu putea fi atacată decât din motive obscure. O posibilitate putea fi invidia. Deoarece s-a structurat practic fără contribuția savanților din Est, spre deosebire de multe alte
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
și mai inutil combativă. În al treilea rând, pentru că bibliografiile - provenite cu precădere din spațiul cultural italian - pur și simplu pun în circulație alte nume decât cele devenite, la noi, adevărate obiecte de venerație, alte direcții de interes decât acelea structuraliste sau postmoderniste și alte modalități de raportare decât neîntârziata adeziune. În fine, din toate aceste motive, Sensuri ale perfecțiunii este - din principiu chiar - o carte binevenită. Că va fi totodată și bine citită, ne-o dovedește faptul banal că argumentele
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
respectării ori al încălcării unor reguli punctuale. Iar limbajul poetic a fost mai adesea definit dintr-un punct de vedere general estetic (prin funcție, efecte, figuri) și mai rar inventariat la nivel lexical. Din perspectiva stilisticii funcționale și a poeticii structuraliste, "cuvintele poetice" nu existau: pentru că depindeau de uz (nu se puteau explica printr-o regulă de formare) și de aspectul clișeizat al limbii (nu de creativitatea estetică). Și totuși, în ciuda antipatiei împărtășite deopotrivă de poeți și de teoreticieni, conceptul de
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
cea universală din biblioteca părinților, am devenit vizitator frecvent la biblioteca municipală, iar la liceu am înființat, împreună cu profesoara noastră preferată, un cerc literar intitulat „Pata de cerneală”. Astăzi, în calitate de filolog și istoric literar, uneori aș prefera, în loc să formulez analize structuraliste sau hermeneutice sau în spiritul ultimului strigăt din domeniul teoriei literare, să retrăiesc acea pură senzație de cititor naiv, captivat de farmecul unei cărți și de mirosul pomului de Crăciun.
Carte de Crăciun by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2951_a_4276]
-
să nu fi suportat cronica "sincronizată" cu modernismul, după cum crede preopinentul nostru, o confruntare cu ceea ce îi succeda în chip firesc modernismului, cu ceea ce creștea dintr-însul? Pe de altă parte, ar putea fi ea oare încărcată cu sarcini metodologice, structuraliste, semiotice, matematizante, psihanalitice, care să nu impieteze asupra analizei în primă instanță, să nu conturbe diagnosticul estetic precum și echilivalentul expresiv al acestuia? Dl Lefter declară totuși: "Mă număr printre cei cărora definirea repetată a criticii noastre drept Ťfoiletonisticăť (cu toate
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Z. Ornea E uimitor cît de proaspăt și ademenitor poate fi examenul istoriografic practicat de un cercetător venit din lumea exegezelor literare. Mai ales a celor de natură structuralista și poetica. Cazul se verifică în situația d-lui Sorin Alexandrescu, autor, pînă a se stabili, la mijlocul anilor șaptezeci, în Amsterdam, al unei remarcabile monografii despre Faulkner, al unei introduceri în structuralism, al unor cursuri despre semiotica și alte asemenea
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
și al recunoașterii viziunii subiectului. Pentru descifrarea palimpsestului quijotesc, Ivanovici adopta o "scară cuaternara" și, urcând pe ea, ajunge la o schemă nu ușor de aplicat la Don Quijote: ciudatul-pur; fantasticul-ciudat; fantasticul-miraculos și miraculosul-pur. Ca urmare, inscripțiile se stratifica ierarhic. Deosebirea structuralista între enunțare și enunțat complică mai mult lucrurile, iar mișcarea de proliferare vertiginoasa pe care o declanșează Ivanovici se termină (momentan, căci comunicarea e doar o schiță ce urmează a fi dezvoltată și exemplificata ulterior) cu două întrebări referitoare la
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
cu subtilități încîntătoare, a iubirii, precum și o cartografie culturală de mare finețe, care descoperă reperele mentale ale constituirii mîțului lui Don Juan. Rousset este, înainte de orice, un formalist devotat: el pune în funcțiune un intreg angrenaj teoretic, o masinarie clasic structuralista (tabele, dihotomii, studiul invariantelor și al variantelor, stabilirea unui corpus de texte relevante, identificarea u-nor teme și subteme recurente), care, de multe ori nu produce nimic, decît o mare plictiseală, sau în cel mai bun caz timorează vag cititorul prea
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
cel mai bun caz timorează vag cititorul prea puțin inițiat în asemenea metode. Vreau să spun, cînd e pusă în slujba altor demersuri decît cel din cartea de față. Mitul lui Don Juan este una dintre cele mai impresionante aplicații structuraliste, într-atît de reușită, prin rigoare și șarm speculativ, totodată, încît da un mai bun renume metodei. Sinceră să fiu, mi-aș fi dorit mai mult avînt speculativ decît sistematicitate, mai mult spirit de finețe decît de geometrie. Poate pentru că subiectul
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
în nr. 30/2002 al României literare) au pornit de la simbolistica ferestrei preluată din romanul mai sus amintit. Deși merită încercată o lectură independentă a acestor proze, textele sunt, cu două-trei excepții, evidenți sateliți ai romanului. Cei fascinați de metode structuraliste ar putea găsi la acest autor o materie generoasă. Ca și în Ferestrele zidite, oamenii care populează aceste povestiri sunt strâns legați de casele în care locuiesc. Bătrâna din Jilțul și bătrânul din Clopotul se retrag în case pe măsură
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
supoziției", elimină arbitrar din zona cercetării momentul anterior structurii, deoarece "forma dinamică din spatele structurii, activitatea de structurare și legăturile pe care ea le produce nu pot fi observate și trebuie întotdeauna deduse cu un anumit risc" (R.Ruyer). Astfel analiza structuralistă nu ia în seamă întîia treaptă a procesului estetic care nu este structura, ci un impuls creator entelehial ce insuflă viață structurii. Rămînînd la figura imobilă a celei din urmă, concepția în discuție și-a vădit inadecvarea îndeosebi în raport cu arta
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
și un angajament etic, întemeiat pe analiza unor momente istorice semnificative; dintre ele, - Cucerirea Americii (1982), Noi și ceilalți (1989), Moralele istoriei, Confruntarea cu extremele (1991), Omul dezrădăcinat (1996). Convorbirea transcrisa aici urmărește tocmai acest traseu al reflecției - de la poetica structuralista inițială către acele "morale ale istoriei" în descifrarea cărora omul "depayse" care este Tzvetan Todorov s-a angajat în ultimii ani cu o pasiune exemplara pentru epoca pe care o traversam și pentru o conștiință de intelectual ce înțelege să
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
o slăbiciune. Deci, după ^68 și mai ales în cursul anilor ^70, numeroase publicații au răsturnat în întregime situația; iar astăzi, dacă privim chiar învățămîntul școlar, din liceele din Franța, observăm că este profund influențat de această revoluție, dacă vreți, structuralista. Mi s-a părut, așadar, în acel moment, că era, dimpotrivă, necesar să reamintesc cealaltă jumătate a propoziției, să se inverseze puțin această mișcare a balanței; și să se reamintească, deci, faptul că, fără ideile pe care le vehiculează, fără
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
vorbind, în Franța această denumire n-a avut niciodata un pret prea mare. E greu, prin urmare, să te identifici cu ea. Aș spune însă că, pînă spre mijlocul anilor ^70, făceam parte, evident, din ceea ce se putea numi orientarea structuralista. Am ieșit, apoi, din ea, - dar nu mai cred că aparțin altei mișcări; am devenit un autor oarecum particular, care urmează o istorie, însă într-un fel mereu orientat spre dezbaterea contemporană, spre ceea ce aș numi o "istorie exemplara". Această
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]