326 matches
-
apară nu numai la niveluri scăzute de dezvoltare, ci și la niveluri ridicate. Asupra acestei probleme se va reveni în partea a treia a lucrării. Pentru aceste societăți, evenimentul este doar un mod de manifestare al structurii, cum se exprimă structuraliștii. Forma de organizare se reproduce în timp, sau reacționează, dar tot după propriile sale legi, la situațiile variabile. Toate evenimentele sunt „așteptate”. Ele nu au un rol cauzal, productiv, ci fac parte din structura existentă. În timp, o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu poate avea loc decât în fluxul continuu al istoriei. Iar istoria comunității nu reprezintă decât înlănțuirea unor evenimente discrete. A explica înseamnă a integra fiecare eveniment în seria lungă de evenimente care se cheamă istoria respectivei comunități. Un teoretician structuralist ar avansa o cu totul altă viziune asupra acelorași evenimente. Respectiva comunitate este organizată într-o manieră feudală. În această calitate, ea are un comportament predictibil, în diferite situații. Problema este definirea structurii profunde care dirijează comportamentul ei în aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tradiționale. Istoria este o serie de evenimente care se determină unele pe altele. Ceea ce este de explicat e evenimentul ca atare. Dimensiunea timp este esențială pentru explicație. Strategia structuralistă a fost formulată adesea într-o manieră extrem de șocantă de către unii structuraliști. Structuraliștii francezi au atras în mod special atenția asupra acestei diferențe de strategie, prin formulările lor exclusiviste, duse până la extrem. „Istoria este ceva în care nu se întâmplă nimic” sau „Istoria esterepetarea aceleiași structuri în interiorul sistemului” (Michael Foucault). Sincronia este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Istoria este o serie de evenimente care se determină unele pe altele. Ceea ce este de explicat e evenimentul ca atare. Dimensiunea timp este esențială pentru explicație. Strategia structuralistă a fost formulată adesea într-o manieră extrem de șocantă de către unii structuraliști. Structuraliștii francezi au atras în mod special atenția asupra acestei diferențe de strategie, prin formulările lor exclusiviste, duse până la extrem. „Istoria este ceva în care nu se întâmplă nimic” sau „Istoria esterepetarea aceleiași structuri în interiorul sistemului” (Michael Foucault). Sincronia este singura
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fi considerate drept combinații posibile ale unor elemente date. Dacă am ști legea fundamentală a acestor combinații, un tabel de genul celui elaborat de Mendeleev ar fi posibil (Lévi-Strauss, 1968). De aici și așa-numitul antiistorism teoretic susținut pragmatic de structuraliști. Am selectat intenționat o serie de declarații ale structuraliștilor care pot fi considerate exagerate, pentru a pune clar în evidență diferența de perspectivă dintrecele două modele deterministe. Dacă acceptăm schema cauzalității, punctul de vedere istorist, evenimențialist pare inevitabil. Dimpotrivă, schema
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Dacă am ști legea fundamentală a acestor combinații, un tabel de genul celui elaborat de Mendeleev ar fi posibil (Lévi-Strauss, 1968). De aici și așa-numitul antiistorism teoretic susținut pragmatic de structuraliști. Am selectat intenționat o serie de declarații ale structuraliștilor care pot fi considerate exagerate, pentru a pune clar în evidență diferența de perspectivă dintrecele două modele deterministe. Dacă acceptăm schema cauzalității, punctul de vedere istorist, evenimențialist pare inevitabil. Dimpotrivă, schema structuralistă include ea însăși, în mod logic, o atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
considerate exagerate, pentru a pune clar în evidență diferența de perspectivă dintrecele două modele deterministe. Dacă acceptăm schema cauzalității, punctul de vedere istorist, evenimențialist pare inevitabil. Dimpotrivă, schema structuralistă include ea însăși, în mod logic, o atitudine antievenimențialistă și antiistoristă. Structuraliștii au declarat cu emfază că, după „revoluția” lor, istoria ca obiect legitim de preocupare pentru știință nu mai este posibilă. În realitate, nu afostînsă nici o revoluție structuralistă. Sau, chiar dacă a existat, nu este asociată cunumele lui Lévi-Strauss, Foucault sau Althusser
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
știință nu mai este posibilă. În realitate, nu afostînsă nici o revoluție structuralistă. Sau, chiar dacă a existat, nu este asociată cunumele lui Lévi-Strauss, Foucault sau Althusser. Ea este mult anterioară și îșiaflă originile în lucrările lui Marx și ale altor gânditori. Structuraliștii francezi aucăutat doar să formuleze în termeni tranșanți, adesea destul de exclusiviști și nici pe departe foarte clari, schema explicativă structuralistă, prezentând-o ca pesingura posibilă. Este evident însă că, după structuralism, istoria nu mai este posibil de practicat în forma
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
efect discursiv pentru lumea intelectuală de azi. Profesorul francez rămâne un reper (moral și epistemic!) pentru orice intelectual, indiferent de afinitatea sa ideologică. Folosirea conceptului "structură" în mai multe paragrafe din cărțile sale i-a adus reputația (falsă!) de filosof structuralist. Într-un e-mail, Hayden White argumenta că dacă Cuvintele și lucrurile (1966) și Arheologia cunoașterii (1969) nu sunt structuraliste în nucleul lor narativ, atunci care sunt structuraliste? Oricum, între Foucault, Barthes și Derrida nu prea există legături de sens. Ideea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Foucault dacă tot ceea ce gândește autorul francez ne conduce spre un nu, spre o concepție pesimistă sau nihilistă, sau amândouă? Voi încerca să arăt cum poate concepția foucauldiană să ne conducă spre un da. Foucault nu e nihilist, nu e structuralist, nu e marxist, nu e antiumanist... Concepția lui Foucault despre istorie Istoria nu are sens, ceea ce nu înseamnă că este absurdă sau incoerentă. Michel Foucault, 1976 Concepția istoricului francez coincide cu modul său de a cerceta și a scrie, unde
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
filosofice ad-hoc de dincolo de sisteme. Pentru acel Hayden White din anii '60 și '70, nimic nu putea fi mai rău decât "politica" personală a lui Foucault. Criticile acelui White la adresa lui Foucault sunt dure: "distrugător al istoriei"233, "critic absurd"234, "structuralist iresponsabil" pentru că "subminează autoritatea științei" prin evidențierea "naturii arbitrare a sistemelor clasificatoare și a metodologiilor științei"235. Evident ca acel Hayden din anii '70, fascinat de tipologii și de lingvistică, nu se mai regăsește integral (tematic și discursiv) în Hayden
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
reprezentării în ambele ei funcționalități sociale (cunoașterea și exercitarea puterii), menține un monopol nedemocratic asupra discursurilor istorice și umaniste. Intriga lui Hayden White față de Foucault se înscrie în critica istoricului american la adresa structuralismului european și în schițarea unei "tipologii" a Structuralistului, în ciuda faptului că fenomenul cultural cu pricina a respins prin eclectismul său orice tentative de clasificare și tipologizare. White a vrut cu orice preț o tipologie a structuraliștilor pentru a defini multe aspecte confuze legate de acest curent intelectual: (1
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
critica istoricului american la adresa structuralismului european și în schițarea unei "tipologii" a Structuralistului, în ciuda faptului că fenomenul cultural cu pricina a respins prin eclectismul său orice tentative de clasificare și tipologizare. White a vrut cu orice preț o tipologie a structuraliștilor pentru a defini multe aspecte confuze legate de acest curent intelectual: (1) "an attack on the modern scientific world view"241; (2) "radical anti-ierarhic" și "radical anti-esențialist"242; (3) "the Structuralist rejects all thought of a single, universally valid methodology
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
White a vrut cu orice preț o tipologie a structuraliștilor pentru a defini multe aspecte confuze legate de acest curent intelectual: (1) "an attack on the modern scientific world view"241; (2) "radical anti-ierarhic" și "radical anti-esențialist"242; (3) "the Structuralist rejects all thought of a single, universally valid methodology, takes refuge in methodological eclecticism and utilizes what-ever comes to hand in his efforts to determine the meaning of a given set of cultural practices"243. (4) "a bricoleur, a handy
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
rather than a strategist, an artisan rather than an engeneer, claiming no knowledge concerning the way things really work superior to that of the most humble member of society which he is studying"244. Structuralismul intrigant al lui White despre structuraliștii europeni e o imagine cu sens negativ. Cum bine știm, hermeneuții pot construi imagini cu sens pozitiv sau negativ. În viziunea istoricului american, "vârfurile de lance" ale acestui fenomen intelectual sunt R. Jakobson, Claude Lévi-Strauss și, bineînțeles, Michel Foucault. Stilistica
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu sens negativ. Cum bine știm, hermeneuții pot construi imagini cu sens pozitiv sau negativ. În viziunea istoricului american, "vârfurile de lance" ale acestui fenomen intelectual sunt R. Jakobson, Claude Lévi-Strauss și, bineînțeles, Michel Foucault. Stilistica lui Hayden White în raport cu structuraliștii continentali s-a schimbat de la o perioadă la alta spre un acord de concepție cu aceștia. Formalismul lui Bahtin, criticismul lui Barthes, Derrida și Foucault sunt importante pentru devenirea culturală și filosofică a lui Hayden White. Hayden mărturisea că "the
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
limbajul? Soluția ar putea fi descoperită în primul rând în Le Mirage linguistique. Essai sur la modernisation intellectuelle (1988), în versiunea românească - Mirajul lingvistic (1993), carte reluată într-o variantă engleză cu titlul The Feud of Language. A History of Structuralist Thought (1989; Premiul „René Wellek” al Asociației Americane de Literatură Comparată). Între cele două variante, cea franceză și cea engleză - întregită cu un Post-Scriptum: The Heidegger Affair - există diferențe semnificative, iar ediția română o reproduce pe a doua, beneficiind și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
of English Renaissance Drama, Manchester, 1985; Fictional Worlds, Cambridge, MA, 1986; ed. (Lumi ficționale), tr. Maria Mociorniță, pref. Paul Cornea, București, 1992; Le Mirage linguistique. Essai sur la modernisation intellectuelle, Paris, 1988; ed. (The Feud of Language. A History of Structuralist Thought), tr. Ed. Blackwell, Cambridge, MA, 1989; ed. (Mirajul lingvistic. Eseu asupra modernizării intelectuale), tr. Mioara Tapalagă, postfață Monica Spiridon, București, 1993; L’Art de l’éloignement. Essai sur l’imagination classique, Paris, 1996; ed. (Arta îndepărtării. Eseu despre imaginația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
eterogene, care Înglobează când caracteristici specifice mitului, când note specifice basmului. Ideea deosebirilor formale a fost reluată, din altă perspectivă teoretică, de Claude Lévi-Strauss. Fidel unui principiu fundamental al lingvisticii (distincția dintre structura de suprafață și cea de profunzime), antropolgul structuralist susține că opozițiile țin de planul (superficial) al concretizărilor și că, În consecință „mitul și povestea exploatează o substanță comună, dar o fac, fiecare, În felul său propriu”. Nu există niciun motiv serios ca separăm poveștile de mituri - chiar dacă o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin "lumea-lume" caragialiană. Comicul absurdului, bogat ilustrat în prima piesă ionesciană, includea și gluma absurdă care, spre deosebire de cea liniară, analizată de structuraliști, sau de cea bazată pe suprapunerea pe două scenarii opuse, explicată prin acel "script theories of humour"45, generează un umor "de gradul doi"46, caracteristic textelor care, nereușind să producă poanta așteptată, devin comice datorită acestui eșec. Întreaga antipiesă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dispărând autorul, locul lui este luat de „funcția autorului” în analiza literară. Constatăm, azi, că autorul a revenit în literatură și să își exercită, în cunoștință de cauză, funcțiile de care fusese deposedat. Autorul nu a fost „ucis” de demersul structuralist și post-structuralist. Există o criză reală a literaturii, ireversibilă sau este vorba doar de o schimbare a modelelor și a mentalităților ce însoțesc literatura? Richard Millet, de pe poziția clasicului, acuză literatura contemporană că „trădează” stilul și sintaxa: „Nu-i mai
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Lucrează ca translator într-un birou de avocatură (1991-1992), asistent la New York University School of Law Library (1992-1996) și apoi ca profesor asistent la New York University. Continuă să colaboreze la Vocea Americii, „Lumea liberă”, „Origini”. Abordarea de tip tematist, imagologic, structuralist și psihocritic, care definește demersul practicat de R., e prea puțin pusă în valoare în preambulul volumului de debut Lecturi moderne (1978), unde autoarea își revendică miza discursului eseistic dintr-un impuls de tip sociologic sau superior etic. Aproape nimic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
pe cea de substituire a importurilor. Teoriile keynesiene consideră că investițiile publice trebuie să antreneze o cerere internă, statul având un rol major în susținerea economiei prin politicile menite să întărească puterea pieței interne. Aceeași viziune se întâlnește și la structuraliști, care sunt de părere că intervenția publică ajută la eliminarea dualismului economic și că subdezvotarea este consecința relațiilor economice dintre țările dezvoltate (centru) și lumea subdezvoltată (periferia). În noua teorie a creșterii, cauzele principale ale subdezvoltării constau în slaba specializare
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
Falsul apologet al deconstructivismului continuă să-și descrie devotamentul în fraze din ce în ce mai hilare, mai ales că sunt rostite cu o maximă seriozitate: "... nu gândirea scria limbajul; limbajul scria gândirea și n-o făcea deloc bine". Printre liderii grupului, e menționat "structuralistul psihanalitic Jacques Lacan", care explicase cum că "gândesc unde nu exist și prin urmare exist unde nu gândesc". Ne aflăm în fața unei schimbări care poate anula gândirea. Ultimul țel, acela de a "greși creator" a fost atins, iar Bradbury se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Henri Bergson cu 50 de ani mai devreme. Dar În 1966 Cuvintele și lucrurile s-au vândut În 20.000 de exemplare În primele patru luni de la apariție, iar el a devenit peste noapte o celebritate. Foucault respingea eticheta de structuralist, la fel cum pe vremuri Camus susținea că nu fusese niciodată „existențialist” și nu știe ce Înseamnă acest lucru 8. Dar asta pur și simplu nu conta - cel puțin În cazul lui Foucault. „Structuralism” era acum orice relatare declarat subversivă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]