324 matches
-
Dacă vrem să vedem în tematizarea comunicării linia de graniță dintre modernitatea care tematizase cunoașterea și postmodernitate, atunci trebuie să găsim modelul ontologic nou, impus de această tematizare. Or el este destul de clar trasat atât de către Heidegger, cât și de către structuraliști, precum și de către comentatorii mai mult sau mai puțin binevoitori ai ambelor orientări. Este vorba în primul rând despre excluderea oricărei transcendențe și despre refuzul oricărui model ontologic al originii sau profunzimii. Apoi, despre excluderea istoriei, care este categoria temporalității moderne
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Este vorba în primul rând despre excluderea oricărei transcendențe și despre refuzul oricărui model ontologic al originii sau profunzimii. Apoi, despre excluderea istoriei, care este categoria temporalității moderne a noutății care se învechește, depășită de noutatea mai nouă. Pentru că nici structuraliștii, nici heideggerienii nu exclud timpul înțeles fie ca desfășurare a combinatoricii, fie ca destinalitate (Geschichte ca Geschick). In fine, acest model ontologic nu se mai bazează pe o relație arhetipală între principiu și manifestările sale, adică pe analogie, ci pe
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cunoașterii narative.) Cunoașterea științifică este numai un joc de limbaj înzestrat cu reguli proprii, dar incapabil să reglementeze alte jocuri de limbaj, adică situat pe picior de egalitate cu alte discursuri. Desigur, toate aceste idei nu depășesc mult nivelul teoretic structuralist anterior. Profund postmodernă este aici continuarea care poate fi rezumată astfel: cunoașterea științifică actuală sugerează ca model de legitimare cel al diferenței înțeleasă ca paralogie și cere ca accentul să fie pus de acum înainte pe dezacord, nu pe consens
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
istorice devenea de netrecut. Este cel mai net exemplu al unei lecturi a semnelor în temeiul imanenței disipate, a diferenței constitutive din sistemele semnificante, ce provine din semiologia structuralistă. Un al doilea tip de sinteză a interiorizat în hermeneutică refuzul structuralist al istoriei, al continuității tradiției. Asumarea discontinuității a condus la exercițiul de interpretare al "hermeneuticilor slabe". Sinteza paradoxală care pare să se impună însă acum vine, neașteptat, dinspre filosofia analitică. Diferit de deconstructivismul semiologic și hermeneuticile slabe, care sunt opțiuni
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
se poate articula o interpretare. Rorty este însă de acord cu critica pe care Eco le-o face deconstructiviștilor și, în special, lui Derrida, subliniind principiul "lecturilor pre-textuale", o practică filozofică transplantată forțat în critica literară, dar constată că atât structuraliștii (preocupați de mecanismele textuale) cât și post-structuraliștii (căutând prezența sau subvertirea ierarhiilor metafizice) nu contribuie prin demersul lor decât cu introducerea unei noi grile/paradigme, fapt care nu dezvăluie nimic despre natura textelor sau a lecturii. De aici, credința pragmaticienilor
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
filosofie cineva care nu știe că face filosofie." Adevărul stă, prin urmare, în alegere. "Formaliștii", mult mai avizați decît domnii Jourdain ai științelor de toate felurile, folosesc tabelele, cifrele, cifrurile ca pe reprezentări ale fundamental diferitului, cîteodată asimilat structural (sau structuralist...), ca la Umberto Eco, deseori etalat doar ca o modă destul de frivolă. Acestor impostures intellectuelles le sînt dedicate rîndurile finale ale cărții lui Solomon Marcus. În știință, ca și în artă, mai funcționează, cînd și cînd, o rețetă a succesului
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
printr-o suma de ingenioase acțiuni, eul poetic nu-și pierde defel substanță filosofica a discursului implicit despre sex și text. Sau - de ce nu - despre textul că sex! La rampă "se citește" limpede ambiguitatea declarată a virtuților scriiturii, aceleași la structuraliști, ca și la suprarealiști ori postmoderniști. Recunoscută pentru predilecția de a reactualiza mituri (lucrează în prezent la un proiect internațional inspirat de figură lui Ghilgames), Saviana Stănescu propune o imagine frisonanta, cu rezonante în legendă Meșterului Manole. Bărbații, după ce creierele
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
poeticianul îndrăzneț și subtil care în cele câteva cărți ale sale, toate fundamentale, invita la apropierea față de textul literar ca de o realitate unică, cu articulații proprii care cer atenția individualizată a cititorului și nu oarecum neutra privire a gramaticianului structuralist; o abordare a poemului ca întreg dinamic, cu mecanisme specifice, producătoare de sens, realitate vie a cuvintelor comunicând organic în pagină și cu textele din afara ei - desfășurată sub o privire deschisă acut către toate orizonturile Bibliotecii. îmi erau încă vii
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
în literatura franceză", după cum îi caracterizează C. Pricop, cu toate că E. Lovinescu, G. Călinescu, dar și Vladimir Streinu au fost și teoreticieni defel lipsiți de interes. ,,Formalizarea" criticii se anunță odată cu ,,mult ironizatul" Mihail Dragomirescu și continuă, în perioada postbelică, cu structuraliștii, semioticienii, narativiștii noștri, care, în bună parte, și-au revizuit între timp rigiditățile doctrinare, apropiindu-se de discursul critic tradițional... Două chestiuni ni se par discutabile în cuprinsul amplei, inteligentei analize întreprinse de universitarul ieșean. În primul rînd o extensie
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
un studiu tenace, de minimum patru ore zilnic, al marilor poeți, pe cât posibil în original, concomitent cu aprofundarea cel puțin a monumentalelor istorii literare create de G. Călinescu, Francesco de Sanctis, Fritz Martini și a exegezelor fundamentale publicate de marii structuraliști, hermeneuți și critici universitari. Suntem, totuși, în zorii mileniului al treilea, iar poezia de secol XVII - XVIII a rămas undeva, hăt, departe. Acum o sută de ani, am trăit o mișcare avangardistă demnă de asimilat. De la Didahiile lui Dosoftei și
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
construită opera de artă. Această idée a avut o influență considerabilă în două cîmpuri de cercetare diferite, teoria muzicii și critica literară, prima prin intermediul teoreticianului musical austriacul Heinrich Schenker, cea de-a doua prin eforturile formaliștilor ruși și a lingviștilor structuraliști din Praga și, apoi, Paris. Schenker afirma în tratatul său de armonie muzicală "Harmonielehre" (1906-35) că forma muzicală poate fi înțeleasă ca fiind generată de “celule” muzicale, de unități care sînt mărite, repetate, și peste care se țese o rețea
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
1906-35) că forma muzicală poate fi înțeleasă ca fiind generată de “celule” muzicale, de unități care sînt mărite, repetate, și peste care se țese o rețea de relații semnificante, incluzînd un background și un foreground al mișcării muzicale. Anumiți critici structuraliști, în special Tzvetan Todorov și Roland Barthes, au încercat să perceapă unitatea operelor literare în termenii unei dezvoltări similare a unităților literare, adesea descrise în mod tendențios drept coduri dar mai bine înțelese drept teme. Aceste unități sînt în mod
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
-l pe Burgess în prima linie a romancierilor generației sale. Până în anii '70, creațiile lui Burgess deveniseră foarte experimentale, și unii critici văd o scădere a calității în această perioadă. "MF" (1971) a arătat influența lui Claude Lévi-Strauss și a structuraliștilor. "Beard's Roman Women" e considerat de mulți cel mai fără de succes roman al sau (pledoarie în favoarea sa: a fost scris în întregime pe drum, în rulota sa Bedford Dormobile). Acesta e însă revelator pe plan personal, descriind mortea primei
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
lui Joyce (de exemplu în "Veghea lui Finnegan") se ascunde o „structură”, o țesătură complexă de referințe și trimiteri culturale, lingvistice etc. Legile care guvernează această structură, relația dintre elementele constitutive și imaginea de ansamblu sunt mai importante așadar pentru structuraliști decât conținutul textului sau orice element individual, separat de context. Conform lui Clive Hart în "Structură și motiv în Veghea lui Finnegan", „Modelele structurale din "Veghea lui Finnegan" nu pot fi respinse ca un eșafodaj estetic, folositor scriitorului, dar irelevant
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
diferitelor stiluri literare este, în cele din urmă, „un atac asupra conceptului tradițional de structură”; însușindu-și atât de multe modele structurale, Joyce demonstrează că e imposibil a fi fidel unei structuri stabile. Robert Scholes îl consideră pe Joyce un structuralist "avant la lettre", pentru că a renunțat la personajul egocentric: deși au caracter autobiografic, Leopold Bloom și Humphrey Chimpden Earwicker sunt pătrunși de individualitățile unor oameni sau figuri diferite de Joyce (prieteni și cunoștințe din Dublin, personaje mitico-literare ca Ulise, Tim
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
în modul de folosire a termenului de ideologie. Prima ar fi linia raționalistă în descendența lui Tracy la care se adaugă o notă de pesimism impusă în lumea academică anglo-saxonă de empirismul atotputernic. De la începuturi și până la ultimele contribuții ale structuraliștilor și empiriștilor, accentul se pune pe natura consensuală a societății și pe o abordare contemplativă a adevărului, în sensul că adevărul este un corespondent al realității, o realitate a cărei rațiune poate să abiliteze toți oamenii de bună credință să
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
în facultate s-a petrecut o extraordinara schimbare a argumentelor predate la cursuri și a celor abordate în cercetare, realizându-se un salt de la aspectele tradiționale existente în matematicile din perioada interbelică, către matematicile moderne, cercetate și predate în stilul structuralist, promovat de catre grupul Bourbaki. În ultimii ani ai vieții era preocupat de istoria matematicii și de probeme matematice ale filosofiei fizicii (e.g. unificarea teoriei câmpurilor fizice), urmărind în mod asiduu diversele idei legate de unitatea matematicii și sinteza științelor naturii
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
În lingvistică, termenul „diasistem” are mai multe accepțiuni mai mult sau mai puțin largi. A fost propus în 1954 de lingvistul structuralist american Uriel Weinreich în încercarea de a aplica metodele structuraliste în dialectologie. El definește diasistemul ca un sistem ce poate fi construit de lingvist din cel puțin alte două sisteme omogene și discrete care prezintă asemănări parțiale, acestea făcând din
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
de tutela filozofiei, adoptând puncte de vedere specifice. Astfel, psihologia devine marcată de behaviorism și configuraționsm, sociologia de funcționalism, lingvistica mai ales de semantică. De aceea nu se poate vorbi de un structuralism unitar, ci de diverse puncte de vedere structuralist ice în funcție de obiectele cercetate. Înțelegerea unui obiect rezultă astfel din compararea cu alte obiecte și din considerarea poziției sale într-un sistem de relații reciproce. Cunoașterea structurei clarifică formarea și transformarea obiectului cercetat. ul a avut momentul său culminant între
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
unui obiect rezultă astfel din compararea cu alte obiecte și din considerarea poziției sale într-un sistem de relații reciproce. Cunoașterea structurei clarifică formarea și transformarea obiectului cercetat. ul a avut momentul său culminant între anii 1960 și 1970. Metodele structuralist ice au fost adoptate mai ales în lingvistică, semiotică și teoria literaturii. Aplicarea acestor metode se pot regăsi și în psihanaliză, teoria cunoașterii, psihologie, științele sociale și antropologie. Limbajul este paradigma principală a cercetărilor structuralist ice. Structuralismul vede în limbaj
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
anii 1960 și 1970. Metodele structuralist ice au fost adoptate mai ales în lingvistică, semiotică și teoria literaturii. Aplicarea acestor metode se pot regăsi și în psihanaliză, teoria cunoașterii, psihologie, științele sociale și antropologie. Limbajul este paradigma principală a cercetărilor structuralist ice. Structuralismul vede în limbaj, ca un sistem de semne, forma de bază a oricărei organizări unitare a realității. Alături de structura limbajului se dezvoltă structura profundă a culturii. Fenomenele culturale și sociale se explică sub forma unor structuri complexe având
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
doi lingviști ruși, Nicolai Sergheievici Trubețkoi (1890-1938), specialist în fonologie, și Roman Jakobson (1896-1982), ultimul transferat în 1941 în Statele Unite. O altă școală a fost cea din Copenhaga, cu Ludovic Trolle Hjelmslev (1899-1965) și Viggo Brøndal (1887-1942). Hjelmslev este primul structuralist care pune problema unei semantici generale, postulând izomorfismul între planul semnificant și cel semnificat. Școala americană este reprezentată de Edward Sapir, Leonard Bloomfield și Zellig Sabbetai Harris (1909-1992). Structuralismul în lingvistică începe să diminue în importanță o dată cu apariția după anii
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
o realitate sensibilă, niciodată definitivă, fiecare cititor având viziunea sa proprie, diferită de a altora. Michel Foucault (1926-1984) este poate singurul care a făcut din mișcarea structuralistă un instrument de investigație filosofică a științelor umane. Deși a refuzat eticheta de "structuralist", în "Les Mots et les Choses" (1966) el admite existența unei "structuri" în orice fenomen uman, psihologic, social etc., cu o realitate, este adevărat, incertă și intangibilă, dar efectivă și devenită inteligibilă prin organizarea logică pe care o presupune structura
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
și în miracole, fără a fi amăgit de pseudoștiințe și de teorii sofisticate. El își mărturisește credința în întruparea și învierea lui Iisus Hristos, precum și în mântuirea promisă de religia creștină, respingând ideile înșelătoare propagate „în barul hemingwayano-huxleyan” de savanții structuraliști și pozitiviști ai lumii occidentale. Dumitru crede că Dumnezeu poate alege ca mesager al puterii divine pe oricare dintre făpturile sale, oricât de păcătoasă ar fi aceasta. El respinge raționalismul și fanatismul logic al gândirii occidentale, considerând îndestulătoare doar credința
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]