341 matches
-
tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
toată curtea. Livada cu pomi fructiferi, grădina cu legume, via. Câțiva pruni și corcoduși Încă mai aveau fructe pe crengi, merii, gutuii, plini de fructe.. Merg să văd pârâiașul din spatele grădinii de legume și rămân blocată; nu pot Înainta din cauza stufărișului care s-a Îndesit și a crescut foarte Înalt, din primăvară până În toamnă. În anii trecuți erau numai buruieni și era amenajată o alee spre pârâiaș, acum totul este ca un zid. Mă Întristez fiindcă an de an găsesc totul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
locuitor al apei. -Scorneli, de la cine am mai furat captură în afară de pești? -Ai uitat, Libelulo? De la broaște, de la năpârci, de la toți amfibienii, de la...toată lumea... -Regret, domnule. Nimic din ceea ce spui nu este adevărat, a încheiat discuția Libelula zburând apoi către stufăriș. Pește-gri a hotărât să facă o verificare a purecilor de baltă capturați de către cei șapte copii ai lui. Astfel, Înotător a vânat doi pureci, Plimbăreț-trei, Visător-trei, Voiajor-patru, Săltărețdoi, Somnoros-trei și Ochiblând -doi. Tatăl familiei a făcut suma și era tare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
obicei, cu cântecele păsărilor, dar, în ziua aceea, nu se auzea nici un ciripit. În timpul dimineții, armatele inamice - aripa stângă a armatei lui Mitsuhide și aripa dreaptă a lui Hideyoshi - se aliniaseră pe ambele maluri ale râului. Din când în când, stufărișul foșnea în vânt. Deși se vedeau vârfurile prăjinilor de la steaguri, pe amândouă țărmurile nu se zărea nici un om sau cal. Pe malul de miazănoapte, însă, cei cinci mii de oameni aflați sub comanda lui Saito Toshimitsu, Abe Sadaaki și Akechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâlnirii dintre Râurile Enmyoji și Yodo era destul de larg, dar, nu departe de confluență, Enmyoji era mic doar cât un pârâu. După cele câteva zile de ploaie, însă, curentul era puternic. În timp ce corpul de trăgători al clanului Akechi apărea prin stufărișul de pe malul din miazănoapte și trăgea în rândurile forțelor lui Hideyoshi care stăteau pe malul de la miazăzi, câteva grupe de oameni în armuri - soldații batalionului de lăncieri, aleși pe sprânceană, din armata clanului Akechi - năvăliră spre țărmul celălalt, stârnind jerbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tot timpul un prilej de a ataca. Hideyoshi fu obligat să amâne ziua plecării, în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încălecă și ieși din tabăra de la Nawabu. Îl însoțeau doar câțiva vasali superiori și cei doi foști soli, Tomita și Tsuda. Când grupul traversă, în sfârșit, Râul Machiya, Hideyoshi își luase precauția de a ascunde un grup de soldați printre stufărișuri și casele țărănești, în timpul nopții. În șa, Hideyoshi sporovăia amiabil ca și cum nu i-ar fi observat, și, în cele din urmă, descălecă pe malul Râului Yada, aproape de marginile apusene ale Kuwanei. Să așteptăm aici sosirea Seniorului Nuobo? întrebă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după altul, pacea. Oamenii vor veni aici din toate părțile, fiindcă pentru un vis nou, mai ales dacă este greu de împlinit, oamenii merg până la capătul pământului. Manlius interveni, cu spiritul lui concret: — Malurile lacului sunt acoperite de mărăcini și stufăriș... Pe când vorbea astfel, Împăratul privea apa nemișcată, și din străfundul minții sale se ivea, suprapunându-i-se, imaginea provei aurite care putrezea în portul Alexandria. — Manlius, îl strigă pentru a treia oară, tu îmi vei construi o stradă largă de jur-împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acei conjurați îi erau mai apropiați decât s-ar fi crezut. Înainte de ivirea zorilor, toți fuseseră decapitați; leșurile lor sfârșiseră în apele fluviului, unde un vârtej înghițea imediat orice lucru. Apa curgea, câte unul se oprea pentru scurtă vreme în stufăriș, apoi apele umflate duceau cu ele totul, departe, spre gura tulbure și nisipoasă de la marea Tyrrhenum. Astfel dispăru riscul ca vreunul să vorbească. Un soldat i-l aduse Împăratului pe Incitatus, nervos din cauza întunericului - dar el se liniști când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și că-l prinsese noaptea așa departe de casa lui deadul Vasile, care poate că-l aștepta și poate că-și făcea griji. Apoi închise ochii, trăgând cu urechea la zgomotele de-afară. Vântul rece scurma ca niște gheare prin stufărișul de pe acoperiș și făcea din când în când ușa putredă și veche să geamă în balamalele-i ruginite. Adormi. Când deschise din nou ochii, el își dădu seama că nu mai ploua și prin ferestruica nu mai mare decât palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nr.6 "Nicolae Titulescu" Constanta profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 copii cu biciclete bucurii risipite sub castanii înfloriți. Haiku 2 aromă de capucino pe masă un trandafir alb. Haiku 3 livadă înflorită nașii, la o cafea... Haiku 4 prin stufăriș două rațe și-un cântec de broaște. Haiku 5 ghiocei și-o invitație pe pasarelă romanță. Lăzărescu Adriana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Vis Captivă într-un vis mă simt. Înlănțuită
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
opresc în breșele săpate de apă în stâncă sau se aștern ca nestematele la baza cascadei, dând acestui loc o strălucire remarcabilă. Cascada este înconjurată de o vegetație abundentă ce-l ecranează complet pe scăldător de restul lumii. Prin acest stufăriș întunecos, soarele și-a clădit un tunel luminos, prin care asistăm la un duș ritualic de cristale, apă și lumină. Dincolo de binecuvântarea răcoroasă a apei ce ți-o dă această oază într-un ținut arid și uscat ca cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să constat că sufletul femeiesc e la fel de misterios pentru mine ca problema vieții pe Marte. 4 Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul țărmului și apoi să cotești, lăsând marea în spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o zi toată balta și se juca vârându-și degetul în apa neagră, putredă, acoperită pe mari porțiuni de mătasea broaștei. Soarele îi bătea în față. Privindu-l, m-am întrebat de ce tresărisem prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întins pe spate în pat. Lumânările pâlpâiau, gata să se stingă. Timpul explorărilor trecuse, ca și cel al sărutărilor, al mângâieilor și al frământărilor, și ea îngenunche deasupra lui, cu bogăția aceea aurie revărsându-i-se peste față ca un stufăriș des, cu ochii ultramarini ascunși, cu mâinile lungi ale bărbatului frământând și mângâind sânii ei mici și ridicați, cu coapsele femeii fremătând ușor pe măsură ce cobora, după care Vultur-în-Zbor s-a trezit în ea. Tot atât de ușor, făcând ca totul să dureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care se rotea Într-un cerc aproximativ numai cu o singură aripă, fapt care-l distra copios pe copilul copilăriei sale. Un clopoțel fermecat a sunat În mintea copilului. A sărit În picioare ca ars și ajunse pe malul cu stufăriș al bălții, târziu când uvertura era pe la mijloc iar volocul din plasă cu ochiuri mărișoare deja era desfășurat pe iarba necălcată a malului nu prea Înalt. Mai Întâi se jucă, interesat fiind de formele din plută ale volocului, căzninduse să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Va se chinuia să-și țină ochișorii Închiși, pentru a nu mai vedea cum toate tufele, copăceii și florile mai Înalte sunt prefacute, magic, În felurite dihănii amenințătoare, de către aceeași noapte care acoperise cu Întuneric peștii rămași În iarbă și stufăriș pe malul Rămășiței. Neputând scăpa de certitudinea că este mai aproape de cer decât de pământ și pentru a nu pierde legătura cu lumea celor de jos, se ținea cu degetele sale grăsuțe, foarte strâns de urechile groase ale mătușii sale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
scurtă și bogată și cu un steag dacic alb, așezat În vârful unui stâlp Înalt și pe care vântul Îl umfla mereu. Erau un aerodrum, așa cum va afla mai târziu. Au trecut pe lângă o moară gălăgioasă, ascunsă Între pomi și stufăriș, și lăsând drumul mare, au urcat un drumeag lateral, o uliță strâmtă și pe la ceasurile amiezii, când oamenii sunt plecați pe câmp la muncă, au ajuns la o poartă pe care Victor a deschis-o cu mare dexteritate, semn că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
drumurile 121 degeaba. Târa ceata după el, să nu-l ia la ochi sergenții. Dar cu privirea, tot prin curți. Punea geana pe ceva, noaptea se lăsa la baltă, la căpetenii. Dincolo de apa puturoasă nu călca nimeni. Era numai un stufăriș și un pustiu de mărăcini, deși, buboși vara și înalți. Noaptea, sub malurile scobite, ardeau focuri roșii. Nu-i vedeai. Aveau potecile lor ascunse spre marginea sălbatică a gropii. Lui Oprică îi plăcea să se laude, să bage frica în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mea nu este decât o pată infimă pe potirul strălucitor al mântuirii. Cândva, în niște clipe de mare spaimă de mine însumi, mi-a fost dat să văd un orb, undeva parcă la capăt de Lume, între ape, sălcii și stufăriș. Cânta uitat, ca vrăjit de ceea ce numai lui i se dezvăluia, la o muzicuță, sprijinit de o salcie. Bastonul lui alb, semn al poverii, atârnat de un ram al salciei, se legăna sub pale de vânt, de parcă un metronom tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
provizoratului a fost prima și marea descoperire filosofica a omului. Uitarea - acest uriaș serviciu de salubritate a vieții și a lumii. Plânsul și râsul trebuie distribuite simultan. Nu pe generații. La bătrânețe, incisivii minții nu prea se mai descurcă prin stufărișurile bibliotecilor. Bătrânețea - o anticameră a veșniciei. Marele demolator de statui rămâne timpul. Sclerozata decența de astăzi este extravaganța de ieri. Există vremuri când ne închinăm la statuile pigmeilor. Bătrânețea - o perpetuă negociere cu moartea. Longevitatea ține de ereditate, mișcare, alimentație
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi spuse pe un ton ce nu admitea replică: — Ascunde-te! zise. Stăpânul tău trebuie să știe ce s-a întâmplat aici. Bătrânul șovăi puțin, dar se supuse îndată; se strecură printre jaime și sheribe și dispăru ca înghițit de stufărișul minusculei lagune. Laila îi chemă apoi pe fiii soțului ei, pe femei și servitori, își luă copilul cel mic în brațe și așteptă mândră și nemișcată ca omul care părea comandantul grupului de soldați să ajungă în fața ei. — Ce cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aici cu patru oameni; știi ce ai de făcut dacă apare targuí-ul! Cincisprezece minute mai târziu, Laila se întoarse să privească pentru ultima oară, acolo jos, în fundul micii depresiuni, apa din guelta, jaimele și sheribele, caprele din țarc și, aproape de stufăriș, colțul unde pășteau cămilele. Toate acestea și un bărbat era tot ce avea pe lume, în afară de pruncul pe care-l ținea în brațe, și o cuprinse teama că nu-și va mai revedea nici sălașul, nici bărbatul. Se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
va trebui să se predea pentru a fi judecat. Niciodată nu se va preda, răspunse Laila convinsă. — în cazul ăsta, obișnuiește-te cu ideea că niciodată nu vei mai fi liberă. Nu răspunse, își îndreptă doar privirea spre locul din stufăriș unde știa că se ascunsese negrul Suilem și apoi, ca și când ar fi întors spatele trecutului, se răsuci pe călcâie și începu să coboare în urma familiei sale. Malik-el-Haideri își termină țigara în timp ce privea tulburat ușoara legănare a șoldurilor femeii, apoi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trebuie și că n-au de ales. Cred că așa faceți și voi. Mă Întreb, la ce se gândesc femeile când dau de greu. Când a răsărit soarele, eram tot În mijlocul mlaștinilor, pe o potecă care se strecura printr-un stufăriș mai Înalt decât mine. Am mai mers puțin și am dat de un mal Îngust de pământ, care despărțea două bălți peste care plutea o pâclă argintie. Apa era acoperită cu nenumărate frunze late ce țineau În ele niște flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]