15,436 matches
-
Mihăiescu au rămas cam ca frații Grimm în memorie! * Uitasem să spun că un alt rezultat al extrasului de splină, a fost și acela că, exaltat, Scămoșilă stătea mai mult prin copaci, încercînd, c-o inconștiență de somnambul, cele mai subțiri și mai flexibile crenguțe din vîrful unui măr ce-mi străjuia ușa la vreo doi metri de prag: "mărul cunoașterii" (așa-l numisem). Poștașul Murgoci (soț al unei surori medicale superbe, dar despre asta altădată) se crucea și căuta să
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
spiritului nostru în raport cu ele, incapacitatea au lenea de-a le trezi din somnul banalității s.n.). Și mai departe: ...tensiunea zmulgerii cuvintelor din anonimatul conversației diurne... (s.n.)” Și încă: “vorbim și scriem prea mult...” Și iar, fericit, fericit de exactitatea flăcării subțiri ce dansează ca deasupra comorilor: “Poezia, oricum, ar trebui să exprime starea de urgență (s.n.), starea de necesitate (s.n.) a limbajului.” Apoi, ca o lespede fină: Grosolănia e totdeauna preferabilă moftului. Și-acum îmi reamintesc, îmi reamintesc. E vorba de
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
mai întunecat decît soarele-n eclipsă parcă eram într-o scenă de teatru cu butoiul lui Diogene în fundația bisericii gotice scăpărînd lumină din vîrful de aur în cer - vinul auriu și cald din cană îmi clătina capul de trestie subțire și gînditoare peste amețitoarele ape ale rîului Lethe și-am băut pînă la fund paharul melancoliei - soarele negru - într-o noapte spre ziuă am comandat atîtea căni cît să umplă o masă și-am lansat gîndurilor negre invitația să se
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
îndesate cu pene de pasăre scrinul din lemn de nuc vopsit albastru cum e cerul senin cu rîndunici purtînd fire de iarbă în cioc lampa de gaz afumată în fereastră și-n loc de geam o bășică alburie cu vene subțiri de sînge închegat războiul de țesut întinzîndu-și împărăția ca un uriaș păianjen - ies afară încolțit de teama că toată această mașinărie de fabricat amintiri din satul părăsit de țărani s-ar pune iar în mișcare și nu o pot opri
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
pe cea mai secretă creangă a sufletului meu, corespondența asta (Emil Brumaru către Lucian Raicu!) matinală, amestecată dulce-amar cu cafea și lecturi din, mai ales, bătrînul Dosto, tatăl nostru cel de toate porcăriile sublime, amenință să devină axul gingaș și subțire, lesne de rupt de poștași nemernici uneori, al vieții motanului ce-am fost și-al hipertensivului ce cu onoare și propranolol sînt. Observ că, scăpat de sfătoșenie, o cotesc retoric! Să nu uităm, corespondența generală poartă-n aer, nescris, dar
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
țară, Culinare, Copilării din amintire, Strada etc. Dar, mai ales, să păstrăm proaspătă și veșnic cu ușa deschisă, acea mică prăvălie de lenjerie intimă de damă, dintr-un orășel de provincie, poate Fălticeni, la care se ajunge printr-un gang subțire și umed, prăvălie vizitată de cele mai superbe personaje feminine, întru cumpărarea chiloților de-a pururi fascinanți, a sutienelor și-a portjartierelor mirobolante! Comerț prosper și pătimaș, dugheană a copilăriei și maturității mele, la care, c-un metru-albastru după gît
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
repede, iată că întîrzie nepermis. Drept care voi lăsa orice speculație-n șanț și azi sau mîine, vă voi trimite cartea! O țin ferită de vreo patru zile! * În psihiatrie toate chestiile astea, alambicări de rachiu chinuitor și despicări a iței subțirele, cu toporul, în patru, se numește psihastenie! * Nu mă simt cu adevărat bine decît în fața acestei foi liniate. Dar în ea, de multe ori, mă lamentez!Cum vine asta? Orice durere, atîta timp cît o poți scrie, e suportabilă? sau
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
cu poezia. Cum o fi cu proza, nu prea am idee! * Și zilele-s tot mai senine, mai înalte. E o sfințenie-n lumină, o tragedie dulce-n orice obiect luat la piept de soare, un pacinic măcel, un jaf subțire dar adînc. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 8.IX.1980 P.S. Am terminat scrisoarea cu-n nesfîrșit regret. Ce mai fac pînă mîine dimineață?
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
îmi pare, zic, atît de rău de lepădarea clipei celei repezi pentru niște lucruri ce n-au nici în clin, nici în mînecă, nici în buzunar nimic dulce... Mi-am luat însă speranța drept deviză, am brodat-o-n fir subțire de aura pe haina mea din piele de antilopă neagră și umblu, cu viziera trasă bine pe figură, ca un năuc beat de propanolol, printre morile de vînt (zefiri lunguieți și musoni rotunzi!). Ce-o fi să fie, numai să
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
pe paginile întoarse încet, printre frunzele atinse deja de toamnă. Și-o ceașcă mare de cafea aburind în iarbă, și-un tren trecînd, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri, și-un aer limpede, rece, străpuns subțire de mirosul fructelor putrede de pe jos, și-un motan venind agale spre piciorul meu ca să-mi adore, cu spinarea pufoasă, manșeta pantalonului. pe scoarța plină de furnici, aș întinde-o pe cealaltă și-aș găsi un măr bun de mîncat
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
mică, blondă, cîrnă, pentru că, zice el, tutungeria este închisă! probabil e soția lui, nu protestează, îl privește doar intens. 3) În plină zi, lîngă o casă proaspăt demolată, pe Ștefan cel Mare, văd doi șobolani roșcați, iuți, cu cozile foarte subțiri și lungi. Acum, după masă, e lumina cea albă, rece, sfîșietoare, pe care altă dată o transformam în poezie. Mi-a sosit semnalul la Dulapul îndrăgostit. Am întors cartea pe toate părțile, trist, fără pic de bucurie. O ușurare, totuși
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
puțin extraterestre. Simți că vor să fie salvate și tu ai putea-o face, punîndu-le un opt sau un nouă și-apoi ducîndu-le-n brațe pînă-n prima odăiță luată cu chirie, atîrnînd o pătură la geam, încuind ușa c-o cheie subțire de alamă, ajutîndu-le febril să se descotorosească de întregul lor harnașament bătut în ținte, orbit deodată, de strălucirea lustruită a șoldurilor. N-am citit jurnalul lui Kafka, n-am citit scrisorile lui, care, aud, sînt formidabile! Uneori sînt disperat că
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
de alchimiști, al tinereții fără bătrînețe, al nemuririi! * Mereu ajung la două cuvinte: carne, carte! Un simplu schimb între consoana „n” cu „t”. * Plouă de dimineață. Creioanele mi-s scurte. Acoperișurile ude. Cafeaua băută. De la o vreme, umblînd pe străzi subțiri, întortocheate, caut din ochi casa lui Tom Sawyer. Aș vrea să mă-ntîlnesc cu mătușa Polly, cu Mary, cu Jim, chiar cu Sid. Știți unde locuiau? În „biet tîrgușorul St. Petersburg”! Incredibil, îmi spun, să nu fi observat pînă acum că
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
privind, privind această substanță necunoscută ce curge din cer. Pun mîna pe furnirul biroului și-l simt fierbinte, afectuos. Departe sînt dealurile pe care n-am rătăcit încă. O hoinăreală de dimineață pînă seara, în haine ușoare, singur, pe cărări subțiri, abia deslușite-n iarba scurtă. Să fluieri uneori după un fluture și el să vină vesel, prietenos, să ți se bage-n buzunar. Și-apoi, întors, c-o osteneală dulce-n trup, să dormi, să dormi pînă la sfîrșitul lumii
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
în jos -/ de-o parte cerul întunecat la apus/ și negru de piatră la răsărit./ În groapa aceea de nord,/ unde ajungi frânt de oboseală și plângând,/ trăiește casa noastră/ împrejmuită cu sânge./ În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele eterne. Și vremea/ ne face una cu pământul./ În lumina lămpii la grindă,/ noaptea, cei trei prunci în cămăși albe/ ard prin geamurile de
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
sânge” - sintagmă obscură, dar nu gratuită; e oare o aluzie la vechi tragedii familiale sau, în continuare, la sângele consumat muncind? O imagine a părinților vine brusc în prim plan, cristică și zguduitoare: ,,în cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn”. În interiorul casei natale, asistăm la o ultimă explozie expresionistă. Timpul nu are nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără răgaz; el apare ca un supliciu (,,o ladă stranie/ cu
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
îndrăgostit pentru prima dată de bile! Erau albe, de marmură, galbene, de fildeș, roșii. Mă fascinau ultimele, le doream, le pîndeam ceasuri întregi lunecarea pe postavul verde. Ce zvelți, ce cavaleri, mi se păreau cei sprijiniți galant în tacurile lungi, subțiri, pudrate cu delicatețe, ca niște lănci, pe vîrf. Mirosul de cafea turcească mi-a învăluit de-atunci, ca un nor dulce-amar cerul gurii! Țin minte și marea primă deziluzie. Vroiam să am o bilă a mea, numai a mea! Mama
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
al lui Sîntimbreanu! În plus, o șleahtă întreagă de tineri și tinerele care nu au nici în clin, nici în mînecă, bănuiesc, cu scriitorii. Rude? Poate. De invidiat o tipă cu craci infiniți și gura enormă, dințoasă, limboasă, fumegîndă-n țigări subțiri, negre! Seismul dulce-al bucelor ei!! Scriu toate astea la cîțiva zeci de metri de plaja zgomotoasă, cu perdelele trase, cu lumina aprinsă, încurcînd paharul de țuică, limpid, cu cel de cafea, opac! Am sentimentul că trec cu trenul pe
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
situația!, defecarea! Într-un cuvînt, fiziologia. Pentru început, să vedem cum arată limba unui personaj dostoievskian. E vorba de Piotr Stepanovici din Demonii. „Ai impresia la un moment dat că limba lui are o conformație specială, neobișnuit de lungă și subțire, foarte roșie, cu vîrful extrem de ascuțit și într-o continuă mișcare automată.” Ca să nu trișez, voi adăuga că aici, în cazul lui Piotr Stepanovici, limba e descrisă nu în funcția ei digestivă, ci fonetică. Dar cu ocazia asta noi o
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
un secol la punct, m-am trezit scriindu-vă! Cam asta-i! Dacă nu o fi cealaltă!! Prăvălioara mea de lenjerie intimă de dame, dintr-un mic orășel de provincie (de ce nu Fălticeni?), la care se ajunge prin gangul acela subțire și umed, trebuie să aibă o firmă! Pe un fond albastru, o vacă portocalie cu ugerul umflat enorm într-un sutien cu patru sfîrcuri! Sau o iapă roaibă, ridicată-n două picioare, într-un combinezon spumos, bleu-pal! Eventual amîndouă, față
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
Pentru a scri/ proaspăt cri,/ De cernel/ De alt fel/ Și mai pur/ Într-o gur/ Pe largi foi/ Să altoi/ Al tău trup/ Ce se rup/ De-ntrupări,/ Resemnări/ pe sub tomni/ Doamne, domni/ îmi țâșni/ Peste răni/ De fântâni/ Mai subțiri/ Ca doi miri/ Înspre bis/ Ce s-a zis/ A fi seu/ de la deu." Barochismul, chiar concettismul acestor poeme îl plasează pe Adrian Bodnaru în linia poeților ermetici și nu chiar, la paritate cu oniriștii și de ce nu, amintește pe
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
și iar jurnal și-ncă unul intim, scandalos de intim! Desigur, se pot demonstra și alte ipoteze. Iar în prăvălioara mea de lenjerie de damă, dintr-un orășel de provincie (Orășelul Fxxx), la care s-ar ajunge printr-un gang subțire și umed, ar veni toate eroinele lui Turgheniev (o, eroinele!), ar trece grăbită, superbă, Anna Karenina, s-ar iți Natașa Rostova, ar zăbovi, certîndu-se pentr-un ciorap, Grușenka, și-ar cumpăra batiste pentru șters la cur Odette de Crécy, uitîndu-se
Spumă de dantele by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13866_a_15191]
-
și i-aș dărui, umil, la colț de stradă! Fetișism? O, nu, e un vis de-al meu să deschid o prăvălie de lenjerie intimă feminină, într-un orășel de provincie, într-o piațetă obscură, cu intrarea printr-un gang subțire și umed. Aș auzi, de la tejghea, tropăitul minuscul al cumpărătoarelor, le-aș aștepta cu sufletul la gură, le-aș servi cu o nesfîrșită grijă și delicatețe. Dinescu mă întreba dacă nu am numărul dumneavoastră de telefon. Îl am. Dar ce-
Iar pentru femeile cu sînii nebuni aș avea sutiene de forță! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13925_a_15250]
-
imperiu; Acolo, singurătatea dăruiește pietre prețioase - ca un dumnezeu ajuns la faliment. Poem Să plângi pe zori, până când lumina nu va mai fi sângerie. Moartea, în primăvară în amintirea Marianei Marin Tinerețea aleargă pe gânduri, ochii ei plutesc în aerul subțire, nici o moarte nu o mai poate ajunge. Nici o moarte... pentru că tinerețea are la pieptul ei poezia învăluită într-o anume inocență; pentru că tinerețea stă aplecată asupra poeziei și nu vede moartea în razele soarelui. ...Poemul acesta agățat de primăvară, agățat
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
sfîșietoare. Femeile au un regret grav în priviri; amînarea, pentru o clipă, în aer, a trupului, pare ușor plictisită. Și simt în mine, din ce în ce mai grea, abia ținîndu-se de inimă, o lacrimă lacomă și caldă. Aș vrea să opresc o elevă subțire, cu vacanță în toi, să-i sărut locul matricolei pe brațul de carne, între umăr și cot, și să-i dărui cartea la care, nici acum!, n-am primit a doua corectură! Oare-aș mai putea fi îndrăgostit? Și mi-
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]