644 matches
-
istoricii le clasaseră. Așa erau, de pildă, povestea lui Boris Sarafoff, Revoluția din 1989, moartea lui Vlad Țepeș, istoria legionarilor, cadavre, singulare ori la grămadă, din diverse perioade, și altele. - Domnul Ionescu, avem un caz, zâmbea Ancuța Goianu, o ființă subțirică, înfășurată în haine ca într-un sul de hârtie. - Te ascult, îi răspundea întotdeauna Andrei Ionescu, modelându-și după deget șuvița lui preferată de păr. - S-a descoperit un cadavru din vremea lui Vlad Țepeș, propriu-zis doar osemintele acestea, aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a exagerat poate cu acest aspect, dar în arta cinematografică, solidaritatea autorului cu spectatorul se află încă la început și... - Dă-mi voie, iubito, se aruncase ciufulitul, e grețos tot circul ăsta, în care autorul se maimuțărește, vorbind cu voce subțirică: stați așa, fraierilor, că eu știu că totul e o născocire, dar tocmai pentru că știu trebuie să mă aplaudați. - Nu cere nimeni aplauze! se repezise Giulia. - Cum să nu, fetițo! Tot ce e ostentativ cere în genunchi prețuirea semenilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru, nu mai avea nici un chef s-o caute pe Giulia, îi părea rău că o sunase dimineață și că fusese chiar insistent. Telefonul ei îl scotea din așternut. Conferința a început cu expunerea lui Andrei, care vorbea cu voce subțirică, dându-și mereu părul după ureche și molfăind cuvintele de parcă i-ar fi fost jenă că trebuie să se afle acolo, chiar spunea mă simt nefiresc aici, la tribună, aș fi preferat un mediu neconvențional, o cafenea de exemplu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu era chiar atât de imposibilă pe cât mi se păruse mie uneori. Ce bine era când mergeam la tata, cu sporovăielile noastre, cu șartul blând al meselor! Ce bine mi-era când mă înfășuram în mantia gloriei mele bridge-istice cam subțirică și austeră, fie, o recunosc și mă așezam la masa de joc! Până și mazetele îmi deveniseră simpatice, iar pe Băși îl iertasem demult pentru micile sale răutăți. Ei, da, lumea oamenilor era, orice s-ar zice, cea mai bună
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
accentuez că, grație spiritului meu științific, am consemnat cu scrupulozitate faptele concrete în desfășurarea lor. Nu sunt genul acela de fantazor siropos și lucrând după cine știe ce tipar romanțios și moralizator, da? Nu m-am apucat să creez un scenariu holiwoodian subțirel, dar în care, spre satisfacția spectatorilor, binele învinge, iar băiatul rămâne cu fata și cu banii. Ce n-ndietilamina mea! Bun. Acum să ne întoarcem la fapte, căci, după cum toată lumea o știe, ele vorbesc. Deci... Am ajuns tocmai la timp la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și-i împinse spre casă. Scoase măsuța joasă în bătătura casei și le dădu să mănânce. Viorel, al doilea copil al ei, văzând că maică-sa rămăsese deoparte cu ochii ațintiți în pământ veni lângă ea. O întrebă cu glas subțirel: „Mamă, tu nu mănânci cu noi?”. Ce putea să-i spună? Că s-a speriat de nu știu ce? Răspunse: „Nu mi-e foame, mâncați voi, apoi o să mănânc și eu când va veni băiatul de la școală, se opri deodată și parcă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
îl vedea pe Dan concurând cu el însuși și câștigând marele trofeu: una din vazele de cristal ale Sandei. Câteodată, când aveau noroc ca băieții să se supună, racolau câte doi trei din gașca de pe stradă și atunci Dan, deși subțirel, depunea reale eforturi pentru a ieși primul. Nici nu dorea prea tare acest lucru dar Luana nu-l slăbea deloc. Era musai ca verișorul ei să câștige și-l cicălea până la disperare. Îl forța să sară ori să se arcuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de puțin să fie tot ceea ce-mi doresc mai mult și nimic altceva?! Printre foile mele albe, schița după Ioan Gură de Aur din altar, pictat de meșterul Luca, m-a pus meșterul să-l copiez, scund foarte și subțirel, Ioan Gură de Aur, mare la cap, cu nasul plecat și nările, meșterul Luca mi-l descrie conform tradiției iconografice pe Ioan Gură de Aur, o descriere atât de amănunțită încât e absolut imposibil să nu-l reconstitui din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meșterului, a luat mistria și mărunt, mărunt, a îndepărtat stratul de culoare, l-a dat jos, pentru că nu semăna cu al meșterului, pentru că meșterul Luca nu l-a recunoscut după cum l-a învățat pe el tradiția iconografică, scund foarte și subțirel, mare la cap, cu nasul plecat și nările late, galben cam albineț, melcii ochilor găvănați și ochii mari beșicați, mare la frunte și golaș, cu multe zbârcituri și cu urechile mari, barba mică și rară, părul plăviț și cărunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Fluturii multicolori înfloresc feeric drept simbol efemer al iubirii renăscânde. Sunt evitate, pe bună dreptate, particularizările istorice, trimiterile în timp și în spațiu sunt vagi, abia aluzive, cum o face chiar și libretul - de altfel subțirel! - al lui Bizeț. Impresionantă rămâne realizarea muzicală a spectacolului. Este o excepție? Doresc să sper că nu. Evoluția orchestrala este atent coordonată prin strădania tânărului dirijor clujean Adrian Morar; este o fericită achiziție pentru scenă bucureșteana de operă! Cvartetul vocal
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
schițați în linii vagi, sunt „chisnovați”, „cătrăniți” și, una-două, le sare țandăra. O anume vioiciune a rostirii își ia provizia de pitoresc din limbajul argotic. O „întâmplare de haz”, destinată teatrului sătesc, e comedioara Haplea la stăpân (1938), unde comicul, subțirel, vine din situațiile anapoda. Desenele însoțitoare îi aparțin autorului, care, grijuliu cu soarta scrierii, adaugă teribil de minuțioase și extinse „lămuriri” referitoare la decor, personaje, costume ș.a.m.d. Unele compuneri dramatice s-au jucat: O fată din popor, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
elibera sclavii și refuza luxul casei, pentru că nu-l putea împărți cu fiul. Tatăl român taie via sădită de fiu. Răspunsul dat d el călărețului pe care nu-l recunoscuse are o frumusețe veritabilă: "D-alei, taică, voinicel, Voinic tânăr, subțirel. Io din dalbe tinerețe Pân' la albe bătrânețe, Copilaș nu mi-am avut, Fecioraș nu mi-am născut. Domnul sfântul când a vrut, Cam la albe bătrânețe, Ca la negre tinerețe, Fiu din mine-am dobândit Și-mi păream întinerit
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
suflet, de-aveți mâini, Hai cu lelea la plivit, La plivit, la curățit; Cine are flintă grea Puie șapte gloanțe-n ea; Cine are topor mare Scoată-mi-l la foc de soare; Cine are bardă mică Facă-i buza subțirică, Când s-a repezi prin gloate Să deie sărut de moarte. Eu n-am flintă, n-am secure, Nici am ghioagă din pădure, Dar câți dinți eu am în gură Îs făcuți pe mușcătură". Ce vor face bărbații într-o
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
2); inferior (2); de inimă (2); kilograme(2); laș (2); leneș (2); manechin(2); milă (2); neîncredere (2); neplăcere (2); osos (2); plăpînd (2); prieten (2); probleme (2); putere (2); sănătos (2); schijă (2); sfrijit (2); slăbit (2); stan (2); subțirel (2); victimă(2); vulnerabil (2); zvelt (2); 60/90/90; ajutorare; amăgit; Ana; angajament; aparență; ardere; atlet; bolnăvicios; bun; bună; ca un țîr; calorii; fără caracter; casă; cățel; compasiune; copaci; copil african; copilaș; costeliv; crăcănat; cruce; deshidratat; dezvoltat; dominare; dorește
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Dragomir NU VORBIȚI CU ACTORII de Tom Dudzick Regia: Diana Lupescu, Scenografia: Diana Lupescu, Ilustrația muzicală: Dan Ardelean, Traducerea și adaptarea: Ovidiu Niculescu, Mișcarea scenica: Roxana Colceag În distribuție: Alexandru Repan, Diana Lupescu/Ruxandra Sireteanu, Lucian Ghimiși, Ioana Calota, Mihaela Subțirica/Raluca Jugănaru, Ion Grosu MARIA CALLAS - LA DIVINĂ Regia: Radu Gabrea. Decoruri și Costume: Andreea Koch Consultant Muzical: Constantă Câmpeanu În distribuție: Victoria Cociaș, Andreea Măcelaru Șofron, Mihail Vârtosu, Daniel Madia / Dincă Mircea Daniel, Ruxandra Urdărescu
"Hangița" își așteaptă spectatorii la Teatrul Nottara. Vezi repertoriul pentru 15-20 ianuarie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80396_a_81721]
-
reduce la o modestă receptare a lui Michel Foucault, tradus pe apucate și la întîmplare), cînd despre feminism nu știm mai nimic, decît ce aflăm de la grupări al căror rost e în primul rînd socio-militant, și abia într-un subsidiar subțirel academic, cînd nu știm absolut nimic despre noul istorism, cînd lucram cu un car de confuzii despre multiculturalism, si ne chinuim încă amarnic cu propriile noastre traume intelectuale (vezi alergiile la critică marxista), cum vom reacționa oare la această magnifica
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
punct de vedere muzical a fost o reușită, datorită celei care, cu mână sigură, cu o bună cunoaștere a partiturii și a stilului verdian a condus ansamblul spre performanțe auditive. După „Manon Lescaut” de Puccini și „Evgheni Oneghin” de Ceikovski, subțirica și mlădioasa Keri-Lynn Wilson ne-a demonstrat, încă o dată, că poate intra în competiție cu orice bărbat-dirijor, având forța interioară, strictețea și autoritatea de a cuprinde totul într-un demers alert, plin de energie. Sub bagheta ei soliștii au
OTELLO, ?n anul bicentenarului Verdi by Lumini?a CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
în Turcia, prin punctul vamal Brăila. Se întâmpla de Sfânta Maria Mică. S-a întors de la ghiauri și a cumpărat o prăvălioară în Buzău, după care s-a gândit că ar fi bine să o ia spre munți. Era înăltuț, subțirel și plăcut ochiului. S-a cununat cu Maria (Marghioala), fiica unor oameni înstăriți din Pârscovul de Jos, loviți în amorul propriu de dragostea neașteptată față de un mocan cam motolog și cu lacăt la gură. Voicu nu a ajuns întâmplător la
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
curând statornic și neobosit. Era mică de statură, însă robustă. I-au semănat fizic fiicele Ana și Maria și, cum se întâmplă întotdeauna, natura a păstrat cele mai multe gene pentru una din nepoate, Gabriela. Ceilalți copii au semănat lui Costache: bălăiori, subțirei și cu tenul mai deschis. Contrar modelului clasic al familiei muntenești, tatăl avea porniri sentimentale. Cumpăra cărți, recita poezii, doinea, umbla după vânat. Lăsa de multe ori hărnicia casnică pe seama Sultanei. Iuțeala și lipsa de odihnă puteau fi cauza leucemiei
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
pe - de toți admiratul - maestrul Marin Cazacu. Și-n liceu, și-n Conservator, a fost solistă a orchestrei, s-a perfecționat în Franța, a urmat un master-class cu maestrul Cazacu și, pentru toți cei din branșă, era clar că fata subțirică, brunețică, era pregătită pentru un destin aparte. În 1996, după ce a cântat „Elgar“, Roxana a fost admisă ca profesionistă în orchestra Filarmonicii „Banatul“. „Cu care și astăzi îmi place grozav să cânt, iar directorul Ioan Fernbach știe că oricând, în
Agenda2004-33-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282754_a_284083]
-
să capăt revista. în cazul în care rândurile ei nu v-au sosit încă, mă prezint singură, pe scurt. Am făcut parte din generația poeților care au debutat după război, am publicat prin magazinele literare ale timpului și un volum subțirel și adolescent. Am plecat în 1948 și am continuat să public proză în engleză - trei romane, cărți pentru copii, eseuri, critică literară și traduceri din poeții români. Credeam că poezia mă abandonase dar a reapărut - în vârful picioarelor - cu sfiiciune
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
înțeleg toate chiliile câte sunt sub un acoperiș”. În secolul al XIX-lea, se folosea frecvent pluralul case, pentru a desemna atât locuința împreună cu „toate acaretele” (Dicționarul Academiei, 1940), cât și ansamblul de camere („madam Lefter Popescu, o damă-naltă, subțirică, frumoasă, oacheșă, casele ale verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr d-asupra sprâncenii din stânga și se poartă legată la cap cu roșu”, I.L. Caragiale, Două loturi). Casa putea intra - prin structura sa interioară - în categoria obiectelelor-pereche (ca
Casă pe pământ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5960_a_7285]
-
și dur, avangarda. Sînt, iscălite de autori care au luptat în regimentul ei, doar fiole cu aerul timpului. Prima e mai bătrînă, din 1930, de la "Cultura Națională". Cînd o vezi, îți dă impresia întîlnirii (norocoase...) c-un coșar. Tuciurie și subțirică, cu niște zdrențe atîrnîndu-i prin margini. (De fapt, nici reeditarea de la editura Vinea, dacă mă uit bine la ea, deși multișor mai nouă, doar din '91, nu se ține cine știe ce zdravănă... Deh, legătoriile începutului de tranziție!). Paradisul suspinelor e un
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
intră în scenă nepoezia La capitolul aspect grafic, cartea Liei F. Faur stă cel mai bine, este îngrijită și elegantă. Fotografiile din interior, semnate de Nicolae F. Eberlein, seamănă însă izbitor cu nudurile lui Răzvan Voiculescu. În ceea ce privește textul, volumul este subțirel, uneori chiar naiv; poemele sunt corecte, fără stridențe, cuminți, însă tocmai aici apare problema. Fără a fi neapărat nereușită, poezia Liei F. Faur este plată. Se vrea erotică ( de unde și fotografiile), dar lipsită de curaj, inexplicabil de reținută, e doar
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
și Whitman vuiau pe culmi".) Chiar exagerată modestia nu-i stă rău nici unui creator. În mai 1962, autorul jurnalului își semnalează cu un fel de cruzime: "Azi am împlinit treizeci și nouă de ani. Sunt... foarte bătrân și "opera" tare subțirică" (p. 69). Or, tocmai atunci, glasul poeziei sale începe să se audă, după apariția volumului său Voci puternice. Prin 1970, situația lui Victor Felea se îmbunătățește, devine redactor șef-adjunct la Tribuna. Chiar dacă se mai autoscrutează cu severitate: "Mereu mă amân
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]