3,238 matches
-
ce-i va duce numele prin vremuri, care parte anatomică a corpului și ce Însușiri de caracter ar fi comune cu ale sale și mulțumit de analiză (deși orice ochi avizat putea observa ușor că bunicu’ Gheorghi trișase cu o subiectivitate majoră), conchise: Da, este un adevărat Olar! Și-mi seamănă bine! Mânca-i-ar fetele șurubu’ lui! Va, bucuros de „merchea merchea” pe cel mai mare căluț din familie, prevedea, nu se știe cu care simțuri, apropierea unei și mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
decît să provoace expunerile inițiatului într-ale armatei Fabrizio Collona, nemulțumit că soarta nu i-a dat prilejul să-și pună în practică această știință. Vocea e a lui Collona, competența e a lui Machiavelli, comunicată post res perditas. Umbra subiectivității atinsă de mîhnirea inacțiunii învăluie frazele ultime. Iată una, scrisă cu plăcerea niciodată reprimată pentru formulări spirituale cu valoare de maximă: "Oricine disprețuiește asemenea instituții [cum e armata] este indiferent față de autoritatea sa, dacă e monarh; și pentru patria sa
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
criterii discriminatorii sunt luate în calcul de BIT pentru a defini un șomer: să fie fără serviciu, să fie disponibil pentru a munci și să-și caute cu adevărat de lucru. Definiția aceasta după multe criterii nu e scutită de subiectivitate. Într-adevăr, aceste calități trebuie adunate în decursul unei săptămâni de referință, și disponibilitatea este apreciată privitor la un interval de timp și la o căutare de lucru ce trebuie să se materializeze în fapt. A te înscrie în calitate de solicitator
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
În proximitatea iradiantă a aceleiași femei. Dacă vederea mi-ar fi dispărut la treizeci de ani, această hibridare perceptivă nu s-ar mai fi produs. S-ar fi ivit atunci o interiorizare vizuală a feminității la un alt nivel de subiectivitate. Pretind Însă că pot să devin și agentul unei percepții obiec tive. Mă simt În stare, adică, să mi dau seama cu destulă precizie dacă o femeie nou apărută În preajma mea e sau nu frumoasă, mă rog, prezentabilă, atracțioasă. Vorbesc
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
biologic, ci în sensul unei vieți veritabile, care este viața fenomenologică absolută a cărei esență constă în însuși faptul de a se simți sau a se încerca pe sine și nu este nimic altceva ceea ce vom numi de asemenea o subiectivitate. Acum, dacă spunem că această proprietate extraordinară de a se încerca pe sine este o cunoaștere, și fără îndoială cunoașterea în forma sa cea mai profundă, și că astfel viața este în ea însăși, fiind vie, această cunoaștere primordială, deoarece
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fie posibil a exhiba, dincolo de relativitatea aparențelor sale subiective, o ființă adevărată a lumii, o lume în sine. Și aceasta în ciuda faptului că, în cunoașterea lumii, facem abstracție tocmai de calitățile sensibile și, în general, de tot ceea ce este tributar subiectivității, pentru a nu reține, ca existînd în mod veritabil, decât formele abstracte ale universului spațio-temporal. Aceste forme se pretează atunci unei determinări geometrice care este aceeași pentru orice spirit. Se înfățișează astfel, în locul impresiilor individuale și al opiniilor variabile pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
forme se pretează atunci unei determinări geometrice care este aceeași pentru orice spirit. Se înfățișează astfel, în locul impresiilor individuale și al opiniilor variabile pe care le suscită acestea, o cunoaștere univocă a lumii, a ceea ce este ea cu-adevărat. Sfera subiectivității, a senzațiilor, a opiniilor, a reflecțiilor personale etc. ceea ce putem numi lumea spiritului sau a spiritualității umane se întemeiază pe această natură a cărei ființă veritabilă este pusă în lumină de știință și se explică în cele din urmă prin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înțelesuri ideale care își află originea absolută în conștiința care le creează în sensul strict al termenului și pe care trebuie s-o numim în cazul lor conștiință transcendentală. Prin urmare, dacă idealizările geometrice și matematice își au sursa în subiectivitate este pentru că, departe de a o reduce pe aceasta la o simplă aparență, lumea științei găsește dimpotrivă în ea principiul care o generează continuu drept condiția permanentă a propriei sale posibilități. În sfîrșit, în măsura în care lumea spiritului, cu legile și creațiile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a casei face trimitere la percepțiile potențiale ale celorlalte fețe încă nepercepute potrivit unui joc de reporturi nedefinite. Așa stau lucrurile pentru orice obiect în general, pentru orice formație transcendentă, care implică de fiecare dată o operație sintetică specifică a subiectivității transcendentale fără de care nu ar exista. Desigur, în viața noastră de zi cu zi nu acordăm atenție acestei conștiințe care constituie lumea mediului nostru obișnuit. Percepem casa și suntem neatenți la percepția noastră asupra casei. Avem mereu conștiința lumii și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este, în fenomenologia husserliană, intenționalitatea, care definește fondul conștiinței înseși, puterea sa de a arăta și exhiba, adică fenomenalitatea însăși. Este cât se poate de remarcabil faptul că în filozofiile care au pretins a respinge conceptele de conștiință sau de subiectivitate (sau în gândirea antică, care nu utiliza încă aceste concepte), acționează în mod tainic aceleași presupoziții. A ști înseamnă întotdeauna a vedea; a vedea înseamnă a vedea ceea ce este văzut; ceea ce este văzut este ceea ce se află acolo, în fața noastră
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este pus dinainte, în care este obiect, el este văzut, cunoscut, așa încât cunoașterea, conștiința este această poziție-înainte ca atare, este obiectivitatea și ceea ce o fundamentează în ultimă instanță. Eliminarea de către fenomenologia post-hussserliană, heideggeriană și mai ales post-heideggeriană a conceptelor de "subiectivitate" și "conștiință" este tocmai respingerea a tot ceea ce nu s-ar reduce la această ivire primitivă a Exteriorului unde se găsește Obiectul. Am afirmat că trăsătura distinctivă a cunoașterii științifice este obiectivitatea sa, înțelegînd prin aceasta caracterul său supra-subiectiv și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este ea și de a face ce face ea este în posesia exclusivă a unei cunoașteri care se confundă cu această putere deoarece nu este nimic altceva decât încercarea de sine pe care aceasta o face în mod constant, decât subiectivitatea sa radicală. Numai în imanența subiectivității sale radicale, și prin aceasta, este posibilă puterea mâinilor și orice putere în general adică se află în posesia ei înseși și poate astfel în orice moment să se desfășoare. O astfel de cunoaștere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ce face ea este în posesia exclusivă a unei cunoașteri care se confundă cu această putere deoarece nu este nimic altceva decât încercarea de sine pe care aceasta o face în mod constant, decât subiectivitatea sa radicală. Numai în imanența subiectivității sale radicale, și prin aceasta, este posibilă puterea mâinilor și orice putere în general adică se află în posesia ei înseși și poate astfel în orice moment să se desfășoare. O astfel de cunoaștere care exclude din sine ek-staza obiectivității
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
posesia ei înseși și poate astfel în orice moment să se desfășoare. O astfel de cunoaștere care exclude din sine ek-staza obiectivității, o cunoaștere care nu vede nimic și pentru care nu este nimic de văzut, care constă, dimpotrivă, în subiectivitatea imanentă a purei sale încercări de sine și în patosul acestei încercări este tocmai cunoașterea vieții. Or cunoașterea vieții (expresie care ni se prezintă din acest moment ca tautologică) nu este doar condiția externă a cunoașterii științifice, în sensul în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
drept cogitatio, drept modalitate a vieții, a sufletului chiar de-ar fi să nu fie acolo nici un om, nici un triunghi sau nici un zeu. În măsura în care viziunea obiectului presupune cunoașterea viziunii înseși și în care cunoașterea viziunii este propriul său patos auto-afectarea subiectivității absolute în afectivitatea sa transcendentală (transcendentală înseamnă care o face posibilă în calitate de subiectivitate, în calitate de viață) -, atunci această viziune a obiectului nu este niciodată o simplă viziune, ci, deoarece ea se auto-afectează în mod constant și nu vede decât în această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu fie acolo nici un om, nici un triunghi sau nici un zeu. În măsura în care viziunea obiectului presupune cunoașterea viziunii înseși și în care cunoașterea viziunii este propriul său patos auto-afectarea subiectivității absolute în afectivitatea sa transcendentală (transcendentală înseamnă care o face posibilă în calitate de subiectivitate, în calitate de viață) -, atunci această viziune a obiectului nu este niciodată o simplă viziune, ci, deoarece ea se auto-afectează în mod constant și nu vede decât în această auto-afectare de sine, ea este o sensibilitate. Iată de ce lumea nu este un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a face" se exprimă în rituri diverse, care conferă fiecărei societăți fizionomia proprie. Organizarea socială cu structurarea sa în aparență obiectivă nu este decât reprezentarea exterioară în viziunea teoretică a ceea ce este în sine praxis și care află în viață subiectivitatea absolută și numai în ea locul realității sale, ca și principiul dezvoltării sale și al "legilor" care o guvernează: aceste legi nu sunt legile conștiinței, nu sunt legile teoretice legate de modul în care ne reprezentăm lucrurile și le gândim
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale și al "legilor" care o guvernează: aceste legi nu sunt legile conștiinței, nu sunt legile teoretice legate de modul în care ne reprezentăm lucrurile și le gândim, ci sunt legi practice, legile vieții. Ca atare, găsindu-și originea în subiectivitate, ele se prezintă și acționează sub formă de necesități, în sensul pe care îl vom atribui acestui cuvânt, cu condiția ca zisele necesități să fie, tocmai, înțelese pornind de la esența vieții, ca dictate și dorite de această esență. Astfel, necesitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vieții, ca dictate și dorite de această esență. Astfel, necesitatea și munca sunt două modalități elementare ale praxisului situate una în prelungirea celeilalte, munca, sau mai curând activitatea sub forma sa spontană nefiind altceva decât sporirea necesității, împlinirea sa. Însă subiectivitatea este în întregime necesitate. Necesitățile superioare, care rezultă din natura necesității înseși, prilejuiesc formele elaborate ale culturii, care sunt arta, etica, religia. Prezența acestor forme "superioare" în fiecare civilizație cunoscută nu este un simplu fapt empiric în legătură cu care ar trebui
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe acest zid, în acest cadru, nu este pentru că ea este străină sensibilității, ci, dimpotrivă, deoarece ea își află esența în aceasta, desfășurându-și ființa acolo unde sensibilitatea și-o desfășoară pe a sa, în viață, în imanența radicală a subiectivității absolute, în afara lumii așadar, departe de tot ceea ce se află acolo, într-un "altundeva" pe care ne face să-l simțim orice operă veritabilă și care este în mod identic acel altundeva unde se află aceasta și unde ne aflăm
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se potrivește, care apare ca viață dar care nu este niciodată, în această apariție sub care ni se oferă și în conținutul manifest al acestei apariții, apariția proprie a vieții înseși, adică autorevelarea sa în sfera de interioritate radicală a subiectivității absolute. Irealitatea artei este așadar de principiu, ea este legată de faptul că viața care se afirmă pe sine în mod indefinit, neavând nici o legătură cu lumea, nu poate să o creeze în ea ci doar dincolo de ea, ca ceva
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se suferă și se îndură pe sine într-o pătimire mai puternică decât libertatea sa, ea nu este doar patos, patimă de sine, ci este determinată de asemenea ca suferință, fiind acel a se suferi primar în care constă orice subiectivitate surprinsă în posibilitatea sa radicală ca viața însăși viața fenomenologică absolută care suntem noi. În suferința faptului de a se suferi ca suferință de sine și îndurare de sine și atâta vreme cât acest a se suferi și a se îndura pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
încerca pe sine și astfel un a ajunge în sine, un a pune stăpânire pe sine, un a se spori pe sine și un a se bucura de sine, se întâmplă așadar și că, în auto-simțirea și auto-îndurarea sa, suferința subiectivității este în mod identic bucuria sa, cufundarea în propria ființă, uniunea și comuniunea cu ea în transparența afectivității sale. Viața în auto-afectarea sa în auto-simțire și auto-îndurare este în esență afectivitate, însă afectivitatea nu este nici o stare, nici o tonalitate definită
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Beatitudine acest joc al Absolutului cu el însuși este ființa reală și veritabilă a fiecăruia dintre noi, este specificul fiecărei monade și se înfăptuiește de fiecare dată ca una dintre ele, și aceasta în virtutea faptului că, în calitate de auto-afectare a Absolutului, subiectivitatea vieții se istorializează și se esențializează de fiecare dată în Ipseitatea unui individ și sub forma acestuia. Faptul că suntem astfel, iar nu indivizi empirici, câteva fragmente ale universului obiectiv legate de acesta potrivit unor conexiuni multiple, meniți aceluiași destin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
iată ce stă înscris pe zidurile mănăstirii bizantine și ceea ce putea oricine citi acolo înainte ca ele să fie murdărite. Însă, ni se va spune, dacă dovada acestei veniri în sine potrivit acestor modalități patetice are drept sălaș abisul unei subiectivități ce ignoră ek-staza lumii și nu se produce niciodată în ea, dacă viața nu are chip, cum putem totuși să o zărim pe mozaicurile de la Daphni? Într-adevăr, ce vedem pe acestea? Nu Suferința, ci o mărturisire, nu Bucuria, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]