1,074 matches
-
Și ea m-a ascultat: s-a-ngrămădit întreagă-n rădăcini și-acolo-n stâncă a-nceput să crească, să crească mută de singurătate, cu brațe drepte și cu fruntea albă . Dar cine-ACOLO-ajunge să înalțe rugă ? Căci dusu-i dus, neantul ne subjugă ! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: P R I E T E N E... / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1718, Anul V, 14 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ursu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
P R I E T E N E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347170_a_348499]
-
voința de viață printr-o „doctrină a misterelor” în care „durerea este sanctificată . „(Friedrich Nietzsche,Werke.Klassiker Ausgabe, Band I-VIII, Alfred Kroner Verlag, Leipzig, f.a.p.198).El susține în”Anticrist”că civilizația a decăzut pentru că s-a lăsat subjugată într-o perioadă îndelungată de religia creștină și în acest interval de timp n-a mai creat un alt Dumnezeu: „Aproape două mii de ani și nici un alt dumnezeu nou.” Imaginea unei civilizații secătuită de o religie bolnavă reprezintă, după Nietzsche
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
armă mâna să o pun, luptând Să îmi recapăt tânăra putere De pui de leu prin suflet, braț și gând. Sunt un cuvânt din sfânta noastră Rugă, Un mic simbol al forței ce ne-animă În lupta contra celor ce subjugă A Țării și a Neamului lumină. Sunt lângă voi copac și voi pădure De trunchiuri înfrățite-n rădăcini Copaci ce nu ne temem de secure, Murind lăstari vom da și noi tulpini. Sunt frate pentru voi, frăția Iubirii de moșie
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
dedicată "celui mai mare narator de întîmplări și istorii din literatura română", acestui scriitor "împurpurat de slavă", "domn peste scrisul românesc, ca celălalt Mihai--Eminescu".Vă cer totuși îngăduința să aduc și eu prinosul meu de prețuire celui care ne-a subjugat inimile cu frumusețea scrisului său. Știți bine că sunt accidente ale firii, când oamenii mărunți trăiesc și ei iubiri mari, ignorând disproporția. Eu sunt un asemenea accident și vă cer iertare c-am să îndrăznesc ceea ce e, categoric, peste îndrituirile
AZI E 5 NOIEMBRIE. NIMIC DESPRE SADOVEANU? de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357462_a_358791]
-
comune, iar cea mai mare, cea mai frumoasă și cea care venea românilor ca o mănușă, era Ortodoxia, căci, „Ortodoxia nu se definește ca un hibrid, ca ceva adăugat neamului cum este grecocatolicismul, nici ca o confesiune răsăriteană ce a subjugat ființa națională și care se opune cu orice preț Apusului, ci ca o stare de normalitate, o valorificare fundamentală a existeței generale și a celei românești mai ales.” Pentru el Ortodoxia românească nu este activitatea deliberată a vreunei Biserici în
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
Să vezi dincolo de efemer, să dezlegi mistere și neînțelesuri, să frângi lacătele vremelniciei și să plutești fără bariere. Asta reușește Boris Ioachim prin versuri șlefuite în acorduri fermecătoare, să guste licoarea cea mai fină a legilor pământene și să fie subjugat de cel mai nobil stăpân: „Când iubești ți-e pasul sigur, calcând slobod și vioi/ Și privirea-ți înflorește când rostești cuvântul <>./ Semenii ți-i simți prieteni și să-i înțelegi înveți/ Iar un zâmbet cald te face, dintr-o dată
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
pierd în meditații filozofice și caută veșnic, ca alchimiștii, piatra filozofală sau iarba fiarelor, cea cu care se descuie lacătele, dar ea fusese ca vrăjită de profesorul ei, era în clasa a unsprezecea, părăsise școala, familia, lăsase deoparte rușinea și, subjugată de personalitatea lui magică, se refugiase în rolul de nevestică răsfățată, vremurile erau bune, Ignațio preda istoria, mai avea ore la o casă de cultură și la o școală de maiștri, aveau bani, trăiau visînd, făceau plimbări pe malurile apei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
de stafie Și de ochi deochi să-i fie Că prea multe vieți desfie ...! Mama ei de moarte fugă, Fugă-i fuga de răpciugă Dracului a dracu slugă Necromană biofugă... Cea cu cap de mort și glugă, Care viața o subjugă Seva toată să i-o sugă. O blestem cu praf de rugă, Cu icre de buturugă Și lapți sterpi de la păstrugă Viața moartea s-o distrugă! Referință Bibliografică: MOARĂ MOARTEA...! / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 537, Anul
MOARĂ MOARTEA...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357669_a_358998]
-
ai scris pe nori poeme despre cum pot fi-mpreună focul și apa, arșiți și ninsori. Și tot mă strigi la geamul dimineții “minunea mea”,de-un timp îndelungat. Cu glasul duioșiei și-al tandreții întregul suflet mi l-ai subjugat și nu-mi mai aparțin de când cu tine, și nu mă recunosc când mă zăresc așa-nflorită, cu priviri senine și-așa nerăbdătoare să-ți zâmbesc... Referință Bibliografică: De când cu tine / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1567
DE CÂND CU TINE de AURA POPA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357773_a_359102]
-
pe un preș aruncat peste un maldăr de oase. Salomea danseză lasciv din buric. Nimeni nu o dezaprobă, nimeni nu aplaudă... Realizez instant că ea ne este șeful. Știe cum, și poate seduce bărbații și femeile deopotrivă. Are dar să subjuge, întărîtându-ne și aruncându-ne în luptă unii cu alții.” În tot acest haos, “Laila prinde, înnoadă ochiuri de ață pe vârful de igliță, croșetează, deșiră, iar croșetează la dantela care, presimt, că la fel ca pânza Penelopei, nu se va
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
nemișcat și privea scena în timp ce broboane grele de sudoare îi apăruseră pe frunte. Camerista mai relatează că sesizase un tremurat al fălcilor dictatorului iar privirea acestuia părea că este total supusă unei anumite forțe care-l fascina și care-l subjuga totodată. A murmurat și câteva cuvinte de genul:,,Ce trebuie să se întâmple se va întâmpla” sau cam așa ceva , după spusele cameristei. Apoi dintr-o dată totul a început a se reduce brusc și totul a dispărut precum începuse, dispărând și
O CARTE SI O EMISIUNE TV de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358627_a_359956]
-
măiestre cuvinte. El îi îndeamnă să bea alcoolul pentru că îi știe efectele, să procreeze, pentru că din plăcerea acestora își completează dorința de a se desfăta și a-și ușura pofta desfrâului. El creează versuri și desface taine, rupe inimi și subjugă pentru sinea lui viciații: la naiba cu punga de medicamente / sexul meu funcționează și cu bonuri / de masă / sau pot să-ți rad o metaforă / peste / urechi de să ... ca o Sură a Vacii / crede-mă / frumusețea ta pute de la
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
lacrimă tăcerea ta devine absurdă atunci când cuvintele, în năvălnicia lor îți rămân ferecate pe buze iubirea... și ea se transformă în monedă de schimb devenind pariu si miză în jocurile ridicole de societate trăim pe aceeași planetă sub același cer subjugați sub crucile personale uitând și iertând greșelile noastre și greșelile greșiților noștri doar tu singur mai presus de tot și toate într-o împărăție nerevendicată sub un cer neimaculat îmi judeci dumnezeiește păcatele necomise încă Referință Bibliografică: păcate / Nuța Istrate
PĂCATE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359018_a_360347]
-
și a păcii interioare. Cuvintele curg limpezi - ca un izvor albastru - în deplină armonie cu trăirile-i murmurate discret. În fața frumosului sufletul poetic se deschide spontan, rămânând să contemple peisajul întâlnit în cale, cu adâncă considerație și recunoștință - gândul fiind subjugat în întregime de farmecul fără egal- „clătind lumina în izvorul proaspăt” Imaginația și intelectul se prind în „jocul armonic” al cuvintelor - cuvinte „fremătând” ...ce încântă și generează un sentiment estetic de mare delicatețe. Nu lipsesc din poem nici momentele de
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
te întreb eu, pe tine biet suflet, de când n-ai mai iubit? Lasă chimia și sfârșeala fără margini! Iubire! Iubire când ai simțit ultima oară pe Pamant? Sau măcar o amintire a Ei? Nu nevoia de a avea, de a subjuga, de a transforma, de a încerca să pricepi, de a te simți confortabil. Nu nebunia, nu agonia, șanțurile făcute și părul smuls din cap, nu întrebări fără sens. Nu dorința, nu sete, nu hormoni, nu sufocare. Iubire! Bucuria de a
BIET SUFLET, DE CAND N-AI MAI IUBIT? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360443_a_361772]
-
o singură clădire arhitectura orientului cu cea a occidentului, clădire declarată ca suprafață pe locul al doilea în lume, iar ca volum depășind chiar prima minune a lumii, Piramida lui Keops din Complexul Giseh - Egipt! Se pare că noul „Imperator” subjugat de același spirit rătăcitor al nălucii lui Vlad era mai aprig ca înaintașul său, Escu. În momentele dramatice care se petreceau aici, el intui pericolul și se furișă pe o ușă dosnică sub protecția bodyguarzilor. Câteva vampirice se luară după
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
strângă până la ultima suflare, să-mi prindă la spate palmele fierbinți și să mă soarba de lumină. Asta îmi doream cel mai mult. Și-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale. M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele. Citește mai mult Am vrut
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
-mi prindă la spate palmele fierbinți și să mă soarba de lumină. Asta îmi doream cel mai mult. Și-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale. M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele. Citește mai mult Am vrut să cobor. Să mă cobor
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
strângă până la ultima suflare, să-mi prindă la spate palmele fierbinți și să mă soarba de lumină. Asta îmi doream cel mai mult.Si-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale.M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele.... XV. ÎNCREDERE VS NEPUTINȚA, de
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
-mi prindă la spate palmele fierbinți și să mă soarba de lumină. Asta îmi doream cel mai mult.Si-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale.M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele.... XV. ÎNCREDERE VS NEPUTINȚA, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
sale credințe” prin acele cuvinte pe care români de peste hotare „le sorbeau cu nesațiu”, rostite cu „acea elocință și libertate de cuget care sunt pecetea geniului său, subjugător de suflete”. Dar sufletul lui Iorga a fost mai întâi de toate subjugat de Eminescu, de la care a preluat misiunea pe care a dus-o atât de strălucit la îndeplinire. El spunea despre gazetarul Eminescu că nu scria pentru pâine, făcându-și râs de cei ce i-o dădeau cu o cumpănă prea
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
strângă până la ultima suflare, să-mi prindă la spate palmele fierbinți și să mă soarba de lumină. Asta îmi doream cel mai mult. Și-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale. M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele. I-am simțit suflarea caldă
DORINTA (DE)CADERII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360169_a_361498]
-
-mi prindă la spate palmele fierbinți și să mă soarba de lumină. Asta îmi doream cel mai mult. Și-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale. M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele. I-am simțit suflarea caldă, sufocanta, atât de diferită de
DORINTA (DE)CADERII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360169_a_361498]
-
spune. Țineam în brațe perna strâns În gând șopteam, doar al tău nume... Sigur, că nu mi-a fost ușor Când m-am îndrăgostit de tine. Când tu lipseai, muream de dor, Nu mai știam ce e cu mine. Mă subjuga chemarea ta, Chiar dacă nu speram nimic; Sufletul meu, însă, dorea Să mă iubești și tu un pic. Acum ai vrea să vin la tine... Nu vin! Ești fals și te prefaci. Ți-am spus că-ți va fi dor de
NU TE MAI IUBESC! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359884_a_361213]
-
Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Dezmiardă-mi pofta de iubire, Soarbe-mi plăcerea crunt, înfierbântat.. Dezbracă-mi trupul de dorință, Sfâșie-mi urletul din pântec, neîncetat.. Adâncul meu te cere, te subjugă.. Iubește-mă sălbatic, vinovat... Suntem uniți, iar viața-i doar o fugă, Din care NOI lipsim, nemotivat... Culcă-ți doar tâmpla pe visele mele, Dorul meu mut nu te va tulbura, Îmi stărui în gânduri absurde, rebele, Tu ești obsesia
NEMOTIVAT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340351_a_341680]