5,716 matches
-
și analizate cu o acribie demnă de toată lauda. În centrul preocupărilor sale rămîne însă în permanență personajul, cu toată gama de antinomii pe care o presupune, cu toate dedublările succesive, cu tot cortegiul de metamorfoze radicale, de la nihilism la sublim și ridicol. Există, la Ion Ianoși o adevărată voluptate de a urmări, pas cu pas cum "unicul se bifurcă în unități contrare distincte", o adevărată obsesie a ideii "personale și personificate", care se confundă neîncetat cu un glas, cu o
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
prin care trece acesta alături de soția sa, Olimpia (cu care formează, așa cum s-a remarcat, o pereche de identitate alegorică, modelată după tipologia clasică), sunt declanșate de un fapt banal: râsul eroului în fața unui afiș "cultural" în care, dintr-o sublimă eroare, printre numele de scriitori de literatură pentru copii și tineret", în locul lui Karl May fusese trecut Karl Marx. Acest anodin "râs homeric" stârnește un adevărat cutremur în sânul puterii, destituirile se țin lanț, iar cei doi soți sunt implicați
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
elementele alegorice nu lipsesc) este confruntat cititorul, ci cu pasionante dezbateri care surprind liniile generale, caracteristicele de neconfundat ale lumii reprezentate. Isarlâkul (Craiova) este subordonat unei Înalte Porți (București) și unui Magnific Suleiman care, la rândul lor, ascultă de o Sublimă Poartă (Moscova) etc. Autorul a urmărit să confere exemplaritate faptelor prin sublinierea, prin evidențierea structurii, a mecanismelor sistemului totalitar (în speță, totalitarismul românesc), cu toate fenomenele specifice acestuia. Romanul nu pierde, cum s-a spus, față de jurnal, în direcția autenticității
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
Nucingen, bancherul îndopat cu afrodisiace, client asiduu al bordelurilor... Prostituata supranumită Torpila, după care Balzac a scris romanul La Torpille și de care se va îndrăgosti tînărul aristocrat Lucien de Rubempré din Iluzii pierdute. Viciul, în literatura franceză, atinge, estetic, sublimul. Ajunge să citești Legăturile primejdioase.
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
evlavioase) care își așteaptă logodnicii marinari. Printre ele, în contrast marcat, se mișcă un personaj mut (grațioasă, Teodora Jani) fetița în alb. Sufletul curat al Sentei? Un alter ego pur? Să fie Senta o femeie pierdută purificată de elanul ei sublim? Poate fi și asta o interpretare, dar mutarea unilaterală de accent dezechilibrează raportul dintre cei doi eroi: un sumbru erou romantic cu pelerină neagră și o femeie de film neorealist? O altă neconcordanță - marele duet din actul II este de
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
e mereu nou și mereu același în înaintarea vieții lui, mai ales când înaintează în cele bune. Numai cel rău e monoton, sau în el monotonia copleșește noutatea”86. Sufletul care Îl caută pe Dumnezeu este sporit prin înălțimea aceasta sublimă. Nu se cunoaște cum ar trebui să se cunoască, după cum spune Pavel (1 Cor. 8, 2), nici nu consideră sufletul că a înțeles, ci aleargă spre ce se află înainte, tinzând spre ce este așternut înainte (Filip. 3, 13). Cântarea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
de abstractă și de logică ar fi ea, să nu necesite stabilirea propriilor limite. Masivitatea impune, desigur, dar exprimă mai rar. Primitivii au intuit capcana și muzicile lor, întemeiate pe arhetipuri, sunt monumentale, dar au și atributul grației ori al sublimului, în timp ce mare parte dintre creațiile moderne și post-moderne, construite pe formule abstracte, convoacă doar fastul și grandoarea. Incendierea frunzelor, ierbii și vlăstarelor (a tehnologiilor componistice), crengilor și coroanelor (a curentelor estetice), trunchiurilor (a caracterului sacru) ori rădăcinilor (a surselor și
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
făcînd din principele valah un personaj modern, protagonistul, din perspectiva căruia e relatată narațiunea. Pe fondul ciocnirii dintre creștinism și islamism, Dracula povestește la persoana întîi intrigile dinastice cărora le-a fost victimă și meditează asupra raportului dintre abjecție și sublim în cîmpul acțiunii. Autorul construiește un Dracula conștient de propria-i legendă, care se află în posesia documentelor ce au alimentat gustul gotic-macabru pentru istoria sa. Profilul este acela al principelui renascentist, cult și poliglot. Marin Mincu s-a simțit
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
crede, printr-un fel de ironie a percepției fabuloase, "că între polul nord și polul sud/ lifturi-pirat ne fură respirația" (Erezia a doua). Banalul spațiu cotidian se umple așadar cu datele lumii, prin gestul scriptic încărcat de magice energii transfiguratoare. Sublimă răzbunare a "mediocrității" ce și-o resimte în încadrarea sa conformist-socială, scriptorul își echivalează eul cu grandoarea anamorfozelor ce le provoacă pentru a se recunoaște în oglinda lor: "iarăși pui indigoul/ iarăși te așezi la mașina de scris/ și îți
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
ne întreține iluzia că totul este posibil, că poți parcurge în cîteva ore povești tulburătoare care sînt sau pot deveni, cîndva, și ale tale? Nu ne seduce cu misterul alcătuirii lui, cu forța cu care ne spune că cea mai sublimă relație între oameni este dialogul, aproape alungat azi din cetate, călător în exilul prelungit al vremurilor noastre? Nu ne sucesc mințile actorii, proiecția carnală a histrionismului din noi, a eu-lui, a ludicului, a putințelor și neputințelor, nu ne poartă teatrul
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
marginale jubilează în pagină, descoperim în Proorocii Ierusalimului un roman ce sângerează apocaliptic, zguduitor. Astfel, scepticismul este înlăturat pentru a face loc poftei plastice, ne găsim captivi împreună cu personajele în propria lor viată, în care totul glisează de la grotesc la sublim, înainte și înapoi, până la anihilarea aproape completă a reperelor. Dincolo de natura compozițională a acestui roman ( un stil indirect liber, pentru a fi în conformitate cu exegeții), sau de anvergura determinării erotice și de identitate, este imposibil să nu remarcăm accentuarea "marilor obsesii
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
drumul de la capăt. Presupunînd nu numai găsirea unui mijloc de trai într-o cu totul altă sferă decît cea culturală, ci și perfecționarea unei limbi străine, pe drumul lunecos al căreia nici un român se pare că n-a mai atins sublima performanță a lui Cioran: "Eu însumi nu mai eram aceeași persoană: scriitorul din București, cu o bună situație socială, notoriu, premiat, activ, a devenit altceva. în primele săptămîni aici, eram un ins neliniștit care-și căuta o slujbă, și asta
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
există... Să nu afirmi prea răspicat un lucru, că, de fapt, îl negi; după cum, negându-l, îl afirmi cu o vehemență ce nici nu-ți stă în fire... Ce porcărie a mai ieșit până la urmă și din toată dialectica aceasta sublimă a lui Spinoza, Hegel. Ea fiind, de fapt,... ...Transcendentala,... fiica cea mai mare a lui Platon. Dar ce depravare pe ea! Ce blestem al lui Zeus, să ajungă să fie strânsă în brațele păroase ale unor antropoizi, răpită de niște
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
vremii și șlefuite în acorduri de lumini, sonetele sunt pentru poet hotarul către divinitate, către esența nemărginirii și a dezrobirii. Se regăsește pe sine doar acolo unde poate îmbrățișa absolutul și unde libertatea sa interioară înseamnă o călătorie spre cetatea sublimă a divinității. Fiecare vers este o poartă spre seninătate, dar și o lacrimă care urcă spre cerurile năzuinței în doruri necuprinse. Cântecul său lăuntric își găsește mângâierea într-una din cele mai frumoase forme fixe ale poeziei, sonetul. Dar, pentru
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
aude Primăvara lui Vivaldi, e-un destin Femeia-înger pe note-ți apare Ea iubește dumnezeieste, divin. Fericită că înc-o iubire nu moare Se înalță cu aripi în timp, peste timp Din inima ei plăpândă un soare Luminează "enorm, etern și sublim". E iubirea trimisă din cer pentru tine Îngenuncheată pe aripi de heruvim Iubește-o pe ea la fel ca pe mine Dar mai "enorm, mai etern, mai sublim"! Sursa foto: internet Referință Bibliografică: Destin în culori / Roberta Sanders : Confluențe Literare
DESTIN ÎN CULORI de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382699_a_384028]
-
peste timp Din inima ei plăpândă un soare Luminează "enorm, etern și sublim". E iubirea trimisă din cer pentru tine Îngenuncheată pe aripi de heruvim Iubește-o pe ea la fel ca pe mine Dar mai "enorm, mai etern, mai sublim"! Sursa foto: internet Referință Bibliografică: Destin în culori / Roberta Sanders : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Roberta Sanders : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DESTIN ÎN CULORI de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382699_a_384028]
-
aștepta mai puțin, acționând sub ‘’efect de oglindă’’, pentru că nimeni nu are mai mare nevoie de el, decât acela care nu poate oferi un zâmbet; întocmai că, cine l-a transmis își are dublă satisfacție! Zâmbetul ochilor fiind cea mai sublimă frumusețe, după părerea mea, fața nu cred că trebuie 'mascata' prea mult! Femeia este sufletul bărbatului, lumina care îl călăuzește; femeia este glorie!’’ -Cervantes de Miguel Referință Bibliografică: Ce e Femeia? ..dar, frumusețea (farmecul) ei? / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
cinstit ar fi nu, fiindcă îl apreciez pe John Barth mai mult pentru calitatea eseurilor decît a romanelor sale. Donald Bartheleme însă îmi place mai mult decît John Barth. Îmi place Snow White foarte mult, fiindcă textul e o pastișă sublimă a unei povești. Cît despre Umberto Eco, de vreme ce-l cunosc personal, cred că am un handicap în ceea ce privește aprecierea operei sale. L.G.: Cum vă explicați că deși Postmodernismul tîrziu a încorporat mult ceruta dimensiune politică și a fi devenit mai implicat
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
pictură, grădinărit, bârfă, zvonuri, execuții, procese, jalbe, muzică, dans, coride, broderie, aurărit, croitorie" (p. 47). La fel viața însăși; viața ascunsă cu totul în spatele scenei sărutului matern din tabloul final. Dintr-o viață de om nu rămâne până la urmă decât sublimul unui singur gest de iubire. Iolanda Malamen construiește această lume din enumerații extrem de savuroase (nu este, de altfel, singura "marcă înregistrată" de scrisul lui Ștefan Agopian): Până acum, la vârsta de 25 de ani, sub ochiul ocrotitor al lui Dumnezeu
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
puse la punct. E în ele un abuz de discipline pedagogice (pedagogii sînt, din nou, stăpîni pe situație în minister, după ce Andrei Marga îi ușuise, și cu mult temei) care le face plictisitoare la culme. Limbile, literatura sînt, în schimb, sublime, dar lipsesc aproape cu desăvîrșire. După cum lipsește, cel puțin în primii doi ani, căci al treilea e încă pierdut în viitor, practica. De necrezut, dar așa e. Numai mintea unor pedagogi care n-au intrat la clasă decît în intervalul
Școala în tranziție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16076_a_17401]
-
de 43 de ani (care la 5 ani părăsea China pentru Hong Kong) ajunge să-i delecteze și pe rafinații iubitori de cinema din România cu In the Mood for Love. Disponibilitate pentru dragoste s-ar traduce prozaic starea de grație, sublim cinematografiată, a acestei relații dintre un bărbat și o femeie - Tony Leung, altul decît cel din Amantul, și Maggie Cheung, aceeași din Irma Vep sau Chinese Box. Cei doi - proapsăt mutați într-un sordid imobil cu încăperi minuscule și coridoare
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
cu limba lui... neaoșă (Râde) a fost cel care m-a impresionat cel mai mult și care a pătruns în inima mea... Mergând mai departe, ajungeam la scriitorii care erau atunci apreciați. Dar scriitorul care a rămas pentru mine expresiunea sublimă nu numai a graiului românesc, dar și a sufletului românesc, este Mihail Sadoveanu. Am avut cinstea să-l cunosc și - cum am amintit acuma de curând, în ședința Academiei Române - în timpurile de prigoană, când coreligionarii mei au suferit mult, Mihail
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
Regina, buna regină, a intervenit de îndată, a vorbit cu Mihai Antonescu și a obținut aprobarea în luna decembrie 1941, ca să trimitem, noi, evreii, ajutoare coreligionarilor noștri în obidă. A fost, din partea ei, dovada, mărturia unei umanități cu totul nobile, sublime. Era iarna, luna decembrie, o iarnă vijelioasă, aprigă, ea a cerut unui aghiotant al ei, noaptea, să vie la mine acasă și să-mi aducă vestea, vestea salvatoare, că a obținut autorizarea trimiterii de ajutoare deportaților în Transnistria; iar dimineața
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
a scrie cronica unui cenaclu dintr-o provincie a Europei. O afacere în stilul lui Dănilă Prepeleac. M-am angajat în această întreprindere nerentabilă nu numai dintr-un hedonism de cititor, ci și pentru că am avut permanent un ridicol (sau sublim, cine știe?) sentiment al răspunderii. Sentimentul răspunderii m-a determinat, înainte de toate, să mă comport ca un propagandist al literaturii (în limbajul de azi: ca un lucrător din departamentul de promotion). M-am străduit să-i inițiez pe cititori în
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
urme de fosfor în el sclipind sub pașii plimbăreților nocturni... Ziua, ei dorm. Noaptea umblă cu toții pe țărm între unsprezece noaptea și trei dimineață. Cei mai rezistenți stau și apucă răsăritul soarelui. Mulți din ei recită uneori pagini din Mateiu, sublimul... Personal, pe la miezul nopții și-un sfert, l-am auzit pe unul recitînd cu glas tare începutul Crailor de Curtea veche... " Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurămînt să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai tîrziu
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]