707 matches
-
dascălului Pavel, în care dascălul unei biserici de oraș, un om altminteri destul de onest, se simte ispitit să o prade în toiul nopții. Totul se relevă aici la nivelul sugestiei, care orientează aproape toate imaginile. Atmosfera, susținută de hiperbolă, misterul sublimat în jocul percepțiilor și tribulațiile născute din teama abia stăpânită a dascălului permit trecerea într-un fantastic apropiat de cel din nuvelele lui I. L. Caragiale. Ieșirea din mister se face însă discursiv, prin explicație logică. Priceput creator de atmosferă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
fabulosului animal alb asupra trupurilor de doamne și domnițe. Fapt e că stăpâna casei îi propune artistului, în locul unei vaste picturi istorice, o cu totul altă temă, mai potrivită pentru ochii și firea frumoasei Claude: licornul și fecioara, menită să sublimeze brutalitatea animală. Ceea ce-i convine perfect lui Nicolas, as în povestea licornului pe care nu pregetă să o pună în practică ori de câte ori are ocazia, dovadă fiind chiar slujnica Marie Céleste, sedusă, abandonată și deja gravidă. Ibovnica de ocazie nu-l
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
poeților debutanți, O sută de poeți (1967), editată de Casa Centrală a Creației Populare din București. Primul volum personal, Cetatea de inimă (1972), exprimă o vocație lirică solară, autocenzurată, de vreme ce poetul, adept al austerității în exteriorizare, își vrea impulsul erotic sublimat în meditație. Volumul Porțile lui Septembrie (1979) pare să vireze spre o poezie de imagine și metaforă, pastel colorat al trecerii de la vară la toamnă, în care totul se interiorizează, devenind peisaj sufletesc. Plopii de cronică, componentă independentă în ansamblul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
care se simțea legat printrun soi de dragoste cu semn negativ. Să nu uităm însă nici Hanul lui Mânjoală, operă în care Caragiale realizează, cu personaje de burghezie incipientă, o atmosferă locală aproape baladescă. Urmărirea modului în care fantasticul se sublimează în structură epică de aspect baladesc, punct geometric în care se creează acum ,,forma mixtă’’ a celor două tipuri de influență postulate de Lucian Blaga, este tentația critică cea mai puternică. Comparativ cu În vreme de război și La conac
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
recanatezului în care accentuează importantă termenului izolat; afirmă aici că cea mai profundă poveste a unui suflet este cea a cuvântului leopardian, care ne ofera măsură originalității sale în comparație cu gândirea și poezia secolului al XVIII-lea. Cuvântul leopardian, adaugă Floră, sublimează fiecare experiență și (...) transfigurează în mit orice realitate cotidiană.68 Dintre noile orientări ale criticii, cea care a apărut în cadrul ermetismului a avut un răsunet remarcabil, prin evidență coerentă programatica și grație numărului mare de adeziuni. Ermeticii au transformat poezia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și evanescenta. În această categorie se încadrează contextele în care apare alături de adierea ușoară a vântului sau atunci când este atins de un suflu metamorfic, precum în versurile: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB). Autorul sublimează materialitatea prin eliminarea greutății obiectului (a referentului) care își pierde propriul contur și se contopește cu fundalul, devenind o umbră ușoară, evanescenta. Aură nedefinita, vaporasă și ambigua conferă astfel vorbelor calitatea de vag pentru a folosi un termen leopardian și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
idilă brutală”; adâncul obscur al instinctului, prins în Faunul, deși are unele atingeri cu imaginea naturalistă a omului, trimite de fapt la una din fețele „diabolice” ale romantismului. În Noaptea de mai integrarea omului în ritualul zămislitor al naturii se sublimează în nota de idealitate a speranței, care renaște și crește în suflete cu impetuozitatea și exuberanța sevelor de primăvară: „Și-n aeru-mbătat de roze sfidez atingerea durerei/ Cu cântece nălucitoare cum sunt candorile de crin”. Beția odorifică nu a devenit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și detaliate, în câteva cazuri (dar las în seama unui alt virtual analist să realizeze o astfel de lucrare). Milițienii, securiștii, anchetatorii (chiar dacă nu toți) au practicat schingiuiri colerice și sălbatice, semn că aparatul de represiune din România comunistă nu sublimase deloc violența din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (primul dictator comunist), ci rămăsese fidel acelorași metode brutale, staliniste, ale Securității. Victimelor li se inculca ideea că vor fi oricum lichidate prin împușcare și că maltratarea este doar o fază preliminară. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
sau postcomunistă). Tensionați din pricina imaginii șifonate a BOR, ierarhii au mizat cu chiu, cu vai pe un armistițiu: se cuvine subliniat însă că nu eventuala nemulțumire ori dezamăgire a credincioșilor a catalizat armistițiul cu pricina, ci tocmai dorința de a sublima imaginea ofilită și coclită a instituției Bisericii, în urma scandalului declanșat. Îmi închipui ce pamflet anticlerical virulent ar fi scris publicistul Arghezi (combativ excesiv și teribil de insolent în primii săi ani de gazetărie, marcați de critica exaltată a instituției Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
anticancer e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire" (declarație pe site-ul HotNews, 28.11.2008, http://www.hotnews.ro/stiri-esential- 5176027-audio-video-medicul-cristian-sever-oana-camp-ania-informare-privind-vaccinul-anti-cancer-sublima-dar-lipseste-desavarsire.htm); "Nu știu dacă există o dreaptă maghiară adevărată, dar înclin să cred că e ca și cea românească: sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Astea sunt vremurile tv-ului și ale calculatorului, e plin de drepte diversioniste." (userul "ilie", 02.12.2009, http://www.ziuadecj.ro/action/article?ID=34964); "Activitatea aleșilor locali clujeni [e] sublimă, dar lipsește cu desăvârșire" (Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
-l compun. În aceste condiții, poemul poate fi o acumulare de imagini, în „sarabandă”, „enciclopedism ceremonios de imagini” (Petru Poantă), dar și o caligrafie aeriană, cizelată și intensă ori un solilocviu coșmaresc. Într-un registru imagistic variat, poezia lui C. sublimează o stare dominată de viziunile singurătății, melancoliei, pustiului. Pastelul aparent se convertește în peisaj metafizic, simbolizat prin straniul simbol al „cinei pe mare”, care și dă titlul celui de-al doilea volum, Cina pe mare (1988). Poemele de aici urmează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
pulsională, cu caracter de „violență”, corespunde „arhetipului patern”. În plus, trebuie remarcată nevoia de posesiune și supraestimare. Din cele de mai sus se poate desprinde că simbolistica culturală a sexualității este de o mare complexitate și diversitate. Ea reprezintă forma sublimată de „manifestare liberă”, necenzurată a sexualității, construită în jurul unor modele arhetipale și exprimată prin conduite stilistice corespunzătoare acestor arhetipuri. Ordinea organizărilor simbolice se raportează la „imaginea de sine”, considerată ca replică interiorizată a „schemei corporale”. Totul se organizează pe două
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
și deopotrivă scârbit, la spectacolul unei furnici devorând o șopârlă în stare de descompunere. Mai târziu, ca adolescent, obișnuia să urmărească o cutie plină cu furnici, luminate cu picături de fosfor, pentru a citi destinul, într-un ritual menit să sublimeze suferința și să exorcizeze extincția (Dalí 1994: 15). În felul acesta, insecta, emblema lui Ceres, a rămas asociată în imaginarul dalian cu imaginea morții. Această mână, prin urmare, protejează viața dar nu poate să evite atingerea morții. Floarea care încolțește
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
neagră a patimilor. Cine ține râul rugăciunii permanente, izvorât din muntele Dumnezeirii mereu în sine, să curgă zi și noapte, purificator, prin inimă și minte? Cât trăim în trup, cugetul nu se poate limpezi definitiv de dorințe, oricât le-am sublima să lucreze numai binele. Atunci să deznădăjduim? Să renunțăm la purificare? După atât drum parcurs? Nu! Nu vom renunța! Oricât am risipi energia spirituală, atât vom fi: cât vom aduna în noi energiile dumnezeiești. Se vede un mal. E departe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în viața duhovnicească, crea bucurie și respect și uneori îngrijorare sau teamă. Bucurie, pentru cele ce aveai să le cunoști din gura lui, dincolo de serbedele probleme cotidiene. Cuvântul lui te scotea din timp și te făcea să ignori mizeria umană, sublimând suferința și acceptând-o ca pe un dar mântuitor. Respect, pentru frumusețea adevărurilor exprimate la nivelul de înțelegere al fiecăruia. Fiecare putea să guste din ființa lui Hristos partea cea mai dulce, cea mai proprie lui. Teamă sfântă sau îngrijorare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
crunți, în primitivismul lor arhaic și în durerea „surdă și amară” pe care au trebuit s-o îndure. Zdrențele, veninul, ocara, cenușa morților, bubele, mucegaiurile și noroiul, ciorchinele de negi invocat ca element al comparației, durerea „de vecii întregi”, chiar sublimate în „frumuseți și prețuri noi” de mânuitorul condeiului, continuă să apese ca o lespede asupra poemului, făcându-l grav, de nu chiar mohorât. De aceea și impresionează zvâcnirea spirituală, creatoare: pentru că o materie grea, lutoasă, e trudnic lăsată în urmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
instituții e asociat recunoașterii academice și răspândirii internaționale. Chiar dacă nu acordă diplome, cooptarea tinerilor doctoranzi le asigura o primă consacrare, pentru ca aceste instituții joacă un rol Însemnat În pregătirea pentru cercetare. Fără a fi cu totul abolite, raporturile ierarhice sunt sublimate prin cooptarea În corpurile de veterani (alumni). Accesul la bunurile rare și specifice (bibliotecile În special, dar și expozițiile și concertele), călătoriile frecvente În străinătate și prezența străinilor printre colegi contribuie la socializarea membrilor acestui corp și la deprinderea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
si recompenselor); ii) prin înțelegerea superioară, critică, a rațiunilor acestor habitudini și explicarea întregului mecanism moral cu ajutorul unei teorii etice, politice care să poată furniza, în ultimă instanță, temeiul elaborării unei legislații morale menite să asigure educația mulțimii. Regulile morale sublimate în „legi” care au asociat penalizări, joacă un rol important în etica aristotelică. Atunci cănd Stagiritul afirmă în II,2 că evaluarea acțiunilor particulare e lipsită de precizie și „nu cade sub nici o mulțime de reguli” , fiind la îndemăna exclusivă
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Constantina Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2280]
-
curând limitele înguste ale sufletului omenesc. Cu toate acestea, teatrul gravitează în jurul obsesiei. Toți dramaturgii și regizorii buni și majoritatea (nu chiar totalitatea) actorilor sunt oameni obsedați. Numai genii ca Shakespeare au putut să ascundă acest fapt sau să-l sublimeze într-o notă de spiritualitate. Și obsesia te împinge la muncă grea. Eu unul am muncit întotdeauna (și i-am muncit și pe alții) ca un demon. Educația dată de mama mi-a insuflat simțul de obligativitate a muncii. Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
face decât să aștepte. Marea încleștare a voințelor a încetat pentru totdeauna. Zac aici și mă minunez singur de mine. Am abjurat într-adevăr toată acea magie, mi-am înecat singur corăbiile? Mi-am iertat dușmanii? Am predat puterea, am sublimat mirajul în spirit? Timpul își va spune cuvântul. S-a întâmplat ceva ciudat și destul de supărător. Stăteam și scriam afară, pe pajiște, așezat pe banca mea de stâncă, lângă jgheabul meu cu pietre. Cum soarele dimineții începuse să dogorească, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adresate, la senectute, femeilor, Sîrbu se dovedește, cum constată cu surprindere Viorica Guy Marica, un adevărat "anti-Gary"9, ușor sentimental, curtenitor, patern-protector. Și iată cum teribilul "Don Juan proletar și provincial" din tinerețe trăiește la bătrânețe fascinația unei iubiri curate, sublimate în spirit, după paradigma "Philemon și Baucis": "[...] deși am avut o viață donjuanică teribilă între 20-30 de ani ai mei, de fapt, nu am iubit niciodată [...]. Acum, de când trupul meu s-a eliberat de sex și eros, o iubesc frumos
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pretențios: iubește pământul proaspăt desțelenit, virgin, adică negentropia. Ca și berea, prietenul nostru este un excelent diuretic. Dar Îl prefer pe el, căci multa apă pe care o conține nu e una banală, precum În bere aceea de la robinet. Harbuzul sublimează cu grijă apa după care se dă În vânt, reținând pentru sine, În fruct, doar chintesența, forme de apă cu calități biologice deosebite. Și, mai mult, dacă apa robinetului vine cine știe de unde, din locuri străine aceluia În care trăim
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
negentropia care e În stare să ordoneze, să perfecționeze elementele lumii din jur. Că muncești din greu, ca vânător cu un succes de invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi În negentropie, e altă treabă. Sau merit. Dar acea negentropie e vindecătoare. E așa-numita „căldură de pisică“. Adică, dacă mă doare spinarea, șalele ori vechea fractură de la picior, e destul să conving pisica să se culce pe acel loc.
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
excedentare energetic. Râde de mine, acela care Înghite orice căutând energia brută, preferând alegerii uciderea prin foc a hranei, făcându-i inoperant biocâmpul. Ea alege, chiar dacă asta Înseamnă uneori foamea, ceea ce Îi e pe plac, adică energia ce poate fi sublimată În negentropie. Pentru cartea pe care o poate scrie, pisica mai oferă o mostră. Ca și câinele, cu care Împarte același subordin sistematic, Fisipeda, pisica n’are glande sudoripale decât pe năsuc și pernițele lăbuțelor. Cum se răcorește pe canicula
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
meu“ numai pe piciorul meu rupt a tors. Vindecându-mă. Asta e ceea ce poporul numește „căldură de pisică“. Dar pisica investește astfel energie, și Încă una subtilă. Și are nevoie de o compensație, de energie chiar inferioară, din care să sublimeze negentropia pierdută În beneficiul meu. Are nevoie de o bucățică de carne. Carne, pentru că nu poate mânca altceva, și nici alterat. Câinele o fi putând-o face, și de aceea te poți Încrede În pisică, nu În câine, când ai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]