371 matches
-
Discernământul stă în consimțire, în acceptarea a ceea ce te răsplătește și „alege” („ înaintez,/ și-n tăcerea de ambră, mărul se-oprește la mine”). Între mitologizarea lui a fi și o scriitură discret autoreflexivă, limitele rămân indiscernabile, ,,a scrie” este predicatul sublimat al existenței înseși: ,, Așază-ți tu gâtul fragil/ în licărul roții,/ Scrie povești în nisip/ Nimeni nu te întreabă,/ nimeni nu te zorește,/ Nu te va ierta nimeni”. E un lirism de o gravă, totuși necrispată, luciditate, al cărui miez
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
deja, cu siguranță, la conținutul paragrafului respectiv. Cum adică, ne întrebăm (firește), e atât de simplu? Da, iată, în cea mai esențializată formă a sa, povestea. Paragraful introductiv al studiului lui Lewis, prin urmare, ne spune întreaga poveste, în formă sublimată, urmând ca, pe parcursul argumentării, această poveste esențializată să devină obiectul de interes al criticului retoric. Ce face ca povestea de succes a președintelui Reagan să aibe caracterul său aparte, printre numeroasele povești politice cu final fericit ale Americii, este faptul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care o duci alături de ei” (Simțul comun și cunoașterea științifică, 1969). Μ Cine ne oprește de la anumite fapte? Când nu este propria conștiință, este ceva dincolo de ea: poate fi teama brutală de o anumită decizie sau reglementare exterioară ori reținerea sublimată, derivată din convingerea existenței unei Îndreptățite justiții divine. Μ Sub influența psihanalizei clasice, persistă prejudecata: „Nimic nu este În inconștient, ce n-a fost Înainte În conștiință”. Deci inconștientul n-ar fi decât un depozit de conținuturi psihice refulate. Psihologii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
28, “era ora două și treizeci și două de minute la bord, cînd am văzut camionul dedublîndu-se”, iar exemplele ar putea continua. Ultimul realizează prin cuvinte o proiecție à la Ally McBeal, cînd vizibilul se transformă conform unor porniri umorale sublimate, dar atît de puternice Încît, pentru fracțiuni de secundă, subiectul are impresia că realitatea Îi urmează impulsurile (“Am Întins mîna și l-am pișcat de ureche, Întîi lobul, apoi pavilionul, strivindu-le. N-am Închis mîna și nu l-am
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un el narator-autor În penultimul roman, Corespondenta (2000), sau prieten decedat al naratorului În Unguroaica (2002) și o ea misterioasă, aterizată În provincie prin te miri ce silnicie a soartei, constituie miezul romanelor de dragoste ale lui Eric Holder. Erotismul sublimat, parfumat al unor relații În esență platonice este spart pe ici pe colo de scurte intruziuni În forță ale unor lexeme falocentrice niciodată vulgare. Apoi, limbajul devine, pe măsură ce romanele se Înmulțesc, tot mai pîslos, mai subtil, mai refractar la o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
realizarea plăcerii fizice, somatice, fie realizarea unei stări de bucurie și fericire sufletească și moral-spirituală către care aspiră individul sau grupul social. Plăcerea fizică este realizată prin ritualurile orgiastice, care eliberează pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna În istoria umanității și au forme de manifestare culturală dintre cele mai diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale sexuale. Modul de manifestare este reprezentat prin dansuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acesta, viața mea devine o competiție continuă pentru realizarea nevoilor mele imediate sau mai depărtate, dar și a aspirațiilor mele spirituale. Totul este o luptă de depășire a limitelor vieții. Această preocupare a omului pentru propria sa persoană este forma sublimată a grijii, a neliniștii sale interioare, a angoasei pe care o Întâlnim, ca temă centrală, dezbătută la mulți filosofi existențialiști (S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartreă. G. Marcel vorbește de „omul problematic”, M. Scheler de „omul resentimentului”, P. Teilhard de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
egoistă. Anarhist, mergând până la negarea tuturor valorilor, impulsiv și violent, indisciplinat, urmărește distrugerea lumii, a ordinii existente, pentru a o Înlocui cu o nouă ordine. Autoritar și tiranic, el Înlătură orice se opune realizării propriilor planuri. Idealul său este proiecția sublimată a unei viziuni utopice asupra lumii, a societății, a omului, exprimată În conceptele: noua ordine, omul nou, egalitatea tuturor, pacea universală, bunăstarea generală etc. Ca și tipul aventurierului, tipul revoluționarului se situează În centrul acțiunilor pe care le Întreprinde. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
virtuțile supraeului. Spre deosebire de tipurile revoluționarului și bovaricului, care neagă valorile morale, Înlocuindu-le cu cele corespunzătoare utopiilor negativiste, eroul și sfântul luptă pentru impunerea valorilor morale și spirituale și pentru triumful lor apoteotic, ceea ce reprezintă, de fapt, tot o formă sublimată a unor creații și aspirații utopice. 21 MODELELE PSIHOBIOGRAFICE ȘI SEMNIFICAȚIA LOR MORALĂ Biografie și existență Psihologia generală Înregistrează psihobiografia persoanei ca succesiune de „etape de dezvoltare” sau ca „etape de viață”, raportate atât la profilul psihologic al vârstei respective
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
iar acesta din urmă va sfârși prin a impune un model unic pentru toți membrii cetății. Cetatea nu este numai o structură socială. Ea are la origine și o anumită determinare sufletească. Cetatea este replica umană a cosmosului. Este imaginea sublimată a tendințelor și aspirațiilor persoanei, dar concomitent are ca model și imaginea de sine a ființei umane. Cetatea este, din punct de vedere psihologic și moral, replica simbolică sublimată a spațiului uman al persoanei. Un alt fel de „trup” al
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
anumită determinare sufletească. Cetatea este replica umană a cosmosului. Este imaginea sublimată a tendințelor și aspirațiilor persoanei, dar concomitent are ca model și imaginea de sine a ființei umane. Cetatea este, din punct de vedere psihologic și moral, replica simbolică sublimată a spațiului uman al persoanei. Un alt fel de „trup” al acesteia. Cetatea s-a edificat În timp, neavând numai un caracter formal de structură ambientală, ci reprezentând și dimensiunea sufletească, spirituală și morală a omului. Cetatea este locul construit
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
plan sufletesc și moral, la ideea de spațiu și timp: la situațiile Închise și la situațiile deschise ale vieții acestuia. Utopiile se nasc din idealuri. Cetatea ideală imaginată de cei care au Încercat să o gândească este sinteza proiecției colective sublimate a idealurilor de deschidere spațială și de anulare a perisabilității temporale (A. Augustin, Th. Campanella, Th. Morus, R. Bacon, Im. Kant, Ch. Fourrier, K. Marxă. Omul trăiește permanent În două planuri: În planul realității lumii obiective, al cetății sale, și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Ele nu pot fi negate, având o valoare și o funcție deosebit de importante. În sens psihologic și moral, miturile sociale sunt expresia mentalității colective. Ele exprimă idei, reprezentări și aspirații comune tuturor membrilor cetății. În virtutea acestor mituri, care sunt proiecția sublimată a pulsiunilor colective ale membrilor comunității umane, se organizează conduitele colective ale cetățenilor. Ritualurile sociale sunt conduite colective specifice vieții În cetate, impuse și acceptate cu caracter de obligativitate de toți indivizii acesteia. Ritualurile au la bază reprezentări colective, idei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
impune legi, le conferă drepturi și datorii. Acest sistem este din punct de vedere formal un act normativ-securizant, dar din punct de vedere psihologic frustrează natura primară a individului. Ocolirea acestei frustrări psihologice și morale este realizată, Într-o manieră sublimată, de existența acceptată a ierarhiilor sociale. Masa de cetățeni are un caracter anonim, de egalizare a acestora. Față de această situație, individul caută prin toate mijloacele de care dispune să se desprindă sau, cel puțin, să se diferențieze de masa de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În relațiile cu aceasta. Este firesc că acest lucru nu este ușor și nici pe deplin posibil. Individul nu poate ieși din colectivitatea căreia Îi aparține. El trebuie să continue să existe În cadrul comunității cetății, dar poate Într-o formă sublimată să se desprindă de masă, obținând un anumit statut și rol social care să-l diferențieze de aceasta printr-o anumită situare ierarhică. Ierarhiile sunt sisteme simbolice de dispunere și afirmare a indivizilor În Cetate. Ele sunt organizate formal și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la actele de violare morală sau de violență fizică În același mod. Acest tip de confruntare sau de conflict are Însă o altă semnificație. Ele nu mai sunt simple acte combative, expresie a unor instincte agresive primare, ci capătă caracterul sublimat al luptei. Orice luptă (turnir, duel, război etc.Ă este o conduită simbolică complexă, ritualizată, În care violența, desfășurată după anumite regului, devine instrument, nu scop În sine. Ea devine o datorie de onoare care urmărește, dincolo de aspectele formale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
relație negativă, tensionată, de adversitate, de concurență, iar diferendele dintre cei doi nu se pot rezolva pe alte căi sau prin alte mijloace. În sensul acesta, orice prejudiciu este un act de violență. Această violență poate fi Însă mascată sau sublimată În diferite forme de manifestare, adesea luând aspectul „bunelor intenții”. Sublimarea prejudiciului este un act de falsitate, care-și are originea În conștiința perversă a celui care comite actul și el este Îmbrăcat În ipocrizie, minciună, calomnie, ascunderea pericolului etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atât pentru sine, cât și pentru propria sa viață. Această atitudine negativă preferă o modalitate de utilizare liberă a vieții, În care să se poată realiza orice fel de dorințe, indiferent de căile de obținere ale acestora. Într-o formă sublimată, avem de-a face cu aventura, iar În forma nudă, malignă, a acesteia, cu pervertirea. Atât aventura, cât și pervertirea sunt expresia unor dorințe care scapă de sub controlul represiv al rațiunii și normelor morale, ducând la uzarea și degradarea rapidă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În toată această planificare, condiția reușitei este dată de corelarea cerințelor cu cea a posibilitățile. Trebuie să eviți să ceri de la viață ceea ce nu poți obține decât prin și pe măsura eforturilor tale. Idealurile trebuie să exprime, Într-o formă sublimată, dorințele care pot fi Împlinite. Dincolo de acestea apar eșecurile, cu suferința lor. Idealul ca Împlinire de sine Orice ideal, din punctul de vedere al psihologiei morale, este expresia atât a intențiilor, cât și rezultatelor unei acțiuni psihologice. Spre deosebire Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
papirusul unei slăbiciuni hărăzite/ o pasăre în rugăciune/ cobora/ peste DARUL LUI DUMNEZEU" (Darul lui Dumnezeu, din același op). În Omul cu un singur înger, sursa durerii mai frecvent mărturisite de Doru Maximovici nu va fi, prin urmare, atât răul sublimat, cum am văzut, în act poetic, cât răul să îi spunem poietic. Altfel spus, suferința cuvintelor, chiar și a celor în stare embrionară, abrutizate, torturate de utilizatorii incapabili a le percepe esența sacră și de a le metamorfoza în poezie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
orgoliul exclusivist de grup, nevoia de comunicare fizică, voința de devotament și de sacrificiu, ajungîndu-se chiar la aspirația secretă de a fi scurtcircuitat de moartea sinucigașă, de moartea violentă, căutată sau acceptată în marele tumult al tragediilor colective 39... Tată sublimat pe care îl regăsești sau îl reclădești, om în vîrstă prestigios, cap de coloană sau șef de bandă, aceste două imagini nu pot fi definite în termeni antagonici. Mai întîi pentru că un același personaj le poate întruchipa pe amîndouă, asumîndu-și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Acțiunea sub forma acțiunii mintale constituie conceptul fundamental și în teoria dezvoltată de "școala psihologică" de la Moscova, reprezentată de P. I. GALPERIN, N. F. TALÎZINA, V. V. DAVÎDOV, D. B. ELKONIN etc. "Procesele psihice" scrie Galperin "nu sînt altceva decît acțiuni obiectiv sublimate, iar imaginile de la senzațiile primitive pînă la noțiunile abstracte sînt produse ale acțiunilor cu obiectele reprezentate în aceste imagini (9, p. 107). În concepția aceluiași pedagog, acțiunii îi sînt proprii două însușiri: orientarea ca operație de "luare în seamă" a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
printr-o conceptualizare a unei sfidări logice de tipul înțelegerii că se întâmplă o compensare a „în susului” și a „în josului” pentru că acestea se produc într-un ansamblu care se conține pe sine. Astfel, toate dilemele sfârșesc în echilibru sublimat al unui întreg închipuit ca perfect, suficient sieși, și tocmai de aceea apt de a fi predictibil. Ieșirea din context are sens cel mult ca operație de primenire a contextului, căci astfel toată percepția conceptualizării s-ar întâmpla la o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de la Platon și Aristotel. Punctul culminant al acestei filiații explicative îl constituie mecanismele cu autoreglare, automatele electronice. Depășirea acestui vârf este autoreproducerea gândirii artificiale și inventarea roboților care proiectează urmași robotici. Cezura este produsă de altceva decât expresiile cele mai sublimate ale mecanismului: sisteme cu autoînvățare. Un astfel de „mecanism” nu este egal cu sine în timp pentru că își schimbă prin învățare criteriile de ordine, substanța cantitativă și calitatea finalității. Aceste „mecanisme” includ omul nu ca resursă, ci ca tipar atât
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
urmă și în definitiv, ceea ce îi permite modelul să fie. (Dinu, 2006c) În aceste determinări orice concept este egal cu formele lui istorice, acestea fiind aproximări progresive ale unei esențe transcendentale, la care are acces doar puterea în forma ei sublimată și în consecințele căreia îi suntem captivi. Triumful cunoașterii Blocarea în acest model explicativ al constituției lumii și al validării adevărului ca exercițiu de putere nu are cum să stăruie fără să însemne colaps fatal. În fond, cunoașterea se blochează
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]