338 matches
-
la tablă și îi dă să facă un exercițiu simplu. Normal, învățase și termină rapid... îi dă altul ceva mai complicat însă se descurcă. - Treci la loc! nici că a fost bine, nici că a fost rău, Avea o metodă sucită și ciudată de a-și examina elevii; băieților le punea maxim 7, poate 8, iar pe fete le mângâia cu note mari de la 8 în sus. Cei trei s-au hotărât. - Nu ne mai tundem de loc ce o să ne
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
rece În chestiunea asta, să-mi tot reamintesc că eu sunt cea normală, și nu ei, veșnicele comentarii pe tema grăsimii produseseră o oarecare impresie asupra mea. Nu lucram aici decât de patru luni, dar mintea mea era deja cam sucită - ca să nu zic paranoică - și Îmi Închipuiam uneori că aceste comentarii mă vizau direct. De pildă: eu, asistenta Înaltă, superbă, zveltă, pretind că sunt grasă pentru ca tu, asistenta personală cea bondoacă, să-ți dai seama că tu ești de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
altele, erau istovite, unele cădeau dintr-odată într-o rână, prăvălindu-se. La fel teii ori salcâmii bătrâni de pe marginea trotuarelor. Dar ploile, ce binecuvântare ! Furtunile care despicau cerul și îndoiau trunchiurile, dând crengile peste cap, ca pe niște degete sucite. După ce Melaniei îi trecea frica de fulgere, ieșeau amândoi, când ploaia încă nu se oprise cu totul. Atunci îi plăcea lui cel mai mult, se simțea de folos când deslușea, în întunericul sticlos de după furtună, crengile căzute pe stradă. Erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai degrabă cu cei din nuvelistica lui C. Sandu-Aldea. Unii vădesc înclinații spre cruzimea gratuită, spre perversitate. Tinerii din cutare sat, bunăoară, se amuză chinuind câinii prin „dare în jugău”. Mai numeroase decât firile violente și crude sunt cele doar „sucite”. Un sătean își aprinde casa, apoi, de pe o movilă, strigă de trei ori: „Cocoșul roșu”. Cineva înnebunește subit văzându-l viu pe unul de care era sigur că murise. O țigancă ce pretinde a ghici țărăncilor soarta soților aflați în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
melting pot rezultat din amestecarea De mână a câtorva ingrediente-bază (poezia folclorică, Eminescu și Arghezi). Dar, oricât de amuzantă ar părea, joaca de-a Dumnezeul formulelor (literare) nu îi oferă celui care o practică sistematic nicio satisfacție. Mai mult, este sucită, schimonosită, contorsionată, până se întoarce într-un fel de sinistru proces al Literaturii cu verdictul firește, vinovat! "Știu, Dante, iubirea, sori și stele. Știu, Augustin și Rabelais, ba chiar ... Aleister Crowley, "Iubește și fă ce vrei! " Știu și I.H., "Iubiți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu o intrigă sentimentală, ca toate marile romane din secolul al XIX-lea. Petrini o cunoaște pe Matilda, soția prietenului său, poetul Petrică Nicolau. E o femeie voluntară și imprevizibilă. Căsnicia cuplului Nicolau este un infern. Poetul are o fire sucită, tenebros de bănuitoare. Căsătorit, este dominat de tatăl său, autoritar și absurd. Matilda nu e însă o inocentă, umorile ei sunt teribile, inventivitatea ei în rău nu are măsură. Petrică este, în varianta dată de el însuși, un martir, iubirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
nu vibrau, pîna în cea din urmă fibră, decît zeflemeaua, comicul, farsa, care străbăteau pînă în cele mai mici fapte, uneori parcă făr' să-și dea seama" notează N. Petrașcu iar D. Suchianu îl credea cu adevărat pe Caragiale om sucit, "aci bun să-l pui la rană, aci mai rău decît un cîine de stînă [...], foarte zgîrcit și foarte risipitor. S-a certat cu cei mai buni prieteni ai lui [...] fiindcă s-a împrumutat de la ei cu bani și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de care profitau multe publicații de duzină, dar în marea majoritate a propunerilor sale onomastice, maestrul află soluții de mare intuiție și rafinament, așa cum demonstrează și ultimele exemple pe care le selectez din opera sa: suceala lui Cănuță (Cănuță, om sucit) constă și în raportul oximoronic dintre soarta omului și sugestia numelui; oricît ar părea de ciudat, numele personajului eponim derivă de la Radu, în slavă cu sensul de bucuros, trecut prin formele Răducanu, Răducu, Răducăniță; cel care nu a știut să
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a primului fond din moment ce "și în om și în lume, există după vechile credințe un strat rezidual de dejecțiuni, de resturi descompuse ale psihicului colectiv, inutilizabile" aluviuni ce se revarsă și asupra Crai-lor "cartea lui deșucheată, plină de înjurături, buruienoasă, sucită" în care "fiul lui Rică Venturiano e Gore Pirgu"; la polul opus, T. Vianu e convins în cazul lui Mateiu că "omul a izbutit să se ascundă aproape pe de-a întregul în artist" un artist din familia de autocrați
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
deși nu lipsit pe alocuri de o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i-o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului (-stein) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel înseamnă „încâlceală”, „încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic-romanesc în care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
-mi zicea: / Vină, bade, pe-acolea, / Că tu-mi ești pe sama mea / Și cu vin că mă cinstea, / Nume mie că-mi punea: / Spate late de voinic, / Buze moi de copil mic. Mă iubea, / Mă drăgălea. Frunză verde lemn sucit, / După ce-am îmbătrânit / Luam sat de-a lungu, / De-a lungu și de-a latu, / Care mândră mă vedea / Ușurel mă ocolea / Și din gură că-mi zicea: / Ce cați, bade, pe-acolea, / Doar nu ești de sama mea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cântatului: "...C-astă vară ce-a trecut, / Rău m-a mai cântat un cuc, / Să-mi las casa să mă duc; / M-a cântat pe-un crac uscat / Tot a scârbă ș-a banat; M-a cântat pe-un crac sucit, / Tot a scârbă ș-a urât.../ Frunză verde, foi de mure, / La fântâna din pădure, / Fântână cu cinci izvoare / Două dulci și trei amare, / Șede moartea pe fântână / C-un pahar de vin în mână / Și la cuci ea le
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la conturări pripite ale eului creator. El cercetează cu minuție și reordonează nuanțat documentele și actele oficiale, unele inedite, ajungând la definirea unei psihologii creatoare și la schițarea etapelor unui destin uman adesea derutant pentru istoricii literari. Se demonstrează că „sucitul” Creangă a avut darul disimulării, acoperindu-și protector fondul său grav și chiar tragic (nicicum „jovial”) cu „măștile inocenței”. Acest cod al măștilor, detectabil la eul empiric, este folosit de povestitor și retrospectiv în Amintiri din copilărie, analizate aici ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
A. Vlahuță, St. O. Iosif (La arme), Octavian Goga, Panait Cerna, G. Topîrceanu, I. Pillat. Proza e reprezentată prin C. Negruzzi (Sfaturi bătrânești), I. Slavici (Scormon), I. Creangă (și cu un fragment din Amintiri din copilărie), I. L. Caragiale (Cănuță om sucit), P. Ispirescu, B. Delavrancea (Hagi Tudose), I. Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voinești, Emil Gârleanu, M. Sadoveanu ș.a. Sunt publicate articole despre P. Maior, C. Negruzzi, V. Alecsandri, M. Eminescu, T. Maiorescu, I. L. Caragiale, I. Creangă, G. Coșbuc, B. Delavrancea, Al. Vlahuță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285325_a_286654]
-
putea să te luăm pe aripi și să zburăm cu tine pe deasupra mării?" (Hans Christian Andersen, Lebedele) (g) "Cel mic însă...altă fire! Suflet bun, dar mult poznaș. Ca să facă el vreun lucru, cum se făptuiește...aș! / Toate le făcea sucite și pe dos, de te-ncruceai!... Un nătâng, un gură-cască îți părea...când îl vedeai. / Îi ieșeau la capăt însă, toate-așa de minunat, / Că de fapta-i săvârșită, locului stăteai mirat / O plăcerea avea: de lacomi, de neghiobi, să
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
prostesc, ce denotă o funciară neseriozitate. În acest univers marcat de ușurătate, dar care poate lua contururi halucinante (Grand Hôtel „Victoria Română”), o făptură mai interiorizată, integră sau care pare „sucită” celor din jur nu se poate adapta (Cănuță, om sucit, Inspecțiune). Aici se află în elementul lui Mitică, „bucureșteanul par excellence”, cam intrigant, poltron și bârfitor, însă, altfel, mereu bine dispus și pus pe șotii, șmecher, lăudăros și băgăreț, o simpatică secătură, cu aura inconfundabilă a balcanității dâmbovițene. Amicul poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
mulțime de ochiade corozive și amuzate unei epoci întregi, unui climat cultural complex. "Doar Legenda e mai puternică decît Legea." Putem spune că sub acest semn evoluează, ușoară, malițioasă, scăpărătoare, generoasă și neverosimilă, istoria celor patruzeci de ani de pasiune sucită, dar neclintită dintre Gabriel și Elisabeth, pe care o după-amiază de iarnă i-a reunit provizoriu la Grădina Botanică din Paris. El, botanistul care se destina normalității, fuge într-o clipă din căsătoria sa și începe să o aștepte. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
voinței sale, de acel spirit de deriziune, de acea ironie subversivă și totuși salutară care îi este constitutivă: "A trăi este o imposibilitate de care nu încetez să mă pătrund de vreo patruzeci de ani încoace..." (DR) În felul său sucit, oblic, răsturnat, Cioran a făcut enorm pentru reconstituirea unității pierdute a ființei, tocmai confruntînd-o cu o scindare, cu această fragmentare ontologică în care omul încearcă să opereze alegeri, în vreme ce esențialul rezidă în acceptarea și integrarea tuturor acestor aspecte aparent ireconciliabile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în droșcă sau în carâtă, când călare pe cai de soi, când mâind armăsarii din faeton". E o înscenare muzeală savantă, plină de umor, în prezentări dioramatice, întrunind toate elementele pătrunderii modului de existență al individului. Aci vedem pe fiul sucitului Mavrogheni-vodă mergând în calească cu țiitoarele sale din Tătărași și Taiebarbă, în chip de harem, îmbrăcat anacronic cu giubea de pambriu portocalie îmblănită cu râs, ciacșiri roșii, meși și papuci galbeni; colo, luxoasa casă a boierului Romanit (Ghica are o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nebun mistic. Însă nici Anca, femeia în stare de zece ani de ură nestinsă, nu pare o ființă normală. E probabil că interesul naturalistic pentru cauzele obscure a împins pe Caragiale spre zona misteriosului. Tardiv pune chestiunea telepatiei. Cănuță "om sucit" e un caz de orientare providențială. Caragiale se și temea de piază-rea, de ghinion. Miraculosul formează sâmburele din La Hanul lui Mînjoală, nuvelă remarcabilă prin clarobscurul misterios. La conac repetă tema, cu deosebire că acum diabolicul nu se mai arată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși..." * În sănătatea coanii Joițichii! că e... damă bună!" IOAN SLAVICI Ioan Slavici (1848-1925) omul era un sucit, ca să nu zicem altfel, dar opera este remarcabilă. Cu percepția justă numai când se aplică la viața țărănească, el nu idealizează și nu tratează cazuri de izolare. Oamenii săi sunt dârzi, lacomi, întreprinzători, intriganți, cu părți bune și părți rele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de siguranță, iar cabina de proiecție, din lemn îmbrăcat în tablă, se află în sală, între scările ce duc de la balcon la parter. Pentru a ieși din sală în stradă, deoarece localul este situat la etaj, trebuiesc scoborâte dou) scări sucite și strâmte, cu mai multe trepte, pe care, în momentul evacu)rii, s-ar înregistra, cu siguranță, dacă nu morți, foarte mulți răniți”. Cel mai adesea, aparatele de proiecție utilizate erau fie marca „Klang-film”, fie marca „Monarch” - firma Krupp. Acestea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
nas, făcîndu-l să-i dea ceasul său de argint sau sufletul, ori cine știe ce, în schimbul lui Moby Dick. Ă Fugi încolo, mă, Stubb! Glumești?! Cum ar putea Fedallah să facă una ca asta? Ă Nu știu, Flask, dar diavolu-i un tip sucit și un ticălos fără pereche, îți spun eu! Păi, se povestește ca într-o zi s-a dus să se plimbe pe puntea bătrînului vas-amiral și, legănîndu-și coada ca un domn în frac, a întrebat dacă șefu-ăl mare-i acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de ani, v-ați învrednicit a dobândi un poem epic! ă Cum ar fi salutat un V. A. Ureche, în 1844, primul poem epic!î Veacul vostru de glorie au sosit sub figura unui tom în 8o plin de versuri sucite și de idei încă și mai sucite. Bucurați-vă, patrioților" etc..., după care urmează o bătaie de joc, căreia îi lipsește ironia și conciziunea, iar nu tendința și punctul de plecare, ca să fie maioresciană. În 1867, la apariția Convorbirilor, Alecsandri
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un poem epic! ă Cum ar fi salutat un V. A. Ureche, în 1844, primul poem epic!î Veacul vostru de glorie au sosit sub figura unui tom în 8o plin de versuri sucite și de idei încă și mai sucite. Bucurați-vă, patrioților" etc..., după care urmează o bătaie de joc, căreia îi lipsește ironia și conciziunea, iar nu tendința și punctul de plecare, ca să fie maioresciană. În 1867, la apariția Convorbirilor, Alecsandri le felicitează, pentru că pe steagul lor e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]