3,015 matches
-
într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și fașciști hrăpăreți. Fașciștii soseau întotdeauna de la nisiparele vecine, aruncau vorbe de ocară, insultau muncitorimea, pe toți acei bravi săpători de galerii și tunele, care trudeau prin forța brațelor și sudoarea frunții pentru propășirea, bunăstarea și mândria colectivului. Orice gest (bunăoară acela de a păși peste granița de cauciuc) era considerat ca o agresiune de tip imperialist, o încălcare a tratatelor de pace, o mănușă aruncată în obrazul războinicilor, cărora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Îi spunea, cu afecțiune, Casa cu Scărpinici, și cei mai mulți șobolani o evitau din cauza insectelor care-și făcuseră culcuș aici, o populație hămesită de purici și păduchi, dar și din cauza duhorii pestilențiale - un damf greu, de bătrînețe, de oameni săraci, de sudoare și energie negativă, amestecate cu putoarea de pesticide și dezinfectant, cu care se dădea o dată pe săptămînă. Mie Însă, dat fiind temperamentul meu, toate astea mi se păreau un preț mic de plătit. În timpul zilei și al serii, la Rialto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
relaxîndu-i-se și, cînd am ridicat privirea, am văzut că avea ochii Închiși. M-am extras din strînsoarea ei și m-am furișat spre chipul ei, mirosindu-i gîtul și apoi respirația caldă. Pe buza superioară Îi luceau mici diamante de sudoare, pe care le-am băut, una cîte una. Erau sărate. Știam din cărți că ăsta e și gustul lacrimilor. S-a ridicat În fund, aruncîndu-mă cît colo pe pat. — A expirat timpul, a zis. A traversat camera și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
timpul conștient de spațiul gol și Întunecos din spatele lui - un spațiu În care se putea Întîmpla orice. Încercă să-și elibereze mîinile, dar vecinii i le țineau strîns. În salon domnea o tăcere deplină. Rowe simți cum un strop de sudoare i se prelinge pe obraz de pe pleoapa ochiului drept, gîdilîndu-l, dar nu-l putu șterge. Undeva, Într-o altă Încăpere, un gramofon Începu să cînte. Era o melodie suavă și onomatopeică, de Mendelssohn, sugerînd zgomotul unor valuri ce se sparg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pustiu menit doar să slujească drept avertisment. Deodată, Îl văzu din nou pe maiorul Stone. Mergea cu pași grăbiți, dar cînd Îl zări pe Digby o porni spre el, pe una dintre alei. Fruntea Îi era plină de broboane de sudoare. — Nu m-ai văzut, pricepi? Nu m-ai văzut! Îi șoptii el lui Digby, fără să se oprească din mers. Părea să se Îndrepte spre iaz. Peste cîteva clipe se pierdu printre tufe, iar Digby Își urmă drumul. Avea sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
om mort... Presupun că de asta mă Învinuiți, dar nu l-am ucis eu. Îți mai amintești cum arăta la față omul acela? — Cred că da. — Beavis, adu repede dosarul. În odăiță era din ce În ce mai cald. Fruntea detectivului era brobonată de sudoare, iar mustăcioara lui blondă părea umedă. — Poți să-ți scoți haina dacă vrei, Îi zise el lui Rowe, și, scoțîndu-și-o pe-a lui, rămase Într-o cămașă gri cu manșetele fixate de niște butoni de argint. Arăta ca o păpușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce-i va dezlega misterul. — Aici Comisariatul de poliție de pe Mafeking Road, auzi el, și agăță receptorul. Încă trei numere! În ciuda evidenței, era convins că unul dintre ele... Fața Îi era leoarcă de nădușeală; și-o șterse, dar broboanele de sudoare apărură din nou. Rowe se simț, brusc, copleșit de o neliniște ciudată: uscăciunea gîtlejului și bătăile repezi ale inimii Îl avertizau că o dată cu glasul pe care-l va auzi ar putea afla un adevăr Îngrozitor. PÎnă acum fuseseră cinci morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doi frați păreau atît de uniți, Încît ai fi zis că au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt. — Te rog, nu mai vorbi! Îi spuse Anna lui Rowe. Nu folosește la nimic. Frunțile le erau brobonate de sudoare. Rowe se simțea stingherit și neajutorat. — Promite-mi măcar că n-o să-l lași să fugă, o rugă el. — Promit, zise ea, ridicînd din umeri. Iar cînd el ieși, Anna Încuie ușa. Mult timp după aceea, Rowe nu auzi nimic - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru totdeauna vehiculele. În vreme ce conduceam mașina spre imobilul nostru din Drayton Park, felinarele stradale iluminau fața adormită a lui Vaughan, abandonat pe bancheta din spate, cu gura desfigurată de cicatrice deschisă ca aceea a unui copil pe spătarul îmbibat de sudoare. Chipul lui părea golit de orice urmă de agresivitate, ca și când sperma pe care o vărsase în vulva lui Catherine atenuase momentul de criză. Catherine se așeză în față, îndepărtându-se de Vaughan. Îmi atinse umărul într-un gest de afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
suprafețele în transformare. I-am luat fața în mâini, simțindu-i netezimea de porțelan a obrajilor, și i-am atins cu degetele cicatricele de pe buze și obraji. Pielea lui Vaughan părea acoperită cu solzi de aur metalic, iar punctele de sudoare de pe brațele și de pe gâtul lui îmi săgetau ochii. Am ezitat la gândul unei lupte cu creatura aceea aurie, urâtă, înfrumusețată doar de cicatricele și rănile pe care le purta. Mi-am plimbat gura peste cicatricele de pe buzele sale, pipăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dreptul la îndreptarea rosturilor umane. Nu de utopie au nevoie națiunile subjugate astăzi de o ideologie constrângătoare, ci de acea luciditate eliberatoare, de abandonarea miturilor «ingineriei sociale», pentru care milioane de oameni au plătit cu râuri de sânge și infinită sudoare:” «Pe cei care nu acceptăm să fim domesticiți, ne expulzează», mărturisea cândva Alexandr Zinoviev [...] Tocmai în acest procedeu, al demitizării marxismului prin practicarea logicii marxiste, rezidă elementul original și subversiv al demonstrației lui. [...] «Stalinismul a fost o autentică putere a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de pe șine și să sară din fața tramvaiului. Vatmanul înjură și încetini. Publicul izbucni din obișnuință în aplauze și urale prelungite. Japonezul depuse copilul în brațele mamei sale. - Mersi mult, spuse aceasta. - Cu plăcere, zise japonezul, ștergându-și doi stropi de sudoare de pe frunte. - Bravo, moșule, zise studentul la filosofie bătându-l pe spate. Acestea fiind zise, japonezul se înclină politicos și își văzu mai departe de drum, luând-o pe Cuza în jos sau în sus, nu are importanță, strada neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
iar el le răspundea la salut bine crescut, înclinând ușor capul. Ciudat era numai contrastul dintre abundența de detalii cu care ziarele îi descriau faptele („O ultimă picătură de apă se prelinse din robinetul acum închis. Takamura se șterse de sudoare și, mângâind un orfan pe cap, porni înspre casă“) și informațiile aproape inexistente despre viața să privată. Nu se știa nici unde locuiește, nici dacă este căsătorit sau are o prietenă, nici cine îi sunt prietenii, nici dacă îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îl privise de o bună bucată de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion chimic și două carioca, astfel încât tot echilibrul liniilor și culorilor era cumva anapoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
flori pe fundul căruia dormea un motan. Într-o seară priveam la portret în timp ce femeia îmi sugea pula. - Nu poți să-l faci ca lumea? am întrebat-o. Nu seamănă deloc. - Mhuh, răspunse ea. - Of. Cel puțin sexul era ok. Sudorile noastre amestecate miroseau a morgă, a cavou, a necrofilie. Destul de excitant. Într-una dintre serile petrecute împreună, după ce ea adormise, am aprins televizorul. Pe programul unu erau știri. Prezentatoarea, o frumusețe bâlbâită, anunța că alegerile fuseseră câștigate de nu știu ce partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întâmple unicei lui fiice; cel puțin unul ca mine, care a primit o educație protestantă. — Cum se cheamă localul ăsta grozav? spun, livid. Vreau să dau o raită pe-acolo. Îmi întinde un anunț publicitar și imediat mă trece o sudoare rece pe șira spinării, căci numele acela, „Noul Titania“, îmi sună cunoscut, mult prea cunoscut, chiar dacă e vorba de amintiri dintr-o altă parte a globului. Și cine îl conduce? întreb. Da, directorul, patronul! — Ah, Madame Tatarescu, vreți să spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu alta, oricât mi-ați părea de asemănător cu atâția bărbați pe care i-am cunoscut, dar ceea ce mă interesa era celălalt, Silas Flannery care există în operele lui Silas Flannery, independent de dumneavoastră care vă aflați aici... Îmi șterg sudoarea de pe frunte. Mă așez. În mine a murit ceva: poate eu; poate conținutul eului. Dar, oare, nu asta voiam? Nu încercam să-mi pierd personalitatea? Poate Marana și Ludmila au venit să-mi spună același lucru: dar nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
astfel de dovezi. Mergeți și vorbiți cu ei. Vă vor explica cum stă treaba cu legea. El își trecu limba printre dinți de parcă ar fi vrut să-și umezească buzele. Ea remarcă gestul și îi observă și pata umedă de sudoare de la subraț; unul dintre șireturi îi era desfăcut, constată ea, iar cravata avea o pată de cafea sau ceai. Nu-mi place să fac asta, Rra, spuse ea. Dar asta mi-e meseria. Uneori trebuie să fiu dură și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
doua zi și ajunse acasă seara târziu. Menajera ei, Rose, locuise la ea, ca să să aibă grijă de copii, care dormeau buștean la sosirea lui Mma Ramotswe. Se furișă în camerele lor și le ascultă respirația liniștită și le mirosi sudoarea dulce de copii adormiți. Apoi, sfârșită de oboseală, se rostogoli în pat, văzându-se cu ochii minții încă la volan, cu ochii continuând să i se învârtească îndărătul pleoapelor închise. A doua zi dimineață, lăsă copiii în grija lui Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tu, că nu mori! - Aha, mi-am adus aminte... Să scriu cu roșu? - Da, cu roșu... - Să nu lipim și niște bucățele de foi pe ea? - Lipim... Cu limba atârnându-i printre dinții plini de tartru, năpădit de broboane de sudoare, de la prea multă concentrare, Tavi o umple pe burtă și pe coapsa stângă de scrieri poetice. - Gata, nu e chiar ce-am vrut io, da’... Tu ce zici, Sclivi? - E... cool... ăăă... și beton... dă-i bătaie! Da’ acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Sirop din ăsta, drăgălășenii, ceea ce merge la suflet... Bunicul meu, educat în spiritul corectitudinii și-al dragostei de patrie, sensibil, mirosea ghiocei iarna... suferea în zilele ploioase de pe urma rănii la șold de la șrapnele... Avea coșmaruri... nu-și revenea, scăldat de sudoare, vedea în fața ochilor chipurile celor morți în tranșee... ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu... Atmosfera de război o găsești și-n Magazin istoric. Din când în când, considerații despre literatură... numai fragmentul poate reda sfâșierile mele... mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
croncănituri ascuțite, că urma să-și dea drumul cu toată viteza, trecu, zburînd jos, pe deasupra capului acelui bărbat care-l privea, așezat pe o stîncă Înaltă, pe jumătate dezbrăcat și cu creștetul acoperit cu o pălărie decolorată și udă de sudoare; se Îndepărtă spre sud deasupra mării mugitoare și se Întoarse cu forța și viteza unei săgeți slobozite de un arc uriaș, cu ciocul drept și capul În piept, simțind cum vîntul Îi șuiera pe la urechi, văzînd cum se apropia peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o alesese, ciocănind lanțul gros ce-i lega picioarele cu niște pietre mari pe care le adunase Înadins și le depozitase, zi de zi, cu răbdare. Ploua torențial, cu tunete, el era ud fleașcă, iar apa se amesteca acum cu sudoarea care Îi curgea șiroaie pe spinare și, cu toate că din cînd În cînd se oprea să asculte, era cu desăvîrșire Încredințat că, din pricina vremii Îngrozitoare, nici măcar fiul diavolului nu s-ar fi hotărît să-și părăsească adăpostul cald. Dar la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din cap, Nu. Brandy mă privește printre gene: — Dar am nevoie de astea. În Agenda medicală, îi arăt Bilax, laxativ. — O! Brandy întoarce mâna ca să arunce capsulele de Bilax în poșetă, și unele capsule cad, dar altele rămân lipite de sudoarea din palma ei. După ce-ți fac țâțele, sfârcurile sunt strâmbe și mult prea sus, zice. Folosesc o lamă ca să le radă și le repoziționează. Ăsta-i cuvântul. Repoziționare. Programul Brandy Alexander de Repoziționare a Sfârcurilor. Fratele meu mort, răposatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ei blond ars complet, Evie execută acel pas-pauză-pas încet pe scări în jos, cu o pușcă ațintită drept spre Brandy Alexander. Cu toți uitându-se pe scări în sus la Evie îmbrăcată în nimic altceva decât sârme și cenușă, cu sudoare și funingine mânjită pe tot suculentul ei corp transsexual de clepsidră, toți o privim pe Evelyn Cottrell în marele ei moment de glorie, și Evie țipă: — Tu! Urlă la Brandy Alexander de-a lungul țevii de pușcă: — Tu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]