30,037 matches
-
română, nezbierată, cu accente marcate corect în frază, cu înțelegerea a ceea ce se rostește. Am urmărit relația soților la revenirea în promiscuitatea. Nuanțele disperării cu care Mihaela Sîrbu își reține strigătul, nu și indignarea, pașii pe care îi face, cu suferință, ca să-l determine pe cel ce o înșeală să-și recunoască fapta. Distanța igienică, calculată în gesturi mici, domestice cu care Mihai Călin îl ține pe soț suspendat prudent pe ața minciunii. Iritare teribilă de ambele părți. Sufocare. Totul bine
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
să zărim un chip gol, și el chinuit de neputința ei, de promisiunile lui neonorate. Scenele și confruntările sînt întotdeauna în doi: soț-soție, soție-amantă, amantă-soț, soț-soție. Din cînd în cînd, o mașinuță teleghidată rătăcește prin scenă. Ciclul acesta rotund însumează suferințele și neputințele fiecăruia în relație cu celălalt. Dozele de cinism cresc văzînd cu ochii. Cei trei actori sînt foarte atenți la dozaje. Trei actori maturi pe care regizorul Peter Kerek se bazează. Dincolo de iluzia unui spațiu domestic, creată de decorul
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
Lună, televizorul ne spune totul, ne alimentează insațiabila poftă de evenimente, ne flatează vanitățile și orgoliile și ne creează permanent iluzia participării. Asistăm la loviturile de golf ale lui Clinton și la cele din Golf ale lui Bush, participăm la suferințele lui Elțîn și ale lui Jirinovski, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei. Vedem revoluții în direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
-o Călinescu Însemnărilor zilnice. Nu se întîmplă așa cînd, pe lîngă apriga "exorcizare" a leneviei, pe care o putem bănui, în fond, de un anume histrionism, în jurnalele identității incomode, ale "insuficienței" stă, nu foarte bine ascunsă, o cronică a suferinței duse pînă la capăt. E cazul unei cărți recente, apărute postum, la aproape cincisprezece ani de la dispariția autoarei, la Paralela 45, îngrijită de Rozalia Borcilă și Elena Neagoe, cu o postfață de Carmen Mușat: Jurnal, de Ioana Em. Petrescu. "Pe
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
copilăreală" sofisticată, în felul ei, sau despre cochetăria care obosește și despre florile îngălbenite de dantelă. E cartea unei femei crescînd și ofilindu-se ca o vegetală, într-un corp impropriu, chiar dușmănos. "Chinurile zadarnice ale dragostei" sînt însoțite de suferințe fizice de neimaginat, care eliberează desele "crize" de aerul lor de frivolitate. E, în fond, o consemnare a neputinței, a insuccesului pe care nu-l crede nimeni, dublat fiind de "vizibilitate" ca eminescolog, de "percutanță" ca profesor. Egoismul infinit al
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
amintit din Viața Românească. Cineva care semnează Mara Magda Maftei, probabil o tânără discipolă textualistă, scrie acolo următoarele rânduri înfiorate: "în căutarea sinelui textul lui Marin Mincu reeditează exclamația lui Isus Christos: ŤEli, Eli, lama sabakhtani?ť. Inițiere, cunoaștere și suferință în același timp". Dar nu doar tânăra generație adoptă față de Marin Mincu tonalitatea imnică. Poeta mult prețuită de Cronicar Nora Iuga are, într-o clipă de grație, revelația frumuseții fizice, zeiești, a lui Mincu: "La Neptun, în septembrie, la ŤZilele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
motivezi psihologic o fixație pentru eroul Iliadei. Îl vezi pe Filip (Val Kilmer) arătându-i picturi rupestre cu eroii antici, dar în același timp îl vezi descurajându-l de la adoptarea acestui tip de viață și atenționându-l că implică multă suferință. O vezi pe Olympia (Angelina Jolie) insuflându-i idei despre originea sa divină. Presupunând că Alexandru (Colin Farrell) ar lua în serios aceste idei, personajul ar fi megaloman sută la sută. Dar Stone nu-și permite să păteze astfel imaginea
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
scrisă în 1997 de elvețianul Urs Widmer, o piesă care aduce brutal în viața noastră acest subiect. Un text care ar părea că ține de registrul absurd tratează extrem de firesc, de direct, cu șabloanele de rigoare punctate și recognoscibile, cu suferința aferentă la vedere, prăbușirea micilor imperii. Top Dogs este un scurt tratat despre metamorfozarea imposibilului în posibil, despre eșecul la casele mari, despre ipocrizie, despre identitate și pierderea ei în cel mai grăbit și alienat dintre secole, cel al douăzeci-și-unulea
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
de un habotnic pentru uzul bigoților: mesajul e unul simplu și "bătut în cuie", dacă mi se permite un joc de cuvinte. Transportă violența Vechiului Testament în cel Nou. Hristos a suferit pentru păcatele noastre, iar filmul arată doar această suferință, nimic mai mult. "Arată" nu e un termen adecvat, lungmetrajul te lovește în plexul solar, e într-atât de violent că te determină să te simți martir la rândul tău. Criticii de film au comentat deja că pelicula își terorizează
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
nu te identifici cu cineva în ale cărui predici nu găsești o sămânță de rău. Cu atât mai mult cu cât acel cineva suferă pentru păcatele întregii lumi. Dar acest film îl divorțează oarecum pe Hristos de predicile lui; arată suferința într-o proporție covârșitoare față de crezul pentru care suferă. Iar acest fapt are două consecințe; prima ar fi că lungmetrajul e greu de digerat pentru cei nefamiliarizați cu creștinismul, care văd un om torturat și nu înțeleg de ce îndură aceste
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
cu o putere de transfigurare imensă pusă exclusiv în serviciul ideii sale de eternitate. Supusă măcinării continue, forma umană va rămâne la Moore redusă la o ultimă expresie definitivă, sugerată uneori de elementele pietrificate din sînul naturii. Controrsiunile marchează o suferință ce a chinuit și a oprit în loc definitiv o agonie. Femeia sugerează o moarte și o perpetuare în același timp. Forțe ce răspund sfîșietor din adîncurile unde se naște viața. E frămîntarea însăși a pămîntului pe care un cataclism îl
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
și să-l iubești ca pe tine însuși. Și, prin extensie, că trebuie să te răfuiești mai întîi cu răul care ți-a bulversat propria viață și numai după aceea, și prin analogie cu el, să te deschizi către alte suferințe, către alte ipostaze ale răului, care altfel ar fi percepute mai greu. Drumul meu către Shoah, scrie Gabriel Liiceanu, trece prin trauma comunismului, și, tocmai de aceea, pot să-l privesc pe orice evreu - în spaimele, urile și în memoria
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
ipostaze ale răului, care altfel ar fi percepute mai greu. Drumul meu către Shoah, scrie Gabriel Liiceanu, trece prin trauma comunismului, și, tocmai de aceea, pot să-l privesc pe orice evreu - în spaimele, urile și în memoria lui pentru suferințele alor lui - ca pe un frate al meu. E oare atît de mult să pretind un tratament simetric"? Am avut impresia, citind aceste ultime rînduri, că Liiceanu, profund lezat de modul tranșant și exclusivist în care a fost interpretat de către
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
aceste ultime rînduri, că Liiceanu, profund lezat de modul tranșant și exclusivist în care a fost interpretat de către unii intelectuali evrei textul lui anterior, "Sebastian, fratele meu", pe marginea Jurnalului acestuia din urmă, (text în care-și afirma solidaritatea cu suferințele evreilor prin analogie cu propriile-i traume, umilințe și excluderi sub comunism, ceea ce pentru intelectualii amintiți a apărut ca o regretabilă pierdere minimalizatoare a simțului proporțiilor) a simțit nevoia să-și expliciteze demersul, să dea glas unui protest. "De cînd
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
propriile-i traume, umilințe și excluderi sub comunism, ceea ce pentru intelectualii amintiți a apărut ca o regretabilă pierdere minimalizatoare a simțului proporțiilor) a simțit nevoia să-și expliciteze demersul, să dea glas unui protest. "De cînd există riscul ca o suferință să-și piardă aura de suferință pentru că există o alta? De unde refuzul orgolios al coabitării în suferință? De unde această revendicare, ce nu admite să fie contrariată, de victimă unică?", întreabă el. Poate că cel mai aproape de intențiile sale a fost
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
sub comunism, ceea ce pentru intelectualii amintiți a apărut ca o regretabilă pierdere minimalizatoare a simțului proporțiilor) a simțit nevoia să-și expliciteze demersul, să dea glas unui protest. "De cînd există riscul ca o suferință să-și piardă aura de suferință pentru că există o alta? De unde refuzul orgolios al coabitării în suferință? De unde această revendicare, ce nu admite să fie contrariată, de victimă unică?", întreabă el. Poate că cel mai aproape de intențiile sale a fost colegul lui întru filozofie, Andrei Cornea
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
pierdere minimalizatoare a simțului proporțiilor) a simțit nevoia să-și expliciteze demersul, să dea glas unui protest. "De cînd există riscul ca o suferință să-și piardă aura de suferință pentru că există o alta? De unde refuzul orgolios al coabitării în suferință? De unde această revendicare, ce nu admite să fie contrariată, de victimă unică?", întreabă el. Poate că cel mai aproape de intențiile sale a fost colegul lui întru filozofie, Andrei Cornea, cînd scria în revista "22", într-o scrisoare deschisă adresată lui
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
adînc marcate de subiectivismele și experiența de viață a fiecăruia. Pentru unii (întruchipați în roman de un fost procuror emigrat în Franța) Holocaustul, pentru alții (în roman personajul Natalia) - Gulagul, au însemnat nu numai moarte, chinuri trupești și morale, uriașe suferințe și amintiri de nesuportat ale supraviețuitorilor, ci și deformări ale spiritului, remușcări, complexe de culpabilitate (de ce eu sînt în viață și cei dragi mie, nu?), replierea asupra sinelui, plonjarea în niște universuri interioare secrete, iar în alt plan, destrămarea și
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
mi-a fost reproșată de unii colegi din Israel, care pur și simplu puseseră parțial între paranteze, mai bine zis, trecuseră, ca și cum nici n-ar fi fost, peste pozițiile emoționale arhetipale, limpede exprimate, ale lui Pierre (despre "unicitatea și incomparabilitatea suferințelor celor prigoniți de veacuri și exterminați cu sînge rece în sec. XX, pentru singura vină de a se fi născut evrei") relevînd în mod trunchiat relativismul infamant al Nataliei: răul văzut în două înfățișări singulare și unice în felul lor
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
asemănări între ele. (Mă întreb și astăzi ce ar fi reținut din această confruntare publicul din România, unde romanul a trecut mai degrabă neobservat.) în Ușa interzisă Gabriel Liiceanu nu poate înțelege, așa cum am văzut, "refuzul orgolios al coabitării în suferință". Bazîndu-mă pe discuțiile avute cu unii interlocutori ai mei, nu puțini, pe această temă, înclin să cred că dacă evreii consideră în general inacceptabilă analogia (sau însăși comparația) dintre tragedia Holocaustului și aceea a Gulagului, este în bună măsură din
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
altă ordine, intolerabilă, pe care șahul o taie cu sabia. Memoria răului văzut este atât de vie încât șahul își schimbă înfățișarea. Galben la chip, slab, întunecat de tristețe, Șahzaman refuză să se elibereze prin cuvânt, ascunde cauza răului. Semnele suferinței sunt vizibile. Ochiul află în parte. Cunoașterea întreagă se va petrece între gură și ureche, odată ce regele va vorbi. Trupul arată în prezentul imediat ceea ce sufletul și mintea, posesoare ale trecutului, refuză să dezvăluie și să vindece. Împăcarea cu sine
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
și fără asumarea unor tactici protecționiste". Chiar dacă termenul de "imaturitate" e discutabil, nu putem decît a contrasemna această conservare a sensibilității vibrante drept un factor benefic, apt a garda individualitatea în pofida tuturor adversităților, un mijloc al unei lustrații spontane prin intermediul "suferinței pe viu". Un test - de foc - al identității lăuntrice. Oarecare mirare, consideră Lucian Raicu, poate stîrni și faptul că, în scrisul lui E. Lovinescu, remarcabila claritate și rigoare a conceptelor se situează pe o bază irațională, atestată într-o manieră
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
viguros, conform căruia totul se scuză și se justifică atunci când virtutea este schimbată în viciu, iar unele vicii sunt ridicate la rangul de virtute; de împrejurări precum acelea în care nimănui nu-i pasă de o nenorocire ori de o suferință în care totul este doar aporie; de faptul că orice nouă acumulare și acaparare înseamnă o nouă inegalitate în repartiția generală a visteriei comune; de posibilitatea ca mulți neisprăviți să treacă drept oameni deștepți, așa cum, prin compensație (?), o seamă de
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
deloc credință. Cînd cîntam împreună cu frații mei la biserică, toată lumea ne privea cu emoție și îi invidia pe părinții noștri. Nouă ni se părea însă că sîntem niște bieți ocnași... Copilăria mea și a fraților mei a fost o adevărată suferință." Totuși recunoștea că tatăl său, în ciudea spiritului îngust și a purtării aspre, avea un oarecare gust artistic. Nu numai că Pavel Egorovici învățase singur să cînte la vioară, dar picta și icoane. "Talentul, va spune Cehov, l-am moștenit
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
la I. D. Sîrbu, lipsesc toate cărțile consacrate scriitorului (de Nicolae Oprea, Sorina Sorescu, Lelia Nicolescu, Elvira Sorohan, Antonio Patraș); la Marin Sorescu, nu sunt înregistrate nici măcar toate cărțile autorului. Ar mai fi multe de spus. Actualizarea referințelor e în mare suferință. Sunt de semnalat și neglijențe de corectură: conducătorul cenaclului alternativ la Cercul literar de la Sibiu nu putea fi Al. Papilian (p. 298), ci Victor Papilian; prenumele lui Bogdan-Duică nu e tot Bogdan (p. 59), ci Gheorghe; Blecher nu e Mihai
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]