340 matches
-
nucșoară. Îți dai seama ce minunăție? Deasupra turnam rom fierbinte îndulcit cu zahăr candel și-i dădeam foc. Uite, dacă ai să fii cuminte o să facem budinca asta. Pentru azi, bineînțeles, ce credeai? Avem totul în casă, trebuie să ne suflecăm doar mânecile și să ne așezăm pe treabă. Ei, de unde să-ți iau zahăr candel! În schimb, o să punem așa, de la noi, câteva bucățele de portocală glasată. Am ascuns un borcănel în cămară. Nu te supăra, Mirciulică, dar ai devenit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acesta ar fi. Mâinile lui Rachel erau mult mai mici decât ale mele. Dacă ea nu putea scoate aparatul, erau slabe speranțe ca au să mă descurc mai bine, dar am încercat, de formă. Mi-am scos sacoul, mi-am suflecat mânecile, mi-am azvârlit cravata peste umărul stâng și am vârât mâna. Instrumentul bâzâitor era înțepenit atât de tare, că nu aveam nici o șansă. O sârmă de instalator ar fi fost utilă, dar nu posedam o sârmă de instalator, drept care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Închise ochii pentru o fracțiune de secundă, clipi de mai multe ori și privi în jur. Nu i se întâmplase nimic. Se afla într-un loc foarte luminos și liniștit. Numai zâne îmbrăcate în alb. Una din zâne tocmai îi sufleca mâneca. Îi făcuse ceva la mâna stângă, iar alta îi împingea patul. Era pe un pat cu rotile ce se deplasa în perfectă liniște. Drept în față, cu lacrimi în ochi, îl privea propria lui fiică, Sanda. Ce caută ea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fi ocolită... Intru și cânt. Unchiul Grătărel apreciază valoarea. Scuipă faraonic pe-o sută și mi-o lipește de frunte. Nimeni nu face economie de scuipat. Mă trezesc, într-o clipă, cu toată fața acoperită de bancnote. Unchiul aplaudă, își suflecă teatral mânecile și lasă să se vadă niște tatuaje de poveste: gratii, gratii, gratii și iar gratii. Îmi ia vioara, dar numai așa, ca să nu fie singur pe lume, și începe să cânte ca și cum și-ar spune ultima dorință: "Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să intru? — Evident. Este compartimentul dumitale. El zâmbi și nu fu În stare să-și reprime un gest de deschidere a brațelor, o ușoară Înclinare de la șold. — S-avem pardon. E al dumitale. Își scoase o batistă din mânecă, Își suflecă manșetele și făcu gesturi de prestidigitator În aer. — Uite. Vezi? Un bilet de clasa Întâi. Din batistă căzu un bilet și ateriză pe podea, Între ei. — E al dumitale. Nu, e al dumitale. El Începu să râdă cu plăcere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scăldate Într-o stranie lumină mov, cu paturi așezate unul lângă celălalt. Peste tot În jurul lor, perechile făceau sex, se mângâiau ori se lingeau. Cele mai multe femei erau goale; unele păstraseră o bluză sau un tricou, sau se mărginiseră să-și suflece rochia. În sala cea mai mare, erau vreo douăzeci de cupluri. Aproape nimeni nu vorbea; se auzea doar zumzetul aparatului de climatizare și gemetele femeilor care se apropiau de orgasm. Bruno se așeză pe un pat lângă o brunetă Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ei; femeia, o roșcată mărunțică de vreo douăzeci de ani, purta o minijupă neagră din piele artificială. O privi pe Christiane care continua să-l lingă pe Bruno; Christiane Îi surâse, Își ridică tricoul ca să-i arate sânii. Femeia Își suflecă fusta dezvelind o tufă deasă, tot roșcată. Christiane Îi luă mâna și i-o conduse până la sexul lui Bruno. Roșcata Începu să-l masturbeze, În timp ce Christiane Își apropia limba din nou. În câteva secunde, străbătut de un fior de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
grupulețe, cupluri, triplete : colegul Ropcea și colegul Pasăre, doamna Caropol chimista și tovarășul Albu, ce fel de coleg o fi, Marcu Sidonia și amantul ei Cornea obțineau, iată, validarea unei îndelungi și intime colaborări : brevetarea turnului de răcire. Lotomanul își suflecase mânecile deasupra planșetei, cu creionul mult ascuțit, vârf lung în aer, gata să înțepe foaia de calc în chiar punctul vulnerabil, Mina maura, cocoțată pe taburetul înalt, vântura piciorușele mentolate privind fix în ochelarii nesiguri ai lui Braun, zâmbindu-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
timp. Oracolul știe și deduce fără să vadă tot ce se întâmplă. Ușa se deschisese de câteva ori. Apărură Braun Robert și Grefu, ocupându-și repede locurile, chiar și Mina și Luminița pistruiata și Cornea șchiopul și Ropcea, care își suflecase deja mânecile. Deschiseră sertarele, mapele, cărțile, diagramele. Privi dulapurile verzi, planșetele cu ghiuleaua gri, birourile pe două-trei rânduri, telefoanele, ferestrele, cuierele. Înălță cadranul ceasului, numără rotirea lentă a săgeții, grad cu grad, minut cu minut. Își ascultă bătăile inimii, pneumă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În anul 1975 cetățeanul.......... a obținut un venit de 8400 ca urmare a contractării și predării statului a unei Bovine tineret În greutate de 450 kg Urmați exemplul lui! Elevul Popescu Gelu Își amintise chiar acolo că trebuise să-și suflece pantalonii și se aplecase. Încerca În același timp să facă astfel Încât rucsacul din spate să nu-i cadă peste ceafă. Pentru asta ținu spinarea cât mai dreaptă și capul ridicat, așa că putu citi Întreg textul panoului În timp ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pantalonii și se aplecase. Încerca În același timp să facă astfel Încât rucsacul din spate să nu-i cadă peste ceafă. Pentru asta ținu spinarea cât mai dreaptă și capul ridicat, așa că putu citi Întreg textul panoului În timp ce-și sufleca pantalonii. Cum n-avea nici o treabă la acel dispensar comunal, Își aranjă dintr-o singură mișcare rucsacul și porni mai departe prin mijlocul drumului plin de noroi. „Ștalap, ștalap!“ - făceau pantofii lui de sport prin mocirlă. S-ar fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aventurau prin acele locuri rău famate. Și ce "distracție", chiar ziua, să treci de bariera "Bac-chus"! Acolo era o groapă, lată cât strada, în care se strângea apa ploilor. Trebuia să mă descalț când ajungeam pe marginea bălții, să-mi suflec pantalonii, iar după "traversare" să mă spăl pe picioare la o cișmea. Locuiam trei într-o cămăruță, principala odaie a casei, coana Veta și soțul ei, un bătrân pensionar, dormind în antreu. Ceilalți doi erau "Truman", cântăreț de biserică, refugiat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și în minutele următoare, în ciuda oboselii, am fost extrem de conștient de plăcerea leneșă cu care își întindea membrele, de mișcarea sânilor ei ridicați și coborâți de respirație, de subțirimea bluzei albastru cu roz pe care și-o scosese din blugi, suflecându-i mânecile. Cât despre mine, eram leoarcă de sudoare și gâfâiam zgomotos. În prima parte a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un urcuș, alegând drumul cel mai abrupt ori de câte ori ajungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sincer să fiu, nu credeam că voi supraviețui. Se încovoia în față, cu capul în mâini. Tare mi-aș dori să dorm, Michael. O să mă ajuți, nu-i așa? Michael luă seringa din mâna întinsă și privi în timp ce Mortimer își sufleca mâneca. — Nu cred că mai am putere în degete, din păcate. Adoarme-mă, atâta te rog, Michael. Michael se uită la el, nehotărât. — Din bunătatea inimii. Te rog. Michael apucă mâna lui Mortimer. Pielea îi atârna. Avea ochii rugători ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Numai că ideologia ce se declara ca fiind a dreptății și a iubirii de oameni se dovedi a fi o ideologie de ocupație, Întemeiată pe minciună, delațiune, ură, dezbinare și crimă, ridicate - toate - la nivelul politicii de stat. Ipocrizia Își suflecase mînecile și-și Începuse birocrația ei laborioasă fondată pe decăderea ființei umane, ori pe incapacitatea ei funciară de a fi permanent generoasă, de a-și găsi corespondente În gîndirea și sensibilitatea edenică. Se pregătea o lume de satrapi și sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în spate decât s-o duci în mână... Nu mai avem mult, adăugă. Așezase rochia de mireasă, dar își dădu seama cu mirare că nu încăpea în ladă, și rămase câtva timp derutat. - Poate ar fi mai bine să-mi suflec mânecile, spuse. Dacă ții o clipă lanterna... Ieronim i-o luase și, cu mâna stângă, distrat, începu să preseze franjurile rochiei. - Și, totuși, îmi aduc foarte bine aminte că nu era împăturită și nici îndoită... Cu mânecile tunicei bine sumese
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plăcuse să se deghizeze: cu pletele blonde, dar cu figura arsă de soare, îndelung bătută de vânt, cu o cămașă ruptă, decolorată, prin care se vedeau umerii și pieptul, în picioarele goale, și cu pantalonii scurți, pe care și-i suflecase și mai mult, ca și cum s-ar fi pregătit să treacă prin apă, a apărut, parcă ar fi ieșit din peștera verde a oglinzii și, fără ca nimic să fi pregătit această mișcare, își dădu deodată capul pe spate, își împreună mâinile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mulți bani”. Am tot întâlnit printre cele vândute, ba ciubere, ba căzi, ba „o călcătoare”... Ce-o fi și cu un asemenea obiect? Apoi, la acea vreme, se adunau strugurii, se puneau în „călcătoare” și... Aici, i-aici! Flăcăii își suflecau izmenele, își spălau picioarele cu apă curată și,... urcau în „călcătoare”... Acolo, dă-i dans, vere!... Și nu se dădeau bătuți, până ce, și ultima bobiță nu era zdrobită!... Cred că n-ai să mă crezi lăudăros dacă am să-ți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
atâta drum!... În clipa următoare, o nălucă de fată, toată numai nuri, a și sosit cu un lighean și o oală frumos spoită plină cu apă caldă. Pe braț purta un șervet nou-nouț... Țăranii și-au scos pălăriile și-au suflecat mânecile cămășii și s-au spălat cum se cuvine... Când au fost gata, piranda le-a deschis ușa unei camere, poftindu-i: ― Amu sî cadi sî staț’ la masî, cî s-o făcut di nămiaza mari... Musafirii au intrat... În fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai mare forță, după secunde în care erai tentat să crezi că diluviul era pe sfârșite. Privi bălțile mari din curte și i se făcu o poftă nebună să umble desculț prin apa rece. Aruncă papucii din picioare și își suflecă pantalonii. Coborî cele patru trepte - înregistră scârțâitul uneia dintre ele - și lipăi prin apă cu un zâmbet de satisfacție maximă întipărit pe chip. Întoarse capul către casă, poate pentru a-l invita alături de el și pe Magician. Dar acesta îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scria singur. Descuie, deschise poarta și atunci îl văzu... Avu o tresărire. Stătea întins pe burtă, cu fața în apă, ca și cum ar fi vrut să o înghită pe toată în urma unui acces teribil de sete. Era desculț, iar pantalonii fuseseră suflecați într-o încercare ciudată de a proteja numai manșetele. Lăsă geanta să cadă pe alee și alergă către el. Îl auzi râzând și pricepu ușurată că nu era vorba despre ceva grav, ci - mai mult ca sigur - de o altă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de conacul arendașului Buruiană, ședea popa Nicodim Grancea, într-o casă arătoasă, cu multe acareturi și o ogradă cât o grădină. Îl găsiră ajutând de zor la descărcatul unui car de dovleci. Era în potcap, cu o rasă cafenie soioasă, suflecată în față peste genunchi. Avea o barbă mare albă, cam înnegrită de murdărie. Se ținea verde, deși trecut de șaptezeci și văduv de douăzeci de ani. Doar că nu mai vedea bine. Astfel și acuma, nu recunoscu îndată pe Dragoș
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-o acceptăm cu înțelegere... în tăcere și disciplină... Îl cunosc prea bine... Îmi pare rău, dar ăsta-i adevărul. (după o scurtă pauză, ușa biroului se deschide încet și apare Mihai; are pe cap o pălăriuță de damă, pantalonii suflecați pînă la genunchi peste care poartă o fustă scurtă; coboară cele trei trepte, înaintează spre cei din sufragerie; reacția lor se desface în stupefacție, consternare, silă, rușine, indignare și plîns) Dacă te sinucideai, erai mult mai inspirat. Mihai: Ehe, ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
hainele celor patru vecini; se realizează un moment de mare tensiune și înfruntare. Cei patru stau desfășurați, plesnind de putere și autoritate; membrii familiei trec prin uluire, încordare, spaimă, renunțare și, în consecință, Mihai este primul care cedează își va sufleca din nou pantalonii și, înainte de a invita la dans pe unul din ocupanți, îi presează pe ceilalți care, în final, îi vor invita la dans pe ceilalți "vecini".) Mașina de vînt Poveste populară în două stări, cîteva renunțări și trei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]