105,057 matches
-
Guanajuato scria: "Unchiul Vanea - o poveste universală, dezvăluie în această montare acele temeri străine care ne fac să revenim asupra propriilor noastre spaime, lăsând să se audă acele voci care ne strâng și ne sufocă, evocându-ne momentele în care sufletul se simte tulburat... Acest Unchiu Vanea al românilor ne apropie febril de iubirile noastre, de destinul nostru sau de momentele în care bătăile inimii ne scapă de sub control." Al doilea oraș în care poposește Unchiul Vanea e Querétaro. Fondat de
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
Orientul Mijlociu și Caucaz. Colecția Document. Traducere de Dorin Nistor, Simona Drelciuc, Alina Pelea. Editura Polirom, 2002 Călătorie cu Abigail și Salomea Pauline Bebe, prima și singura femeie-rabin din Franța, curajoasa inițiatoare a unui centru spiritual parizian unde oferă "cuscus pentru suflet" (centrul cuprinde o sinagogă cu 200 de membri, o școală cu 80 de studioși într-ale iudaismului, o bibliotecă, inclusiv cafe-internet), și-a propus să demonstreze că "Dumnezeu nu e misogin". In general, niciuna din cele trei religii monoteiste nu
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
deși stilul e adecvat. în romanul lui S. Lupașcu întâlnim tot soiul de apoftegme obscure, metaforizate, citate, învățături și (pre)viziuni gnostice alcătuind textura onirico-poetică a unei povești fără început și fără sfârșit, ale cărei personaje misterioase sunt doar niște suflete rătăcitoare în căutarea "lumii care nu există", pierdute în încercarea "de a se istorisi pe sine": "Cartea de cristal intermediază între neant și cuvinte, între neființă și oameni, așa cum primăvara intermediază între stagnarea iernii și belșugul de fructe al verii
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
se afirmă între altele, "e un fel de a slobozi condeiul în răspăr", un "condei" (același pe care l-am amintit ceva mai înainte, din Troparele zilei) "care se vîră aici și scobește adînc" și care sondează abisul uman ("poteca sufletului este deschisă"). Agresivitatea extremă a pamfletului este subliniată cu toată convingerea ("Pamfletul se învîrtește în jurul obiectului cu oarecare frumusețe de corb: între două zboruri circulare, ciupește, zgîrie, înțeapă, rupe. Pamfletul se lucrează cu andreaua, cu peria de sîrmă, cu răzătoarea
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
înșiși, maeștrii aperitivelor contemporane, exotice și, nu de puține ori, indigeste. În fine, tot mai rar se ivesc - din păcate - cinele de taină, în care muzica este o prelungire a rugăciunii, iar comesenii, cu urechile cât tuburile unei orgi, recunosc sufletul generos și nobil al artei sunetelor.
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
el și un guru) și Jeff Merrifield. La acestea se adaugă "stagiatura" sub protecția unui alt guru, Denise Linn (v. cap. "Anul Denise Linn") și prietenia cu Fran, o englezoaică specializată în soul rescuing (adică un fel de călăuzire a sufletelor rătăcitoare către lumină). Mult mai puțin captivante sunt istorisirile despre misiunile umanitare (dintr-o altă lume) a unor mari inițiați (și ei!): Freddy Mercury și prințesa Diana. Bizareria conexiunilor și densitatea informațiilor încep să obosească citirea puzzle-ului deja construit
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
slave au îmbogățit limba română: ele alcătuiesc "clar-obscurul" limbii noastre, specificul nostru romanic, așa cum scria, cu dreptate, Bazil Munteanu. Și oricît de anti-slavi am fi, nu trebuie să uităm că în istoria culturii noastre a existat ceea ce N. Cartojan numea "suflet românesc în limbă slavă"! Contactele noastre cu slavitatea (și "slavonia" culturală) au durat secole de-a rîndul. Fără ca limba română să-și piardă locul ce i se cuvine între limbile romanice ale Europei. Iată în sfîrșit de ce subscriem la ideile
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
aceeași eleganță, în spatele lor e aceeași seriozitate și căldură a omului atent la stabilitatea axiomelor. Drum și regăsire Cartea de proze scurte și poeme a Monicăi Pillat este concepută, după cum precizează editorul pe coperta a patra, "ca un pelerinaj al sufletului prin amintiri, vise, ficțiuni și tablouri", un drum de la Buna Vestire (a chemării în vis și a arestării tatălui autoarei) la veghea încordată a Mariei Magdalena (absență, durere, spaimă, regăsire dincolo de ceea ce moartea așezase ca barieră), dar un drum în
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
Călăuzele erau deja pregătite: "cineva a binecuvîntat potecile scrise". Experiențele povestite sau create în aceste proze adună "fagure de singurătăți", intense "și expansive", pe care lunile petrecute la Corwallis, în mediul universitar american, le transformă în comuniuni și întîlniri de suflet; sau sînt dureroase experiențe ale absenței, absență care prin prietenie se poate transforma în prezență. Obiectele, plantele și animalele au sens în această fabulă a căutării și regăsirii (trandafirul japonez și canarul din colivie sînt mesageri, punți între cele văzute
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
În timpul lecturii "trebuie descoperite tensiunile de eliberare ale poemului către virtuala nouă ființare, către noul mod de a fi în lume". Iar "această hermeneutică trebuie să vadă și să facă văzut neouniversul poetic și să inducă libertatea metafizică, adausul de suflet, noua ipostază cognitivă și ontologică." Să recunoaștem cinstit: câți dintre noi, cei care pretindem că ne ocupăm cu cititul, reușim să vedem și să facem să fie văzut neouniversul poetic sau reușim să inducem libertatea metafizică, adausul de suflet, noua
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
de suflet, noua ipostază cognitivă și ontologică." Să recunoaștem cinstit: câți dintre noi, cei care pretindem că ne ocupăm cu cititul, reușim să vedem și să facem să fie văzut neouniversul poetic sau reușim să inducem libertatea metafizică, adausul de suflet, noua ipostază cognitivă și ontologică? Aproape nici unul. Dar să revenim la metaforă. Metafora pe care am disprețuit-o involuntar, numai din ignoranță, considerând-o o simplă problemă de tehnică literară. În realitate, după cum ne învață George Popa, lumea însăși este
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
1842 un Avertisment pentru cei care ar voi să joace cum se cuvine piesa "Revizorul", unde lămurește trăsăturile fiecărui personaj în parte și modalitatea în care trebuie să fie jucate acestea, subliniind faptul că "Actorul trebuie să prindă mai întâi sufletul rolului, iar nu haina lui"; dă indicații precise și amănunțite asupra scenei mute din finalul piesei și respinge argumentat orice tendință regizorală de caricaturizare, de exagerare, de trivializare și chiar de comicizare a jocului actorilor. Și această tentativă va fi
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
despre (i)moralitatea ei, despre redarea binelui și a răului într-o operă de artă etc.), autorul oferă "cheia", sensul anagogic, cum ar spune Dante, al falsei comedii pe care o propusese în urmă cu un deceniu: orașul ar fi sufletul nostru, al fiecăruia, revizorul din final ar fi conștiința noastră trezită, ce ne așteaptă în pragul mormântului, Hlestakov, falsul revizor, "conștiința superficială a lumii, venală și amăgitoare", "ușuratică și prefăcută care, folosindu-se de spaima noastră, ia deodată înfățișarea conștiinței
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
deodată înfățișarea conștiinței celei adevărate și se lasă cumpărată de patimile noastre [...] și se mistuie apoi, ca și el, cine știe unde"; ultima scenă ar reprezenta "ultima scenă din viață, când conștiința te silește deodată să te uiți cu toată luarea-aminte în suflet și să te sperii de tine însuți". Scris în 1846, revăzut în 1847, acest Deznodământ va fi pentru prima dată tipărit, tot postum, în 1856, când va fi tratat ca o ciudățenie, ca o deviere mistică a lui Gogol, din
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
oricare din patimile întrupate de personajele de pe scenă, patimi care ne aparțin în egală măsură și nouă. "S-o luăm ca pe ceva care ne țintește ca și cum ar fi fost scrisă pentru noi, căci de toate vom găsi în adâncul sufletului nostru, numai să nu coborâm într-însul cu un de-alde Hlestakov, ci cu adevăratul revizor, fără putința de a fi mituit". Se vede însă că omul dintotdeauna a preferat falsul revizor în locul celui adevărat. 1) Tatiana Nicolescu, Opera lui
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
prin care creștinismul se va impune și în domeniul culturii: patimile Mântuitorului, iubirea creștină, renegarea lui Petru, crucea învingătoare devin și ele elemente constitutive ale universului de cultură greco-latin. Dezvoltându-se în cadrul unității realizate de Imperiul Roman, religia Evangheliilor remodelează sufletele contribuind decisiv atât la configurarea sufletului, cât și a culturii europene. Paul Valery avea dreptate să spună că acolo unde numele unui Edip, Iulius Caesar, apostolul Pavel au o rezonanță, acolo se află Europa. Astfel Europa este un univers de
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
și în domeniul culturii: patimile Mântuitorului, iubirea creștină, renegarea lui Petru, crucea învingătoare devin și ele elemente constitutive ale universului de cultură greco-latin. Dezvoltându-se în cadrul unității realizate de Imperiul Roman, religia Evangheliilor remodelează sufletele contribuind decisiv atât la configurarea sufletului, cât și a culturii europene. Paul Valery avea dreptate să spună că acolo unde numele unui Edip, Iulius Caesar, apostolul Pavel au o rezonanță, acolo se află Europa. Astfel Europa este un univers de cultură populat de constelații specifice, toposurile
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
gândire și de tradiție pe care le-a incorporat cetatea eternă. Poetul german Ștefan George simte cum în vine îi clocotește sângele roman: "Vorbiți de apropierea Sărbătorii, a Împărăției,/ vorbiți de vinul nou în burduf nou/ abia atunci când prin tot sufletul vâscos/ va zvâcni sângele înfocat, suflul meu roman" ( "Mein feurig Blut sich regt, mein romischer Hauch" Maxime Renane). Englezul T. S. Eliot, un britanic a cărui țară aparent nu are afinități cu Roma, exclama sentențios: "Trei sau patru romancieri mari
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
a salva ce se mai poate salva/ un sentiment de doi bani îmi urcă în gît/ și dacă aș vorbi acum s-ar auzi pînă pe fundul apei/ unde stau liniștit" ( un sentiment de doi bani). E vorba de un suflet spontan dilematic. Dacă damnații mai vechi manifestau o generalitate a deznădejdii, se revendicau de la o doctrină ( exprimată sau subînțeleasă) a condiției lor, legată de concepte creștine, în producția de acest tip avem a face cu o "dezechipare" filosofică, în favoarea cotidianului
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
lacrimi e la ordinea zilei/ întins pe spate îl aud cu o voluptate care-mi deschide/ venele simt nebunia cum ridică grinzile și sparge/ geamurile acum totul se vede și plimbărețul de ocazie/ dacă va rezista va povesti apoi cum sufletul ca fumul/ ieșea din ochii lor sterpi pe motiv că viața separă/ pe îndelete" ( viața separă pe îndelete). Desigur, poetul se percepe ca un exilat, însă nu în temeiul unei raportări la transcendență, ci, după cum am văzut, al refuzului ambelor
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
Constantin Țoiu 27 sept. 1984. Să-și fi vândut sufletul diavolului?... Poate l-o fi vândut, și asta nici măcar direct, ci prin cine știe ce intermediari, neavând nici curajul, nici mândria elementară, de vreme ce susținea că altă cale de a supraviețui, ca scriitor, nici nu ar fi putut să existe. Lăsând la o
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
roman al Margueritei Yourcenar ( Memoriile lui Hadrian), încep de la o construcție simplă și obișnuită: nuditatea este o formă care egalează moartea, pasiunea este diferită de plăcere, dragostea corporală duce în cele din urmă la dragostea pentru ființa integrală ( trup și suflet), carnea este insultată prin limitarea ei la amorul corporal, căci fulgerul trupului și al cărnii este, de fapt, sufletul. Logica continuă astfel: dragostea este un miracol, pentru că instaurează regatul frumuseții, iar frumusețea este o inițiere în mistere, o întâlnire cu
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
egalează moartea, pasiunea este diferită de plăcere, dragostea corporală duce în cele din urmă la dragostea pentru ființa integrală ( trup și suflet), carnea este insultată prin limitarea ei la amorul corporal, căci fulgerul trupului și al cărnii este, de fapt, sufletul. Logica continuă astfel: dragostea este un miracol, pentru că instaurează regatul frumuseții, iar frumusețea este o inițiere în mistere, o întâlnire cu sacrul; experiența senzulă nu trebuie blamată, întrucât ea este un ritual de călătorie, înrudit cu delirul dionisiac. Hadrian avusese
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
cu arme neconvenționale pentru lupta în linia întîi. Ar trebui ca bolnavilor să li se prescrie și cărți pe rețete compensate, de către specialiști care să știe ce opere și ce autori ar fi mai potriviți pentru diferitele boli ale trupului, sufletului și minții.
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
Rosetti și Iorgu Iordan, aliniați, în grade diferite, noului regim și încercând efortul de a deveni, chipurile, marxist-leniniști. O epocă tristă care a umbrit, în bună măsură, ultimele opere ale maeștrilor mei, iar mie și generației mele ne-a schilodit sufletele, obligându-ne la o fioroasă existență duplicitară." Dar Școala de literatură, din toamna anului 1950? Ea nu era decât o școală de cadre, ideologizată în ultimul grad. O urmau 60-70 de cursanți, printre care muncitori "de o izbitoare și la
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]