675 matches
-
parcă ar mai avea ceva de spus. Are reticențe subite și curioase. Dacă i-ai transcrie vorbele, ar trebui să pui mereu câteva puncte de suspensie la sfârșitul frazelor. Când se emoționează, și se emoționează adesea fără cauză vădită, are sufocări grațioase, de pasăre care bea. Și rar participă normal la duetul nostru. De obicei distrată ori animată. Uneori își întrerupe momentele de distracție printr-o întoarcere bruscă și cordială spre mine, însoțită de un "da" rostit încet și repede, confirmând
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la fund, s-ar fi sufocat. Dacă ar mai fi fost Încă un picior de pământ deasupra. Poate că alții chiar fuseseră Îngropați de vii În acel șanț. Nu era nici un merit special În asta, nu era nici o vrăjitorie. Doar sufocarea de care scăpase. Iar dacă războiul ar mai fi durat câteva luni, ar fi murit ca toți ceilalți. Nici un evreu nu ar fi scăpat din ghearele morții. Dar așa cum stăteau lucrurile, Își păstrase conștiința, deșertăciunea, realitatea ființei - se trezea, trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
buzunare peste față cu medalioanele era Încă proaspătă În mintea lui Sammler. Proprii lui nervi, În modul elementar În care lucrează nervii, asociau asta cu momentul strivirii propriului ochi cu patul puștii În urmă cu treizeci de ani. Senzațiile de sufocare și prăbușire - chiar puteai să retrăiești acel moment. Dacă merita. Așteptă să audă zgomotul de cauciuc al tărgii lui Elya lovindu-se de ușă. — A apărut Wallace? Trebuia să aterizeze la Newark. Nu. Trebuie să-ți vorbesc despre fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ocoli pe aceea a Anei și, după ce urcarăm cele câteva trepte ale cerdacului, mă îmbrățișai - pe jumătate afectuos, pe jumătate studiat, neutru - cu fiecare în parte, dar trebuie să recunosc - ceea ce nu ieșea la suprafață - cu o emoție egală cu sufocarea. Mă cuprinse - de necrezut - regretul că prin desființarea judecătoriei fusesem nevoit să părăsesc comuna, nu comuna ci casa lor în care, descoperii acum, puteam să trăiesc în tihnă până la sfârșitul acestei vieți. Mai erau oamenii cu care mă salutam când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi urmat, nu știam, simțeam o neliniște. Lung stătea în dreapta mea, la o anume distanță. Locul din stânga, acolo unde fusese cu câteva minute înainte Ana, era gol, îl priveam amețit, îmi venea s-o chem să revină, mă încerca o sufocare. - Da, preciza Lung, toți spun că e în adevăr un om foarte cumsecade. Dar nu la asta mă gândeam... Totul fu din nou salvat: intră învățătorul care, de asemenea, mă căutase în odăile pline de invitați și nu mă găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
membre ale Comisiei). Astfel, la prima ocazie sesiunea Comisiei Dunării din 1992 -, România, printr-unul dintre colegii mei care ne-au reprezentat țara, a pus în discuție această problemă; era timpul ca acest coșmar blestemat și nedrept de dominație și sufocare a riveranilor din partea neaveniților hrăpăreți să înceteze. În contextul evoluțiilor din fosta U.R.S.S. (și pentru ca Federația Rusă să tragă de timp spre a putea influența ulterior poziția altor state), s-a convenit, în spirit de compromis, între statele părți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și lupta (unde adversarii pot lupta și la pământ, spre deosebire de tradiționala orthepale, ce are loc numai în picioare). Este o disciplină spectaculoasă, în care luptătorii încearcă să-și învingă adversarul prin knock-out (în latină eversio) sau prin abandon în urma strangulării, sufocării, blocării articulațiilor și apăsărilor dureroase. În ciuda potențialei sale violențe, pankration-ul se dovedește mai puțin periculos decât pugilatul. Ca și în pugilat, timp de douăsprezece secole s-au desfășurat campionate de pankration pentru copii (de peste doisprezece ani) în cadrul jocurilor de la Olympia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de aceasta decât acum câțiva ani, la spital. Eram într-o rezervă cu un bătrânel care nu voia să adoarmă noaptea, speriat că ar putea să moară. Era conectat la un aparat care îi dădea oxigen, când avea senzații de sufocare. Aparatul acela se deschidea cu o cheie mai mică decât acelea de la buteliile de aragaz. Aceeași cheie era folosită la trei-patru alte astfel de aparate, răspândite prin celelalte saloane. Într-o noapte, cheia rămăsese în rezerva noastră. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
convinsă că va pronunța numele lui Abby. Totuși, convingerea mea nu m-a ajutat deloc să fiu pregătită, așa că n-am putut face nimic decât să mă holbez la Kelly, cu mâinile vârâte sub picioare și cu aceeași senzație de sufocare pe care o avusesem În clasa a cincea, la ora de sport, când mingea roșie de cauciuc mă lovise În stomac și Îmi tăiase răsuflarea. Cum am putut fi așa de pe dinafară? Cum de nu mi-am dat seama? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
confruntare cu adversarul, mai mult discernământ când e vorba de libertatea omului și dreptul la viață în toate manifestările sale. Țara și așezarea noastră creștină e zguduită, arginții lui Iuda lucrează, șarpele amăgitor ne încolăcește tot mai mult grumazul până la sufocare și scuipă otravă! Închid ochii și văd cum ocupantul bolșevic ne pângărea credința, ne dărâma altare, ne mutila și falsifica istoria, jefuia și îneca în sânge pământul meu natal. De ce și azi când guvernează o democrație atât de lăudată, legionarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să grăbească vindecarea rănilor mai ușoare. Dar nu reținuse nimic din locurile prin care trecuseră, fiindcă i se Întâmplase adeseori să-și piardă cunoștința. Durerile din umăr, piept și coapsă erau de nesuportat. Dar cea mai gravă era senzația de sufocare pe care o avea continuu. Știa că plămânii i-au fost atinși de săgeți și că supraviețuise doar fiindcă purtase cămașa de zale. Îi promisese Erinei că o va purta mereu, indiferent unde s-ar afla, și o luase mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poate sosi decât pe aripa unei povești. Nu este o carte care Își reprezintă autorul, ci un accident. Nu este, poate, nici o carte care Își reprezintă fidel cititorii, dar poate fi tot un accident. Un accident fericit, o evadare din sufocarea cotidianului, o revenire la mirajul aventurii, așa cum visam, cu toții, de la vârsta la care Învățam să deslușim literele și până târziu, la vârstele maturității sau senectuții, când continuăm să visăm la fel, dar n-am recunoaște-o nici În ruptul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vremi, cărțile au însoțit viața oamenilor, le-au fost sfetnic și călăuză, le-au luminat mințile și le-au încălzit inimile. Vertiginoasele progrese în tehnologia informației au detronat cartea, au diminuat dramatic interesul pentru lectură și au condamnat librăriile la sufocare datorită numărului imens de volume aflate în depozite și pe rafturi. În mod firesc survin câteva întrebări: Este această stare de lucruri un câștig sau o pierdere pentru împlinirea personalității adolescenților și tinerilor de azi? Strădaniile scriitorilor își mai află
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
aceste piei în jurul spatelui și al coapselor pentru a acoperi zonele unde va lovi biciul. Pielea de vacă e poreclită „Budhha Cel Adevărat“. Mai târziu voi afla că pedeapsa pentru cele mai grave abateri făcute de eunuci este moartea prin sufocare. Pedeapsa e dusă la îndeplinire în fața tuturor eunucilor. Eunucul condamnat e legat de o bancă și fața îi este acoperită cu o bucată de mătase udă. Procedeul e similar cu cel al realizării unei măști. Sub privirile tuturor, călăii adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ceva. — Ce este, stăpâne? — Un penel... Shigemoto scoase grăbit hârtie, cerneală și o pensulă. Cu degete tremurătoare, Mitsuhide luă pensula și privi hârtia albă. Shigemoto știa că avea să-și scrie poezia morții și începu să aibă o senzație de sufocare în piept. Nu suporta să-l vadă pe Mitsuhide scriind așa ceva, într-un asemenea moment și în acel loc și, din atașament față de ceea ce considera el a fi destinul măreț al seniorului său, spuse: Nu luați acum penelul, stăpâne. Otsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
caz nu aveam de gând să stau două luni întregi așa cum făcuseră ceilalți. Aveam să plec ca din pușcă. Și după asta puteam să iau câte droguri voiam. 46tc "46" După ce vizitatorii au plecat, asupra mea a coborât dintr-odată Sufocarea de Duminică DupăAmiază. Adică, senzația sumbră că, dacă ceva nu se întâmpla curând, dacă ceva nu se schimba curând, aveam să explodez. Am hoinărit fără liniște din sala de mese până-n camera de zi, apoi m-am dus în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poate fi ofensator. —Haha, am râs eu gândindu-mă ce idiot era Wayne. în cele din urmă, am reușit să-l conving să-mi dea un sfert de gram, atât cât să-mi ajungă să scap de senzația aia de sufocare și să intru într-o stare euforică. Când m-am întors de la toaletă, Wayne dispăruse. Spre groaza mea, barul s-a golit fiindcă toată lumea, chiar și persoanele pe care le cunoșteam vag, plecaseră. Dar nu era decât ora unu. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-o fi? mă întreb confuză. Bipuri, picioare alergând pe coridoare, metal lovindu-se de metal, o mână dură pe bărbia mea, deschizându-mi gura cu forța, ceva de plastic pe limbă, zgâriindu-mi gâtul. O senzație de vomă și de sufocare, încerc să mă ridic în fund, cineva mă obligă să rămân pe spate, eu mă forțez din nou să mă ridic, vomit și respir cu greutate, niște mâini puternice ținându-mă cu forța lipită de masă. încetați! în mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fusese. Noaptea nu exista, o mlaștină vicleană, fără contur. Înnămolire barbară, preistorică. Instantaneu, o uita, ziua o și anulase, readucând energia, reflexele... oare când, când oare s-a schimbat zodia, egalizând totul, când s-a statornicit cenușiul sleit și orb? Sufocare, larvă care nu poate ieși la țărm... se dislocaseră toate și lunecaseră în hău și se pierduseră în cerul gros, fără cer, al pustiului. Încă mai purta, pe ultimele trepte ce urcau dinspre tunelul de lumină al metroului spre gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Opera lui Thoreau reprezintă un atac perpetuu împotriva statu-quo-ului, o bătălie pentru descoperirea unui nou mod de a trăi aici. Amândoi au crezut în America și amândoi au fost convinși că America s-a dus pe apa sâmbetei, strivită până la sufocare de un munte tot mai greu de mașinării și bani. Cum mai putea omul să gândească în hărmălaia asta? Amândoi au vrut să iasă din joc. Thoreau s-a retras la periferia orașului Concord, prefăcându-se că se exilează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chip. Da, asta e expresia din ochii lui. Ca și cum moartea l-ar privi în față. Ea îl scututră. El nu răspunde. Autobuze, biciclete, oameni trec pe lângă ei. Scena pare ireală. Oameni și obiecte se mișcă, se apropie și se depărtează. Sufocarea. Încet, totul începe să stea locului. Așa cum moartea înțepenește. Ea își aude țipătul inimii. O să stăm de vorbă, îi zice ea. Coboară amândoi de pe vârful crizei lor. La Lan Ping, asta se manifestă prin febră. Zace în pat în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acoperit de covoare groase, canapele și fotolii grupate astfel Încât oameni să poată conversa stând pe ele și despărțite de măsuțe de cafea lustruite, pereți la fel de plini de picturi ca și cei de pe hol. La prima vedere, impresia era una de sufocare. Dar, abia mai târziu realizai cu câtă grijă fuseseră aranjate diferitele elemente. Efectul inițial era amplificat de faptul că Încăperea era plină până la refuz de oameni eleganți. Duggie mă Îndrumă către o masă În spatele căreai stătea un tânăr foarte arătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care pornea, în dreapta. Lumina roșie se stinse ușor. Atunci se întoarse spre cel din stânga. ― Pe acolo! Câteva rare tuburi de neon erau împrăștiate prin această secțiune a navei. Fâșii de întuneric restrângeau vederea în jurul lor, dându-le o senzație de sufocare cu toate că, antrenați pentru călătoria în spațiu, nu prea știau ce era claustrofobia.. Pașii lor răsunau pe puntea de metal, numai atunci când nu călcau în băltoacele de fluid, unsuroase și grețoase. ― Dallas ar trebui să ceară o inspecție, zise Parker dezgustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lăsat-o baltă... Din ziua aceea dragostea mea pentru Lili a crescut și mai mult. Ea nu pierdea nici un prilej să încerce să vorbească cu mine, iar eu îi răspundeam scurt și mă îndepărtam împleticindu-mă. Noaptea aveam crize de sufocare, mă răsuceam în pat gîndindu-mă la Lili, apoi mergeam la fereastră și-mi lipeam fruntea de geamul rece. Știam că locuiește pe Barbu Văcărescu, de aceea mă întorceam într-acolo și vorbeam cu ea ,la un moment dat am auzit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai înainte. Maitreyi a râs astă-seară enorm, ascultând glumele lui Khokha. (Notă. Un tânăr, rudă săracă de a inginerului, pripășit în Bhowanipore cu prilejul nunții lui Mantu și care dormea pe coridor.) Eu scriam în odaia mea. Am avut o sufocare penibilă de gelozie, de care mi-e rușine. (Notă. De fapt, nu eram prea îndrăgostit atunci. Totuși, eram gelos pe oricine p făcea să râdă pe Maitreyi.)" "Mi-era indiferentă Maitreyi atât timp cât mă știam căutat cu afecțiune de întreaga familie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]