728 matches
-
Durerea: este localizată precordial, de intensitate variabilă. Este dată de distensia pericardului, de coafectarea pleurei adiacente și uneori de ischemie miocardică; - Dacă lichidul este în cantitate mare, poate produce suferințe și prin compresiunea formațiunilor anatomice din vecinătate: disfagie, disfonie, tuse, sughiț. Semne obiective: - Inspecție: mai ales la tineri o bombare a regiunii pecordiale; - Palpare: șoc apexian slab sau absent; când este prezent, este situat în interiorul matității cardiace; - Percuție: matitatea cardiacă este mărită global. În cazul cantităților mai mari de lichid, se
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
întreabă de ce plâng, iar eu spun că de mila acestei țări. Mă ia spontan în brațe, este mult mai scund decât mine, eu îi țin capul pe piept, ca pe cel al unui strămoș îndepărtat. Plângem amândoi în tăcere, cu sughițuri și fără cuvinte. Se oprește atunci când vede cum se apropie de noi grupul de femei cu care a venit la Iași. „Râd muierile astea de noi, domnule, un bărbat nu are voie să plângă.” Ne luăm la revedere. Omul pleacă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai putut rezista. Din băiatul ironic și sigur pe el de adineauri, când glumea pe socoteala căzăturilor mele, devenise deodată atât de tulburat și de înfricoșat la vederea mea chircit și încovrigat aidoma fetusului pe pământul țepos, încât plângea cu sughițuri deasupra mea încercând să mă deshame, să-mi desfacă sforile sufocante și să mă aducă pe linia de plutire. Titi, Titi, să nu mori, Titi! Auzi? Auzi? Auzi ce-ți spun? Scoală-te! Scoală-te! Și plângea în cascade sonore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
an premiul întâi. Mircea se apropie de poarta casei și începe să strige întâi destul de fără vlagă, apoi din ce în ce mai cu îndrăzneală: Nea Toma, nea Tomiță. Nici un răspuns. Nu se dă bătut. Iar și iar încearcă. Degeaba. Eu deja plâng cu sughițuri pe care nu reușesc să mi le maschez. Într-un târziu, când ne pierduserăm orice speranță, nea Tomiță se arată la față. Doamne ajută, îmi zic. Omul se uită la noi neîncrezător și chiar amenințător parcă: are o barbă albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
au îndreptat către ei puștile; de ce au căzut oamenii aceia, unul peste altul, dar legați într-o grămadă agitată, de le-au sărit cușmele din cap, de ce urla câinele nostru, Grivei. Când am înțeles, m-a apucat un plâns cu sughiț. Rezultatul a fost curios: am privit de atunci la malul rusesc cu binoclul întors, să îndepărtez (în mintea mea) locurile acelea. Am să pun în lada mea de zestre și pogromul de la Dorohoi, la care am asistat de la câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
scoase paturile din clasele noastre și vom începe școala cea mult plictisitoare în comparație cu animația vieții de spital. * Și ce animație!... Nenorocirea a apărut chiar atunci, la două de amiază, când pe Burcea l-a prins un căscat repetat, ca un sughiț, ca un țipăt disperat și, sub ochii noștri, a început "să moară". Sora șefa a fugit la sala centrală de operație, repetând îngrijorată: "hemoragie internă mare"; a apărut, într-o viteză de cinematograf scăpat de sub control, o echipă de câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lui prea personală trebuie să facă loc recunoașterii mitului pe care Îl reprezintă ea.“ Premiera a avut loc, Shicoff a plâns mai Îndelung și mai cu foc decât la orice repetiție și, În loc să iasă din scenă, s-a aruncat În sughițuri nestăpânite peste trupul impozant al sopranei, anulând total imaginea pe care Încercasem s-o creăm. Efectul produs era pur melodramatic - exact ceea ce dorisem să evit. Publicul l-a aclamat, dar eu am rămas dezamăgit de Întorsătura neașteptată a colaborării noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
n-aș fi vrut să le traduc au fost puține, pentru că, în general, editurile îmi dădeau să aleg. Aveau o purtare cavalerească și se consultau cu mine cu privire la ce mi-ar fi plăcut să traduc. Am avut și câteva mici sughițuri, dar asta doar în prima parte a carierei. De exemplu, am tradus o carte căreia i-am uitat autorul, dar căreia îi țin minte titlul: Fiii minerului. R.P. Să-l reperăm, cu ajutorul Sfântului Google. Iată-l: Len Doherty, Fiii minerului
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
întărit, și astfel Tatăl și Fiul, trimițându-L pe Duhul Sfânt, toate cele trei Persoane au confirmat această misiune. Atunci, intrând în cea mai mare evlavie și îndepărtând orice poftă de a privi mai mult la acestea, cu lacrimi și sughițuri 1, am făcut Tatălui ofranda de a nu avea nimic, în genunchi și cu lacrimi care îmi coborau pe față și cu sughițuri în momentul ofrandei; aproape că nu m-am putut ridica apoi din cauza lacrimilor, a sughițurilor, a evlaviei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai mare evlavie și îndepărtând orice poftă de a privi mai mult la acestea, cu lacrimi și sughițuri 1, am făcut Tatălui ofranda de a nu avea nimic, în genunchi și cu lacrimi care îmi coborau pe față și cu sughițuri în momentul ofrandei; aproape că nu m-am putut ridica apoi din cauza lacrimilor, a sughițurilor, a evlaviei și a harurilor pe care le-am primit. După ce m-am ridicat, evlavia și sughițurile nu au încetat, ele venind în momentul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lacrimi și sughițuri 1, am făcut Tatălui ofranda de a nu avea nimic, în genunchi și cu lacrimi care îmi coborau pe față și cu sughițuri în momentul ofrandei; aproape că nu m-am putut ridica apoi din cauza lacrimilor, a sughițurilor, a evlaviei și a harurilor pe care le-am primit. După ce m-am ridicat, evlavia și sughițurile nu au încetat, ele venind în momentul în care am făcut ofranda de a nu avea nimic, venind pentru a consfinți, adeveri etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lacrimi care îmi coborau pe față și cu sughițuri în momentul ofrandei; aproape că nu m-am putut ridica apoi din cauza lacrimilor, a sughițurilor, a evlaviei și a harurilor pe care le-am primit. După ce m-am ridicat, evlavia și sughițurile nu au încetat, ele venind în momentul în care am făcut ofranda de a nu avea nimic, venind pentru a consfinți, adeveri etc. Apoi, câteva clipe mai târziu, umblând și amintindu-mi de trecut, o nouă mișcare lăuntrică spre evlavie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
renunțatț să celebrez liturghia în cinstea lor toată săptămâna, făcând pocăință printr-o astfel de lipsire; am fost cuprins de o evlavie deosebit de mare și de multe și nestăvilite lacrimi, atât în rugăciune, cât și îmbrăcându-mă, și, cu multe sughițuri, simțind că Mama și Fiul mijlocesc, am simțit o convingere nestrămutată că Veșnicul Părinte îmi va reda starea de dinainte. Apoi, înainte de liturghie, în timpul ei și după șam simțitț o mare evlavie, cu multe și nestăvilite lacrimi, văzând și simțindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-I la fel pe mijlocitori, multă evlavie și înălțare a minții, și cu o vădită liniște. Apoi, pregătindu-mă să ies din cameră, nu puține lacrimi și mișcări lăuntrice. Apoi, înainte de liturghie, în timpul ei și după, belșug de lacrimi, evlavie, sughițuri adânci, deseori neputând lua cuvântul fără a-mi pierde glasul, cu multe priceperi spirituale, găsind multă trecere la Tatăl, când Îl chemam așa cum Îl cheamă liturghia și cu multă încredințare și nădejde că voi dobândi ceea ce am pierdut, simțindu-L
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
noastră se ascundea dinaintea mea și nu găseam evlavie nici la ea, nici în cele de mai sus. Într-o clipă, căutând mai sus, căci pe Stăpâna noastră nu o aflam, îmi veni o mare mișcare de lacrimi îmbelșugate și sughițuri, cu un fel de vedere și simțire că Tatăl ceresc mi se arăta binevoitor și dulce, într-atât încât îmi făcea semn că I-ar fi bineplăcut să fie rugat de Stăpâna noastră, pe care nu o puteam vedea. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
semn că I-ar fi bineplăcut să fie rugat de Stăpâna noastră, pe care nu o puteam vedea. La pregătirea altarului și după ce mi-am pus veșmintele și în timpul liturghiei, mișcări lăuntrice foarte mari și multe și nestăvilite lacrimi și sughițuri, pierzându-mi de mai multe ori glasul; la fel a fost și după ce am terminat liturghia; în timpul liturghiei, a pregătirii ei, ca și după, percepând-o puternic și văzând-o pe Stăpâna noastră foarte binevoitoare înaintea Tatălui, într-atât încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu duhul Său și de a mă mișca prin el, înainte de a mă fi ridicat, mi s-a părut că nu mai era nici un motiv să privesc mai departe alegerile; astfel, năpădit de lacrimi și cu o evlavie puternică, cu sughițuri și daruri spirituale, încep pe dată să fac ofranda de a nu avea nimic nici pentru biserică, fără a mai dori să privesc la ele decât, în următoarele două zile, pentru a aduce mulțumire și a reface aceeași ofrandă, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
privi la alegerile asupra acestui lucru, ci să iau cele două zile, adică până luni, pentru a spune liturghia aducând mulțumire și repetând ofranda. În timpul acestei ofrande și jertfe, din nou atâtea lacrimi și atât de îmbelșugate, cu mulțime de sughițuri și daruri spirituale, încât, după ce am făcut șofrandaț Tatălui în prezența Stăpânei noastre, a îngerilor etc., necontenind lacrimile etc., am simțit că nu doresc să mă ridic, ci să rămân acolo în ceea ce simțeam dincolo de orice măsură; și astfel, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
noastră și Fiulei, și rugându-mă din nou lor pe îndelete ca a mea consfințire nestrămutată și aducerea mea de mulțumire să se ridice dinaintea tronului Preasfintei Treimi și așa mai departe, cu o mare revărsare de lacrimi, mișcări și sughițuri lăuntrice; astfel, părându-mi-se că îmi simt venele sau părți ale corpului, am făcut consfințirea mea nestrămutată Preasfintei Treimi dinaintea întregii Sale curți cerești, aducând mulțumire cu multă și adâncă iubire, mai întâi Persoanelor dumnezeiești, apoi Stăpânei noastre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
conf..., Fiule etc. confirmați-mă”. O mulțime de lacrimi mi s-au revărsat peste chip, cu dorința de a rămâne statornic în a spune liturghiile în cinstea ei (am consimțit, urmând să stabilesc numărul lor) și cu multe și puternice sughițuri, m-am simțit foarte apropiat într-o iubire crescândă față de Maiestatea Sa dumnezeiască. În mare, priceperile din timpul liturghiei și de dinainte priveau felul de a-Și însuși rugăciunile de la liturghie atunci când se vorbește cu Dumnezeu, cu Tatăl sau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
adesea: „Nu sunt vrednic să invoc numele Preasfintei Treimi”; acest gând și această repetiție mă purta spre o mai mare evlavie lăuntrică: luându-mi veșmintele, cu astfel de gânduri, șam simțitț o mai mare deschidere a sufletului spre lacrimi și sughițuri. șAm simțit aceastaț începând liturghia și până la evanghelia pe care o spuneam cu multă evlavie și cu mult har călduros, iar mai apoi, părea că șsufletulț se luptă, ca focul cu apa, cu niște gânduri. A PREASFINTEI TREIMI 22. Sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Când am terminat să-mi iau veșmintele, cu această intenție de a întipări adânc în mine numele lui Isus și atât de încurajat sau părându-mi că sunt confirmat pentru viitor, mi-au venit din nou cu putere lacrimi și sughițuri, începând liturghia însoțit de mult har și evlavie și cu lacrimi liniștite de-a lungul întregii liturghii, chiar și după sfârșitul ei rămânându-mi o mare evlavie și pornirea de a lăcrima, până când m-am dezbrăcat. În timpul liturghiei am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lăuntric și suav și plin de evlavie călduroasă și foarte dulce. La pregătirea altarului și la înveșmântare, o înfățișare a numelui lui Isus cu multă dragoste, confirmare și cu o tot mai mare dorință de a-L urma; lacrimi și sughițuri. De-a lungul întregii liturghii, tot timpul o mare evlavie și multe lacrimi, pierzându-mi deseori graiul; toată evlavia și simțirile sfârșeau la Isus, neputând să le simt pentru celelalte Persoane, în afară de prima Persoană, ca Tată al unui astfel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și dându-mi multă tărie lăuntrică și încredințare de confirmare, fără a mă teme de ceea ce urmează - mi-a venit în minte și i-am cerut lui Isus să-mi dobândească iertare de la Preasfânta Treime; evlavie mare, cu lacrimi și sughițuri și cu nădejdea de a dobândi harul, aflându-mă foarte puternic și șsimțindu-măț confirmat pentru viitor. Apoi, lângă foc, cu o nouă înfățișare a lui Isus, cu mari mișcări și lacrimi. După ce am fost să vorbesc cu Carpi 1, întorcându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aici, cu o anumită mișcare, evlavie și lacrimi, am simțit o anumită iubire care mă atrăgea spre Ea, fără a mai rămâne vreo amărăciune din trecut, ci multă liniște și tihnă. Apoi, la rugăciune, o dată terminată liturghia, noi mișcări lăuntrice, sughițuri și lacrimi, toate din iubire pentru Isus, vorbind și dorind mai degrabă să mor cu El decât să trăiesc cu altcineva, fără a simți vreo teamă și primind o mare încredere și iubire în Preasfânta Treime; și dorind să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]