1,146 matches
-
cuprinsă de spaimă și-ndoială Câmpiile își așterneau covoarele de iarbă și răcoare invitându-mă să stau ... dar nu vedeam decât hienele adulmecând renunțarea Poveștile ce le-am purtat în suflet ca pe-o mângâiere s-au năpustit asupra inimii sugrumând-o Am început să alerg și să cânt prea multă sfâșiere într-un singur trup înveșmântat în tăcerea orelor îndoliate Noaptea hienelor mă ajunsese din urmă și era ziuă o zi plină de promisiuni ... și dintr-o dată strigătul nefiresc acuzator
ÎN BRAŢELE ABSURDULUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352407_a_353736]
-
Coriolan înflăcărând tinerimea generoasă - și l-am auzit de multe ori - mă gândeam că tânărul acesta și-a întârziat intrarea în lumea terestră cel puțin cu două-trei sute de ani. A! El trebuia să se nască pe vremea când tirania sugruma popoarele, când nu erau încă proclamate drepturile omului, când lumea gemea cu grumajii striviți sub călcâiul despotismului. Aș fi vrut să văz pe tiran față-n față cu Coriolan Drăgănescu! Desigur proclamația drepturilor omului n-ar fi întârziat atâta.” Coriolan
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NEPUTINȚĂ Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 689 din 19 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului parșiv temnicier- tunet sugrumă strigăt scăpat de un vultur captiv din obscurul pustiu murmur ascuns în adânc răsare în dorul flămând, chemarea adusă de vânt- val prăvălit peste zid aripile-și ridică, se zbate-n zadar să-și tragă picioarele zidite-n aspru mortar
NEPUTINŢĂ de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351563_a_352892]
-
scapi de moarte, trebuie să te vindeci. Întotdeauna m-a impresionat o scenă în care Michelangelo l-a redat pe păcătos încorsetat de șarpe. Este extrem de sugestivă această imagine a omului păcătos, în care se vede clar cum păcatul îl sugrumă pe om. Păcatul implică existența în chinuire, dar împăcarea cu Dumnezeu ne arată că trăim în pace și murim în pace. De-aceea se și spune: "S-a săvârșit în pace". Asta înseamnă că s-a săvârșit în liniște, în
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
să-ți poarte-n trup lumina”. Și nu uită de „maniere cotidiene”: „E ora douăzeci și două/ O stare de asediu de-ntuneric/ pe străzile pustii/ ne-ndeamnă ferm/ să ne culcăm copiii!” (Risipa). Ori de realitățile (ne)poetice ce sugrumă reveria și ... selecția naturală a speciilor: „Pământul e un OZN/ Trandafirul e o păpădie/ Rața a început să latre/ Un pitic a luat Ceahlăul în brațe/ și l-a turtit [...]/ O muscă s-a dat cu parfum ... / Tu n-ai
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
de al său zgomot... Se șterg urmele cu o rază de soare pentru a reda Universului Lumina. Cărările redevin uscate, iar iubirea tropăie mărunt peste ele, ca să alunge fantomele dezlănțuite ce-ar putea rătăci peste lume cu nepăsare ca să o sugrume... Referință Bibliografică: Sensul iubirii... Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 404, Anul II, 08 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SENSUL IUBIRII... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346714_a_348043]
-
un fel de sahară bătută de vânt ce pustiu dureros m-a cuprins ce siberii albe cu ghețuri și zăpezi printre taigale pustii unde se odihnesc lupii secolului douăzeci și unu gata oricând să sară cu colții în ceafa cuvintelor să le sugrume, să lase în urmă numai hoituri de vocale și consoane schioape înecate în sânge e bal mascat la bellagune o caleașcă veche a oprit și din ea au coborât măștile de carnaval marchizi pedanți în pași de gavotă și crinolinele
E BAL MASCAT LA BELLAGUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345565_a_346894]
-
martie 2013. (Cu gandul la imaginea sotiei mele dragi ce tocmai a devenit inger) iau mâinile mele reci și mi le azvârl căite că au degete cu care să simtă crucea tâmplelor o smulg din încheietura gândului și o azvârl sugrumată de vuiet peste amintirile înțelenite în sterpul unei întinderii ne-fiinde iau ochii și îi răsucesc cum răsucesc lupii hăulitul lucrului stins și îi azvârl cu tot ce e dinaintea si dinapoia lor îi azvârl în stârvul oglinzii pe mine of
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
ca mine... Altfel, nu ar fi acum aici, în această clipă binecuvântată de bunul Dumnezeu... Aici s-a oprit doamna Luiza din vorbă și nu a mai putut continua din cauza unui moment de adâncă emoție și meditație, care i-a sugrumat vocea. Și-a revenit repede, s-a închinat smerită și a eliberat explozia de râs pe care o dorise mai devreme și pe care cu greu o stăpânise doar din dorința de a se explica. Abia atunci au înțeles Eugen
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului hai să ne amăgim pașii cu șoapte poezia are numele tău o simt blestem curge din mâna care mângâie și țâșnește cuvintele ca dintr-un gât sugrumat sub tăișul pumnalului urna viitorului are rădăcini conturate în câmpia ce ți-a crescut sub unghii cu verdele ei îmi nălucești privirea nu atârna zădărnicia în urcatul treptelor povara ta naște risipire de glas mă vrei crucificat în mijlocul apei sculptând
MĂTASE CARMIN de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356420_a_357749]
-
Ce se întâmplă cu ea? Nu am bruscat-o, nu am mușcat-o, nu i-am vorbit... Oare nu i-a plăcut? I-am produs repulsie așa, deodată?". - De ce ați făcut asta, doctore? a venit întrebarea ei intr-un țipăt sugrumat de amestecul emoției cu indignarea, plăcerea și rușinea. Mâinile-i tremurau vizibil în timp ce-și aranja halatul. Doar ochii exprimau încă dorință, amestecată cu teamă. - Nu am vrut... nu știu cum s-a întâmplat... Cum să-ți explic? Nici eu nu
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
coboare și vâslește spre alte zări! Vei zări farul călăuzitor dacă ai credință! Răsfiră-ți degetele, nu lăsa să se strângă în pumn resentimente! Spală-ți palmele cu lumina iertării ca să poți păși mai departe. Dă drumul lacrimilor ce-ți sugrumă gâtul. Lasă trecutul să moară pentru a permite prezentului să se nască pe o pânză albă, neîntinată de fețele nevăzute ale omului, ce până mai ieri mergea alături de tine. Nu te lăsa pradă regretelor! Lumea nu se oprește în loc dacă
FEŢELE NEVĂZUTE ALE OMULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354778_a_356107]
-
în globalism, fără infrastructură intelectuală, nici sculărie academică, și cu antrenorii culturali ca niște mâți ogârjiți, mai toți nechezoli sau diplomectuali veseli, de te lupți, ca subcomentator webistic, cu ceva care este și nu este, cu o nălucă ce te sugrumă inconcevabil dar sigur: văzut-am bimilenar din munți perindându-se prea multe hoarde ca să nu contemplăm cu nepăsare, fără nici un pic de sentiment tragic, ce-a mai rămas din ciorba de burtă a propriei noastre extincții, vărsându-se-n vidanja
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
Acasă > Versuri > Farmec > ,, RA" Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Abia ajuns pe creasta cea de sus a muntelui, Cu discul soarelui, imens de roșu violent, Cu gândul sugrumat de întrebare De ce se scurge timpul peste frumos, ardent? Blestemul, doar blestemul, renaște peste lume Destinul îngeresc pălește și discret, Se pierde-n val de asfințiri și glorii Povestea omenirii în scâncetul cochet. Cu părul despletit , acoperindu-mi pieptul Aduc
,, RA de PETRU JIPA în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355444_a_356773]
-
măsură. Și, pentru că viețile noastre Sunt atât de fragile, Fii prudent, Atent, Pios, Evlavios În folosirea Cuvântului Dăruit doar nouă De Creator! Renașterea: Mă rog Să mă nasc pe mine În mine însămi Și Să cresc Sfâșiind carnea Ce mă sugrumă. Nașterea Sinelui seamănă cu Nașterea Cuvântului Din Tăcerea divină Și a Luminii Din Marele Întuneric. Am cunoscut Durerea... Greaua Zămislire Din Nașterea de Sine Mi-a adus cunoașterea Și bucuria de a simți Viața. Căderi și Victorii Mi-au marcat
METAMORFOZĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355532_a_356861]
-
o ia sub mila lui de-a pururi, pentru că ea putea fi acea matrice ideală pentru un nou început al sfîrșitului umanității obosite de repetarea parcă la infinit a acelorași greșeli, în care morala ținea viața în frîu și o sugruma ab initio, religia era o caznă, legile un jug perimat, iar conștiința un sirop colorat cu bomboane ... Pe pod trecea, mîndră, Lilicuța, care se dusese să-i cumpere lui Neacutare Pandișpan o berică rece, pentru că, bietul de el, repara căruța
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
Dăian , publicat în Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012. am spintecat umbra care sângera în nemărginirea drumului dar timpul nu lăsa urme în urma lui doar o neînfricare mai mică și restul lumii admirându-și cu tandrețe oasele și fețele sugrumate de pereți de asta nu am învățat să ucid cu mâinile goale tinerețea iubitei mele cum nu am reușit niciodată să-i șterg chipul din oglinzi ... Citește mai mult am spintecat umbra care sângeraîn nemărginirea drumuluidar timpul nu lăsa urme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
iubitei mele cum nu am reușit niciodată să-i șterg chipul din oglinzi ... Citește mai mult am spintecat umbra care sângeraîn nemărginirea drumuluidar timpul nu lăsa urme în urma luidoar o neînfricare mai mică și restul lumiiadmirându-și cu tandrețe oaseleși fețele sugrumate de perețide asta nu am învățatsă ucid cu mâinile goaletinerețea iubitei melecum nu am reușit niciodatăsă-i șterg chipul din oglinzi... XI. NICIODATĂ VIU ÎN PICIORUL DREPT, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 548 din 01 iulie 2012. dacă ucid
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
MĂTASE CARMIN, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011. hai să ne amăgim pașii cu șoapte poezia are numele tău o simt blestem curge din mâna care mângâie și țâșnește cuvintele ca dintr-un gât sugrumat sub tăișul pumnalului urna viitorului are rădăcini conturate în câmpia ce ți-a crescut sub unghii cu verdele ei îmi nălucești privirea nu atârna zădărnicia în urcatul treptelor povara ta naște risipire de glas mă vrei crucificat în mijlocul apei sculptând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
ce-l porți în glezne cu mândria învingătorului respiri în picioare țipăt de lumini rotunde ... Citește mai mult hai să ne amăgim pașii cu șoaptepoezia are numele tău o simtblestem curge din mânacare mângâie și țâșnește cuvinteleca dintr-un gât sugrumat sub tăișul pumnaluluiurna viitorului are rădăcini conturateîn câmpia ce ți-a crescut sub unghiicu verdele ei îmi nălucești privireanu atârna zădărnicia în urcatul treptelorpovara ta naște risipire de glasmă vrei crucificat în mijlocul apeisculptând cioburi în drum sfârșit de soartăsunt albia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
sugerează temător, pentru că el conștientizează că aparține cu întregul creat, acestei lumi. Bacovia vede în fiind boală și este sugerată ca o iertare față de păcatul adamic. Că se află în plină natură sau în oricare încăpere aerul este maladiv, îi sugrumă eul, îi dezarmează dorința de a trăi însă îi insuflă imaginația în a crea și a se situa deasupra legăturii cu pământul. Universul bacovian este nelimitat iar creația lui poetică sugerează împlinirea prin poezie, pentru că atunci când simte groaza morții iubește
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
urmă, Mărțina găsește singura metodă de terapie și leacul pentru așa-zisa ei schizofrenie: “Frică și milă se vindecă prin Artă, iată, acesta este catharsisul meu”. De altfel, ea s-a împăcat cu sine în nopțile în care singurătatea o sugruma și-și invocă cu glas tare cavalerul medieval ca să aibă cu cine conversa: “-O dă, știu că m-am agățat singură-n lat. Dorințele, gândurile mele s-au materializat și acum, trăiesc cu halucinațiile mele că și cu secvențele unui
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
eu... Silvia nu a mai înțeles nimic. Fata plângea cu sughițuri și câteva zgomote înfundate i-au acoperit ultimele cuvinte. - Tudore, hai repede la Poliție, omule, ca să spunem... - Stai, stai să dau telefon mai întâi, a zis el cu vocea sugrumată de emoție și furie. Să le spunem mașina, femeie, să le spunem numărul ca să-l găsească pe nenorocit! Își păstra cumpătul, deși înțelesese totul din frânturile de cuvinte pe care le auzise. Simțea că se prăbușește, dar gândul că trebuie
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012 Toate Articolele Autorului am spintecat umbra care sângera în nemărginirea drumului dar timpul nu lăsa urme în urma lui doar o neînfricare mai mică și restul lumii admirându-și cu tandrețe oasele și fețele sugrumate de pereți de asta nu am învățat să ucid cu mâinile goale tinerețea iubitei mele cum nu am reușit niciodată să-i șterg chipul din oglinzi Referință Bibliografică: o singură moarte și zâmbetul tău / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
O SINGURĂ MOARTE ŞI ZÂMBETUL TĂU de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356608_a_357937]
-
în fața jocului fantasmagonic, să pot trăi explozia de clipe demente și să pot uita sărutul apăsat al iluziilor. Dacă tot m-am pierdut am vrut să iau de mână singurătatea, să iubesc mârșav cuiul destinului înfipt în mine. Totul e sugrumat și răsucit de personaje interminabile în măreția pașilor făcuți în fugă, din resturile rămase în urma lor ... am cules prefăcătoria vieții cu gust și-am rămas goală. Scăldată în lacrimi, am atins pământul, am izbit gura de el, am furat umanul
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]