4,043 matches
-
la cei patru purtători ai lui. Lume închisă, claustrofobică, deschizîndu-se doar prin amintirile pe care fiecare le poartă cu sine. Acestea contrabalansează și vindecă atmosfera de apăsătoarele semne ale sfîrșitului: un copil găsit care poate provoca furtuni devastatoare, un tată sumbru, impenetrabil, declanșator al unei false Apocalipse, o farsă de fapt; grădini sălbăticite și viața în păduri și pe cîmpuri; o mireasă recitînd cu voioșie versuri de îngropăciune în ziua nunții, viața-moartea și binele-răul din rememorarea întreruptă de durere și halucinație
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
trebuie. Cred că important este să trăiești împăcat cu tine însuți, să ai sentimentul că ai făcut atît cît ai putut face, că nu ai trăit degeaba, că ai lăsat un nume bun, că lumea nu îți păstrează o imagine sumbră, neprietenească, și să ajungi să trăiești pe pămîntul tău, în spațiul tău, într-o poziție cît mai verticală. La mulți ani, domnule Ion Pop!
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Același rob, aceleiași meniri." Robit poeziei, " În toat-această grea ucenicie" poetul avertizează pe cei grăbiți: "Sonetul nu-i o pară, sus ce cade/ Ca din senin, să-ți umple ție gura -/ E-o muncă foarte grea literatura...". Fulgerat de gânduri sumbre", dezamăgiri, tristeți, poetul nu-și pierde încrederea totuși, în nobila-i îndeletnicire "Cât timp în mână tot mai ții condeiul/ În tine află-ți rostul și temeiul/ Și-n plopii tăi înalți cu frunza rară." Dar nu atât nostalgia timpului
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
nu aveam stofă de actor și nici de 'colaborator'... Pe vremurile acelea grele, cenușii, Liviu Ciulei, un tânăr de familie bună, binecrescut, avea darul ascuns de a ataca lumea, dolcemente, prin aerul său supus, smerit, fals modest. O biografie complicată, sumbră, datorită une întâmplări mai vechi de familie, mă făcea să mă uit la el cu simpatie și cu recunoșaterea purtărilor sale civilizate. Unii invidioși pretindeau că ar fi fost, de fapt, 'un reacționar de stânga' și că regimul se folosea
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
Iar tuse, iar temperatură, iar dureri de stomac? Și oare mîine va fugi iar de la școală plîngînd că l-au bătut derbedeii din clasă?) Mă însoțea în drumul spre redacție (iar ședințe fără de sfîrșit, iar predici și sarcini, iar critici sumbre și amenințări voalate) ca și la înapoierea acasă (nu cumva m-a căutat iar tipul de la Securitate?), sau, mai recent, înainte de a înfrunta oștile de mici bezmetici care îmi făceau viața amară la școală (dacă o să urle și o să sară
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
Constantin Țoiu Octombrie 1960. Văzut filmul Comicos al lui Bardem, - viața unor actori care umblă în turneu prin provincie. Un simț tragic al grotescului, tipic literaturii spaniole. Ceva sumbru, anxios, ce te pune brusc într-o stare metafizică: fatum-ul întunecat, absurd, inexorabil, în mijlocul căruia destinele oamenilor se contractă, se răsucesc asemenea fierăriilor unui edificiu distrus de o explozie. Interesantă, didactic de morală, scena de la sfârșit. O actriță tânără
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
mi apărea neadevărat. începusem să scriu fiindcă voiam să spun adevărul așa cum îl văd eu: complex, contradictoriu, greu accesibil, frumos și descumpănitor. Aceasta a fost prima mea percepție și cea mai de seamă. Nu începusem încă să conturez locurile mai sumbre ale universului pe atunci, în jurul vârstei de douăzeci de ani, poate că nici nu știam cum s-o fac, în fond, aveam credința, presupun, că iubirea pentru o femeie poate să fie un mod de apărare. Recunosc că era un
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
conflict, dar între echipele lor există o inamiciție ireductibilă. O adversitate ușor de înțeles, de altfel: în timp ce fidelii premierului au căile parvenirii larg deschise - în mod normal, dl. Năstase e viitorul președinte al României -, în fața clicii iliesciene se deschide perspectiva sumbră a îndepărtării iremediabile de ciolan. Mai grav e ca nu toți oamenii lui Iliescu sunt pensionabili. Unii dintre ei - și nu cei mai lipsiți de ambiții - sunt chiar tinerei. Nu mă refer la suprarealista Corina Crețu, o simplă balerină care
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
nu avem a ne rușina de comparația cu colegii din oricare parte a lumii. Pe de altă parte, mi se pare ridicolă nemulțumirea clasei politice (dar și a unei părți din populație), care se plînge că presa oferă un tablou sumbru al societății, afectînd imaginea României în străinătate, respectiv moralul populației. Presa este menită să prezinte lucrurile ieșite din comun, ne-banale, fie ele negative sau pozitive, și nu este vina ziariștilor că primele predomină în România. De altfel, presa n-
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
arată ca o Grossmutter. O mașină a fostului Kronprinț (fiul lui Wilhelm al II-lea) vine, la ora stabilită, să o ia la reședința acestuia. "Un bărbat în livrea, ușa joasă a intrării ce se deschide și numaidecît, în deschizătura sumbră a casei sale, dată în lături spre lăuntrul vieții, și încă neluminată, iată-l în picioare, îmbrăcat tot în alb, parcă spoit cu var de sus pînă jos, inclusiv părul; aceeași prelungă siluetă, elegantă, dreaptă, cu gîtul lung, cu micul
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
tehnicii instrumentale. Tot ce era allegro este acum mult mai vivace (repede, mai repede). Tempoul, fluența, timbralizările, lirismul instrumental au altă alură. Schubert nu și-ar fi putut asculta decât lăuntric, eventual, o astfel de tălmăcire. În alb și negru, sumbru și luminos (jocul armoniilor!), lansare către câmpuri sonore ascunse pe atunci simțului muzical comun, așa cum și-a fixat Schubert proiectul în cea de a treia piesă. Cu Mihaela Ursuleasa suntem într-un climat de comunicare în care nu mai este
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
am avut parte? Cu excepția închisorii, mi-a fost sortit a cunoaște din belșug toate modalitățile de umilire, marginalizare, prigoană, izolare pe care le utiliza regimul totalitar împotriva unui intelectual "rău văzut" și pe care - depășind chiar prognozele noastre cele mai sumbre - regimul posttotalitar le reia prea adesea, sub forma unor variațiuni pe aceeași temă. Ce premiu ar mai putea contrabalansa, consola, drege cît de cît viața mea de exilat intern, aș îndrăzni să spun reprezentativ, așa cum a fost, așa cum este? Oare
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
de voalat, ș.a.m.d.). Alexandru Lungu - Ninsoarea neagră, Ed. Vinea, Ediții definitive, București, 2000, vol. I-II, 314, 324 p., f.p. Fire, de culoare de data aceasta, trec și prin poezia Marianei Bojan: cel jucăuș al Phanatasticonului și cel sumbru al Hainei de cînepă. "Poemele alese pentru acest volum sînt, explică poeta, organizate cronologic, însă pe două culoare - un soi de răsuciri de ițe deșirate pentru a li se vedea culorile pure. Astfel, prima secțiune, Phanatasticonul, alege poezii de esență
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
anumite construcții sintactice este fundamentală examinarea lor în contextele reale de folosire: în primul rînd chiar în paginile de Internet redactate în română. Aici principala surpriză este, cum am mai spus-o, de a vedea tendințele contrare echilibrîndu-se, în ciuda previziunilor sumbre: pe cît e de puternică influența englezei ca limbaj internațional, pe atît de mult diversitatea web-ului face loc limbilor naționale, dialectelor, chiar registrelor limbii vorbite, mergînd pînă la a cuprinde inovații expresive individuale. Descoperi astfel că un cunoscut motor
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
și autenticitatea versului. Ce m-a frapat e că, într-o zi, la "Luceafărul", în biroul lui, Ștefan Bănulescu o lăudase și el găsindu-i mai multă feminitate... Pe urmă, Nichita o mai remarca pe Angela Marinescu, atras de lirica sumbră, de metafizica ei impunătoare față de minoderiile, de ismenelile feministe. Excesele lui princiare, laudele convenționale făcură destule victime printre amatori. El îi lăuda văzînd cît sufereau din lipsă de har. Pe cînd cu cei cu adevărat înzestrați se purta fără menajamente
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
simte în timp ce e ucisă sau siluită. Soluțiile, cînd există, sînt personale, ele aparțin individului și nu pot fi judecate sau uneori chiar înțelese de grup. "Omul" și "oamenii" devin concepte fundamentalmente disjuncte. Perspectiva Slavenkăi Drakulic, așa cum o înțeleg eu, e sumbră: chiar și pe cei nevinovați, chiar și pe victime, războiul, genocidul îi dezumanizează pentru că îi reduce la un individualism ininteligibil celorlați, complet rupt de umanitate. Slavenka Drakulic - S. A Novel about the Balkans, Trans. by Marko Ivic, Viking Press, 201
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
Sugestia conceperii Nopților îi vine de la byronianul Musset, în pofida unor antecedente din lirica băștinașă (Grigore Alexandrescu, Heliade, Bolintineanu): "Simptomatică este (...) predilecția lui Macedonski pentru un personaj mussetian Rolla, înrudit cu eroii demonici byronieni. El reprezintă prototipul "libertinului senzual", teatral și sumbru, apăsat de fatalitate. Este invocat ca atare în Noaptea de aprilie. Din Rolla și din poemul Octave (tradus în 1880) este preluată, de asemenea, tema femeii decăzute, victimă a societății, din care Macedonski scoate accente zguduitoare în Noaptea de februarie
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
televizate și nu scapă nici "băetzii" de cartier: "Tre ste spargi în figuri/ca băiat dă băiat/ care ești îmbălat/ în scuipații-a șpe guri" etc. Este destul de greu să identifici punctul de vedere din care notează poetul această realitate sumbră a cotidienelor și a "știrilor de la ora 5". La prima vedere poate părea ironie intelectuală; la o lectură mai atentă observăm complexitatea apropierii poetului de lumea mediatică. Avem aici exemplul adaptării poeziei într-un mediu cu totul nou (cel al
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
și zvîrliți în închisori. Cei ce nu au predat armele au fost aspru pedepsiți. Ambasadorul american în Turcia apreciază că "pedepsele aplicate acestor recalcitranți reprezintă unul dintre cele mai hidoase capitole ale istoriei moderne..., cred că nici în cele mai sumbre epoci nu au avut loc scene atît de cumplite precum cele de care te loveai la tot pasul în Turcia". Și aceste atrocități nu erau decît preludiul marei distrugeri a întregii națiuni armene. S-a hotărît deportarea armenilor din Turcia
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
asumată ca un destin al morții și al plîngerii, însă cu un fond de materialitate frustă, zgrunțuroasă, precum o subiacentă compensație a conștiinței subiective care suferă. A unei conștiințe ce se alină identificîndu-se cu materiile nostalgiei sale. Desigur, acest patetism sumbru, acest revers îndoliat al vitalității ni-i reamintește pe liricii noștri rurali ai generației '60. La fel ca-n baletul lor expresionist, informul confesiunii primitive se rafinează, abisalitatea prinde chipul unui ceremonial: "O nouă cădere nervoasă: de ce, de ce să ni
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
inspirație, părinții m-au numit Renée-Annie, dar imediat m-au strigat "Nina", încât mi-am auzit bizarul nume mic de abia în clasa întâia primară, strigată în catalog. Am avut o copilărie fericită. Ea m-a însoțit și în etape sumbre, mă însoțește și azi, la o vârstă la care "infantilismul" nu se mai acceptă... Adolescența Dvs. a fost marcată de anii tulburi de la sfârșitul perioadei interbelice, apoi de anii celui de-al doilea război mondial. Ce amintiri aveți de atunci
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
irizație discretă chiar și în secvențele lugubre. Și, mai ales, prin atmofera fantastică. Atmosfera fantastică este creată (și recreată, ori de câte ori se volatilizează) prin cele mai diferite mijloace. Autorul a organizat pentru noi o paradă de ipostaze ale fantasticului, de la fantasticul sumbru, nordic și până la cel carnavalesc, specific temperamentului latin. Și de la fantasticul direct, epic și funambulesc, cum îl cunoaștem din proza lui Hoffmann, până la cel livresc, pe care nu-l mai putem disocia de geniul lui Borges. Nu lipsesc nici răsfrângerile
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
C. D. Friedrich prin siluetele întoarse către privitor, care la rându-i privește în zare amurguri, ruine de mănăstiri, mari, păduri învolburate, munți ascunși în ceață etc. este puternică expresie a sentimentelor sau a fiorului religios ce răzbat din atmosferă sumbră. Pornind de la influențele unor poeți romantici germani (mergând uneori până la prelucrări) mai mult sau mai putin simțite în opera poetica a lui Eminescu, tânăra eseista găsește pe filiera destul de fragedă a referirilor poetului la pictură germană o interesantă și credibilă
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
întemeiază ideea unui "simbolism universal" conform căreia pentru a ajunge la descoperirea raportului dintre idee și formă, artistul trebuie să ajungă la o cunoaștere științifică a "relației dintre lumină și natura, prin intermediul culorii". "Romantismul nu e o lume a tonurilor sumbre, a "negrei" lumi interioare, ci drumul către culorile străvezii și luminoase aflate dincolo de lumea omului (și care numai întâmplător se destăinuie)" (p. 103). Debutul Anei-Stanca Tăbărași este remarcabil. Rețineți numele. Ana-Stanca Tăbărași - Romantismul colorat, Ed. Cartea Românească, Buc. 2000, 144
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
Pînă mai este lumină"" - Peisaj), căci soluțiile nu sînt decît relative ("Pentru că nu există lumină/ Oricît de deplină/ Pe măsura beznei ce-a fost/ Și-o să vină" - Nu există răspuns), iar comportamentul umanității oferă funeste deziluzii, părînd a confirma gîndul sumbru că, indiferent de context, "binele pur este amenințător": "Dovadă că omenirea/ Și-a condamnat la moarte/ Nu atît criminalii,/ Cît sfinții" (Nord). Elocvent este peisajul suav-macabru al îngerilor atîrnînd în crengi, aidoma unor fructe uscate sau al unor spînzurați, "toți
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]