2,627 matches
-
altul. Venea anul școlar nou, cu materii mai grele, cu teze și extemporale ... Va răspunse la modul curat: Destul de prost, am citit câte ceva, dar am citit două volume frumoase, știi cele groase, „Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas! Tot supărat ești pe mine? Dar armistițiul? Ajunsă În acest punct, Marinița se lipi de el altfel, nu de frică și a Început să-și plimbe mâinile peste cămașa lui Va, mângâindu-i pieptul unde fata simți clar accelerarea bătăilor inimii. Încercând
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
i-a dictat asta și se pare că a fost cu mult mai câștigată pentru că a reușit să ajungă În apogeul trăirii În același timp cu străpezirea Încă prezentă la Va și de care acesta, plin de frustrare neînțeleasă și supărat, credea că nu va mai scăpa niciodată. Marinița era moleșită și dorea să mai fie sărutată, dar așa mai lin, l-a Îmbrățișat acaparândul și i-a șoptit cu multă căldură: Cum a fost? Frați ... prieteni ... armistițu! Da, dar stai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pâinea de la gură / și nu cunoaște măsură... / Se pun mereu la-ncercare: / care din ele-i mai tare...? // În zadar au ele chef / Căci 8-ul le este șef / și n-au drept să comenteze, / ci mai bine să lucreze. // Supărate, ceste două / fac petiție la 9, / și îl roagă insistent, / știindu-l perseverent, / dac-ar putea să le mute, / dar așa / mai pe tăcute / ori să le pună la-ncercare / și să le dea un grad mai mare.“ (Teodor Sărăcuț-Comănescu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o clipă înainte de a face un atac cerebral, problema se rezolvă: „Bunicul Severin: Am făcut câteva cumpărături și m-am gândit că vă prind bine. Auzind glasul bunicii în bucătărie, mirat): Da’ ce, bună-ta-i în bucătărie? Buni (monologând supărată): Toate-s vai în casa asta, toate-s cu fundu-n sus. Poftim, drege papricașul dacă n-ai smântână! Severin (scoțând din sacoșă borcanul cu smântână): am cumpărat eu smântână, dacă ai nevoie.“ Odată problema smântânii rezolvată, ar mai rămâne de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pâinea de la gură / și nu cunoaște măsură... / Se pun mereu la-ncercare: / care din ele-i mai tare...? // În zadar au ele chef / Căci 8-ul le este șef / și n-au drept să comenteze,/ ci mai bine să lucreze. // Supărate, ceste două / fac petiție la 9, / și îl roagă insistent, / știindu-l perseverent, / dac-ar putea să le mute, / dar așa / mai pe tăcute / ori să le pună la-ncercare / și să le dea un grad mai mare“ etc. Cum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
obiecte furate, nimănui nu i-a folosit prețioasa icoană a satului. Nici în sat nu făcea decît să întărească credința lăsată de strămoșii noștri. Cît despre minuni, eu unul nu cred. Cu siguranță că și Mercedesul său a auzit și, supărat tare, a făcut o pană. Credeam că ești catolic, glumește cu amărăciune Simion. Fără să miște mărunt din buze, trecea în revistă unele înjurături mai vechi și mai suculente. Scoate roata de rezervă, deși din fabrică, aceasta nu era prevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stîlpii, ba și pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite afișe cu domnul Parpanghel, într-o poziție nefirească, din care îi arată pe toți cu degetul. Te-am prins! pare că spune el, supărat. Sătenii privesc curioși la alaiul care îl însoțește pe El și încearcă să ghicească care este "salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune din tribună și băncuțe frumos aliniate așteaptă auditoriul. Grătarele scot fum și, mai ales, mirosuri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Catinca ia cana de vin fiert și o varsă cu încetinitorul în omăt. Moș Ilarion tocmai întindea mîna după cana cu vin și, ca atare, a rămas cu gura căscată. Copiii mei nu-s nesimțiți, să știi tu! Întoarce spatele supărată, alunecă și cade jos. Văleu babo, s-a rupt ceva? Sufletul mi l-ai rupt tu! Începe să plîngă, fără a se ridica de jos. Să te ajut? N-am nevoie de ajutorul tău! Ai ajuns să-ți bîrfești copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ști ce necăjit sînt, măi Anastase...! Povestind îi arăt lui Pasqual cum fusese strivit Anastase, răsucind talpa pantofului în fel și chip. Pasqual s-a făcut negru și aproape plîngînd îmi spune: Dar este oribil bancul tău! Este monstruos, îngrozitor! Supărat, plîngînd efectiv, mă părăsește ostentativ. Pe Pasqual l-am reîntîlnit în Cuba, venise cu părinții săi să ne vadă. Fără să-i amintesc de vremurile tinereții, mă abordează direct. Știi, Constantin, eu n-am mai auzit un banc așa îngozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a dat. L-a Îndopat mai Întîi cu pîine și slănină, abia apoi i-a turnat un pahar. Îmi dăduse și mie. Era ușor dulce, pișca la limbă și, mai ales, avea o culoare frumoasă, un apus de soare mai supărat. Nu din damigeană ne-a fost turnat vinul, ci dintr-un tub de sticlă cu un dovleac, tot de sticlă, la capătul de sus. Țeava o ținea rezemată de umărul drept ba ciul Martin Baumgartner, iar mingea roșie de vin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Oșteanul Împăratului a poruncit tunurilor să pornească a bate. Dar de cealaltă parte, pe creasta de pămînt, a apărut și Antonella, făcîndu-i semn tătîne-său să se ducă. Iar Pintea i-a strigat: „Năpustește boambele dacă ai snagă, mînce-te franțu’!“ Tare supărat s-a Întors Înaltul ofițer la Viena, unde, tot de supărare și de dorul fetei, a și murit. Iar pe Împăratul povestea l-a mîhnit așa de adînc, că n-a mai Îngăduit familiilor militarilor să locuiască În preajma garnizoanei, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se spele mi-am spus), când tocmai atunci am auzit-o pe mama lui chemându-i la masă. "Ei, să vezi acu' chelfăneală!" mi-am zis, fiindcă știam ce mă aștepta pe mine acasă. În plus, taică-su era tare supărat: meșterea ceva și tot potrivea o scândură și nu ieșea ce vroia el: "Pe unde umbli, în loc să mă ajuți?! Uite, am tot tăiat din scândura asta s-o potrivesc și acu-i prea scurtă! Dacă erai aici s-o ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
terminat ?! Uită-te la mine. Ce glas avea ! Adânc și blând, parcă mă mângâia da, uite, acu-mi ciufulește părul în creștet. Crede că-mi trece supărarea așa ! Ba bine că nu, ce mi-s eu ?! M-am supărat, gata, supărat rămân ! Și-am scuturat capul. Mă uitam urât cât puteam pe sub sprâncene. Să știe și să simtă ce mi-a făcut ! Uite-l că mai și râde ! Râde de mine ! De fapt, surâdea și mă mângâia pe creștet : Hai, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vecine, fiindcă nu am niciun merit. Așa mi-a venit... Șiii... <omulă și așa este mic” - a răspuns Gruia. „Doctorașul”, nedeprins cu asemenea operațiuni, se cam codea... ― Ce faci, doctore Cuc? Vrei să fac eu pansamentul? - a Întrebat profesorul, puțin supărat. ― Nuuu... Cu nesiguranță, „doctorașul” a pornit la lucru... După ce a terminat, profesorul l-a invitat mai la o parte și a remarcat, cu voce șoptită. Doar pentru „doctoraș”: ― Cred că dumneata nu ai Învățat că Într-o clinică de chirurgie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întruchiparea nedumeririi și curiozității... „Se vede treaba că ultimele evenimente ți-au cam umbrit gândirea limpede, vecine” - l-a luat puțin la vale gândul de veghe. „Bine că ai apărut și tu, ca să-mi tulburi liniștea” - i-a răspuns Gruia, supărat. „Nu ridica sabia asupra păcătosului, prietene. Eu nu am vrut decât să-ți amintesc că profesorul - dragul de el - a vrut să spună că se apropie momentul când trebuie să finalizezi unele lucrări, În vederea... Ei! Da’ ce? Eu trebuie să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Întrebat profesorul. ― Este o licoare adusă de pe la Huși, Încă de când trăia tata... ― Eu cred că e vorba de oarece Tămâioasă - și-a dat cu părerea profesorul. ― Apoi față de tine nu poate omul să ascundă nimic - a făcut-o pe supăratul Petrică. ― Cum să ascunzi? În fața unui medic nu poate rămâne nici o enigmă nedezlegată. Altfel cum ar pune un diagnostic? - a intervenit Gruia. ― Mulțumesc, pentru lămurirea lucrurilor. Și să nu uit. Sâmbătă seara, pe la ora douăzeci și treizeci de minute, va
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
crucișă, care își notă cu o figură plictisită comanda într-un carnet soios, dar mai trecu încă multă vreme până să aducă berea și debreținii comandați. Gata cu săptămâna de bună servire, meștere? îl întrebă Ticu ironic. "Meșterul" bombăni ceva supărat și se evaporă. Săracul Tănase..., adăugă el și, ridicându-și halba de pe masă, ciocni cu fratele său. Stelian nu zise nimic și se uită curios la un afiș mare cât un ziar desfăcut, înfățișându-l pe Tito cu o bardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scoase dintr-un buzunar. Apoi vrură să plece, dar Iorgu îi mai reținu puțin. Spuneți-mi, vă rog, vru el să știe, așa, ca să nu mor neștiutor, ce-o să faceți cu casa asta?... Amândoi funcționarii se opriră, iar Ionescu zise supărat: De ce puneți asemenea întrebări? De unde vreți să știm noi? Partidul o să hotărască!... După care, azvârlind din gură restul de țigară, se îndepărtă repede împreună cu colegul său. De ce l-ai mai întrebat pe ăsta, tată?! îi reproșă Valentin nemulțumit. Parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pentru că, mai presus de toate, ne ești de trebuință la cele duhovnicești, iar să te trimitem la altă mănăstire nu s-ar cădea, că n-ai greșit cu nimic în fața noastră și nici în fața Domnului!... Dar, fiindcă ești așa de supărată și te-ai ostenit să vii până în fața sfințiilor noastre, iată ce-am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chițăi foarte vesel Ștefănel, privindu-și tatăl ca pe un fel de Moș Crăciun, adus în casă la ceas de seară de ninsoarea de-afară. Mariana nu mai spuse nimic și se apucă să le pună masa cu un aer supărat. A doua zi, Virgil se trezi dis-de-dimineață și ieși să aducă niște lemne de foc de sub șopron. De cum crăpă ușa casei, el își dădu seama că lucrurile nu stăteau deloc bine. Speranța lui că, printr-o minune, vremea s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
reumatismului articular, de care suferea și care-l împiedica să bată ulițele satului nestingherit. Pe dracu, tratament în stațiune! Nu suntem agenție de binefaceri!... N-avem bilete!" îi trânti grosolan politrucul comunal și îi ieși din birou trântind ușa foarte supărat. Din acea zi, Tarbacea îl slăbi cu insistențele și, dintr-un motiv sau altul, activitatea comisiei de lămurire rămase deocamdată mai mult pe hârtie, deși despre colectivizare continuă să se mai vorbească mult și bine. În schimb, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Asta ce-nseamnă, mai exact? făcu el uimit. Ńu pricep! Dragule, dacă nu te superi, hai mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sunt..., îi ceru Felicia cu glas moale, evitând să-l mai privească. Bine... Atunci... la revedere! articulă el supărat. La revedere! îi răspunse ea, cu o undă de tristețe în glas. Nici unul, nici altul nu se simțea în stare să facă ceva pentru ca despărțirea lor să pară mai firească și mai veselă. Mai stătură câteva clipe față în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
răsuci spre fată, părându-i-se o clipă că era Felicia. Bună, dragă! îi răspunse el de sus. Bineînțeles că n-am uitat că suntem vecini... Eu am memorie! Atunci să-ți fie rușine! îl mustră Bianca, făcând o mutriță supărată, ca și cum toată istoria aceasta o privea numai pe ea personal. Colegii lui Victor, care fumau și tăifăsuiau prin preajmă, tăcură și își întoarseră capetele spre ei. Da, să-ți fie rușine!... repetă ostentativ fata, ca s-o audă bine cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te chem înapoi, ca să te fac să înțelegi mai bine cum stau lucrurile, și că în nici un caz nu era vorba de ceea ce ți-ai închipuit tu. Voi, tipii ăstia subțiri la minte, aveți ideile voastre fixe și imediat va supărați, dacă nu vă convine ceva. Nu întrebați și nu cercetați, dar vă grăbiți să aruncați anatema. Chestia asta, cu anatema, e așa, o figură de stil. Nu-mi place să fiu anatemizată fără motiv. Cred că nici ție. Dragă uriciosule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că, revenit peste nici două săptămâni la fața locului, am constatat că în parcelă mi s-a făcut tăiere rasă. Numai creanga mai rămăsese împrăștiată pe întreaga suprafață și, la o margine, cei doisprezece arbori care au făcut obiectul anchetei. Supărat, am hotărât să-i tai și pe aceia pentru a-mi asigura lemnele de foc măcar și pentru un singur an. Repet, erau ultimii doisprezece arbori cu un volum total de cincisprezece metri cubi. De aici și scandalul că Petrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]