525 matches
-
adus acestei probleme soluții practice, cert antinomice, dar eficace din punct de vedere teatral. Robert Wilson a pus la baza lucrului cu actorul structuri ritmice și gestuale care, prin caracterul lor excesiv de constrângător, interzic orice „modulație” a spectacolului și fac superfluă supravegherea de parcurs. Într-un anume fel, aceasta este integrată, autogestionată de spectacolul însuși, devenit propriul său instrument de control și de verificare. Aici, unde nici o posibilitate de abatere nu este permisă, supravegherea efectuată de către regizor își pierde complet necesitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ași ai teologiei apofatice cum sînt gnosticii vor Încerca să-l dezvinovățească pe Dumnezeu de orice implicare În creația lumii inferioare. Astfel, inventarea unui al doilea principiu, răspunzător de cele rele, apare drept un instrument uzual, chiar atunci cînd este superfluu. Și, ceea ce este mai important, definițiile răului variază. În zoroastrism cele două Spirite sînt răspunzătoare, fiecare, de o creație separată, iar realitatea devine astfel obiectul unei clasificări duale: cîinele este un animal bun, măgarul un animal rău. La Platon este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a dualismului la Asia centrală și de nord-est, Eurasia de nord, Australia, Oceania și Țara de Foc. Din Asia dualismul s-a răspîndit În America de Nord, Europa și Africa. Avem de a face cu o perspectivă genetică ce ar putea fi superfluă. Din pricina caracterului previzibil al reacției dualiste În fața lumii, aceasta nu trebuie limitată la anumite zone geografice. 5. În legătură cu Trickster-ul, bibliografia cea mai recentă se află inclusă În articolele din The Encyclopedia of Religions, vol. 15, datorate lui L.E. Sullivan (Tricksters
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
le umplu. Goale, sunt mărturia unei lipse materiale ori afective. Pline, ilustrează satisfacția și sațietatea. Asociate mai ales cu pâinea, hrană sacră, indică preferința pentru ceea ce este esențial, pentru a nu-și pierde energia sau timpul în activități ori scopuri superflue. Frânghie În funcție de scenariul oniric, frânghia evocă: - solidaritatea și legătura socială (frânghia ce îi leagă pe alpiniști); - atașamentul, dependența, jugul și întemnițarea; - pedeapsa și sancțiunea, în imaginea spânzurătorii. În inconștient, este asociat cu legătura originară și dătătoare de hrană: cordonul ombilical
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
cunoașteți, i-ați invita la cină. Prin examinarea legăturilor definite de cunoașterea operei fiecărui scriitor (itemul a) s-a dorit realizarea hărții perceptuale a scriitorilor în funcție de ierarhia notorietății și recunoașterii în interiorul câmpului. Acest item s-a dovedit însă a fi superfluu: în general, fiecare subiect care a răspuns s-a dovedit a fi (sau a afirmat că este) mai mult sau mai puțin familiarizat cu opera celorlalți. Itemii b, d și e s-au referit la capitalul social al actorilor (resurse
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
ameliorare medievală a vocalizării, ci dimpotrivă, reflectă practicile scribale de la începutul erei noastre 1. Din moment ce această ortografiere era întrebuințată și de către evrei, devine limpede că ortografia masoretică este tardivă. Odată cu inventarea punctuației (pentru desemnarea vocalelor), vechile matres lectiones au devenit superflue și au fost eliminate, în mare parte, din textul masoretic. Însă această teză, puțin cam pripită, pare să neglijeze existența scrierilor paralele de la Qumran, cum ar fi cartea profetului Isaia, care, într-un manuscris, tinde spre scriptio plena, iar în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de obicei cele emoționale, care apar primele si nu a fost timp pentru o considerare si o selecție a lor; limita temporală poate să fie consumată fără a se ajunge la nici un rezultat concret, ceea ce poate imprima un sens negativ, superfluu medierii. De aceea, cadrul didactic nu trebuie să grăbească elevii/studenții să ajungă la o concluzie prematură, această situație denotând un compromis superficial, neargumentat suficient si, în fapt, ineficient. Tot în ceea ce privește medierea conflictelor, este important de știut că părțile aflate
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
de preferat ca puterea sau microputerea să se instituie în societate nu atât prin lupte și confruntări de forțe, cât prin contracte pe baza unor merite și valori. Însă într-o societate preponderent coruptă această putere a contractului social devine superfluă, nu are nicio însemnătate reală, atât timp cât funcțiile de conducere (social-politică) sunt deținute nu atât pe baza unor merite certe cât prin favoritism, nepotism, prin decizii arbitrare și partizane, prin sume de bani. Toată această stare de corupție social-politică autorizează istoricismul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pătrunde de obstinată încredere, "închipuindu-și că un om ca el [Ioanide, n. n.] poate avea realmente astfel de repulsii, absurde pentru altul". Deși supralicitată ("Ioanide însă nu părea el însuși convins de rațiunile sale, încît căuta să le consolideze. Întrebă superfluu la ce oră era ceaiul..."), ironia satisface intelectual un singur partener al dialogului: pe Ioanide însuși. Pretextele sale, pe bună dreptate "absurde", ocrotesc dacă naratorul nu mistifică, la rîndu-i un motiv caduc, îmbrăcat în construcția fastuoasă a retoricii personajului: cravata
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că n-ar fi inutil a aduna sub copertă unele texte subscrise de noi înșine în primul an de după răsturnarea lui Ceaușescu, interstițiu asupra căruia s-au rostit mai ales analiști din alte discipline. Privirea unui istoric nu e poate superfluă în tentativa de a contura mai exact momentul. Mi-ar plăcea să se vadă în aceste pagini o preocupare constantă de a sesiza, în plin mers al istoriei, conjuncția dintre valorile durabile, degajate de tradiție și nevoia de primeniri esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
În schimb, pentru Cioran, este imposibil să încerci să introduci în existența oricare germen de necesitate și finalitate cum ar fi iluzia supereroului la Nietzsche pentru că ar constitui renunțarea la a mai trăi cu amarele scuze ale lucidității. Existența este superflua, este lipsită de boală neesențialului. Cu toate acestea, viața este tiranica și locul unde își exercită această tiranie este eu-ul, spune Cioran: "Universul începe și se termină cu fiecare individ în parte, fie el Shakespeare sau Neica Nimeni, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ne ridica deasupra noroiului disperării noastre"34. Viața că zădărnicie este leit-motivul lamentațiilor lui Cioran, cu circumstanțialul și iluziile ei, pe care ar vrea să le elimine, pentru a ajunge la spirit, la Absolut; însă viața, oricât de purificata de superfluu ar fi, pălește în fața posibilității de a atinge absolutul. Viața trezește teamă, pentru că e imprevizibilă, dar e singurul nostru bun, crede Sábato, iar despre fragilitatea ei vorbesc și poeții creațiilor populare: doina românească, fado-ul portughez, tango-ul argentinian, flamenco-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pentru că nu știe să facă altceva, pentru că face din scris răzbunarea lui. Dacă ar fi să-l credem pe Fernando Savater, scriind, Cioran este fidel față de ce-i furnizează cea mai mare fericire, aceea de a denunța caracterul aleatoriu și superfluu al scrisului, act prin care se ferește să renunțe la propria vocație de autofagie și evită mirajul exaltant al creației. Cioran nu-și extrage plăcerea doar din pură lamentație, el nu se limitează la protestul plângăreț al resentimentului, pentru ca, iată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atribui sentimente unui animal, dar întrebarea este dacă acest sentiment, gelozia, dă întreaga măsură a tigrului. Tigrul de Bengal e numit "tigru regal". De vreme ce regalitatea tigrului emană prin toți porii, atât din ținută, cât și din înfățișare, termenul "regal" este superfluu. Indiferent dacă provine din Bengal, din Siberia sau de oriunde altundeva, tigrul este regal. Ne întrebăm cum a putut leul să-i fure titlul de "rege al animalelor". Acestă regalitate (un titlu care, la urma urmelor, nu stă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de a induce creștere economică regională prin inovare. Mai mult, parcul trebuie să ofere acele facilități indispensabile, dar pe care firma nu ar fi în stare să și le asigure funcționând în altă parte. În caz contrar, rolul parcului devine superfluu. Este imperativă ameliorarea managementului Parcului Tehnopolis, punând la punct o mai bună strategie de atragere a firmelor inovatoare care ar putea să preia în mod concret unul din segmentele pieței de desfacere. Atragerea firmelor inovatoare este necesară pentru diminuarea șomajului
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
numai în anumite circumstanțe fundamentale, printre care și disponibilitatea limitată (moderată) a resurselor. În condiții ideale, de abundență a resurselor, când nevoile tuturor membrilor unei societăți pot fi satisfăcute în cel mai înalt grad posibil, problema dreptății distributive ar fi superfluă. Un ideal autentic al dreptății este, prin urmare, un ideal care descrie cea mai dezirabilă stare de lucruri în distribuția anumitor bunuri sociale sau naturale în condiții de disponibilitate limitată a acestora. Or, așa cum am văzut că a observat Yvonne
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
actualei Pax americana. Mulțimea olimpiană a vechilor zei pare să fi revenit, sub alte nume doar: știință, rațiune, ideologie, politică, econo-mie ș.a. Atîta doar că noul Olimp nu mai e la fel de armonios, ci haotic și plin de incertitudine. Totul devine superfluu. Începînd cu principiul incertitudinii, enunțat de Heisenberg în 1920, continuînd cu teoria dezordinii și cu cea a haosului, totul a devenit întîmplător și imprevizibil. Astfel s-a declanșat forța centripetă a deconstructivismului care a invadat știința, cultura și arta contemporane
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a interpretării printre rânduri, a savurării poncifului; a gustului huysmansian pentru textele care se bâlbâie. Textul, din <<închis>> și represiv cum era, va deveni foarte deschis, mecanism menit să dea naștere unor aventuri perverse."14 (s. a.) Desigur, asemenea constatări par superflue. Din perspectiva declarată de noi însă, e nevoie de o sistematizare riguroasă și nuanțarea unor idei convingătoare din care să rezulte clar că psihanaliza deschide posibilități de cercetare a operei unui scriitor total precum Camil Petrescu. Deocamdată, ne mulțumim să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
una veselă și decorativă ca un șervet cu motive folclorice (...), ci una profund dramatică, cel mai adesea dureroasă, un raport de reciprocă asumare. A face prea multe declarații de dragoste oricât de rimate și tremolate poporului tău, mi se pare superfluu: e ca și cum ai face declarații de dragoste părinților, față de care jurămintele de credință și mărturisirile de iubire nu mai au nevoie de cuvinte, pentru că sunt înscrise în celule și în cromozomi"110. Viziunea despre lume și viață, care transformă textele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
situații, destine, vieți și mai ales morți din simpla (de fapt, extrem de complexa) înlănțuire verbală. Cuvintele țîș nesc în permanență, se ciocnesc, se împletesc, se sparg sau tac cu o forță evocatoare și creatoare de lumi care face cu totul superfluă, dacă nu chiar nelalocul ei, prezența concretă a unui obiect aducător de moarte, o concesie inutilă și inestetică făcută "realității", cîtă vreme ființele trăiesc, iubesc, urăsc și dispar doar prin formidabila încărcătură volitivă și emoțională a unei rostiri. Desigur, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ceea ce se opune binelui, ci ceea ce seduce binele"517, aceasta ar fi soluția pe care Jean Baudrillard o găsește acestei relații. În aceeași măsură, seducția vrea să depășească supremația dorinței pe care filosoful francez o consideră a fi o "ipoteză superfluă" pentru că nu reușește să încorporeze sfidarea, jocul, ritualul, artificiul, prin urmare nu este la fel de "rafinată" ca jocul seducției. Dacă este înțeleasă într-o accepțiune slabă, ca seducție a puterii, a publicității, atunci seducția poate fi apropiată strategiilor dorinței. Într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
său esențial jucat în această logică se reduc la "dramaturgia Ființei și a Neantului" în care se găsește "toposul esteticului"552. În zona esteticului, susține Parret, logica seducerii se impune atât seducătorului, cât și celui sedus, astfel încât ideea "strategiei" devine superfluă − logica seducției se prezintă atât ca derealizare, cât și ca desubiectivizare, instituind terenul aparențelor și al simulacrului. Astfel, una dintre ipotezele lui Jean Baudrillard pare a fi demonstrată dacă seducătorul este nimeni, iar seducția desubiectivizează, înseamnă că acesta nu deține
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Claudiu Sfirschi-Lăudat Printre eforturile remarcabile de a face cunoscut poporul român și istoria acestuia, fără patriotisme superflue și discursuri naționaliste, ci prin rigoarea cercetării științifice, se numără și apariția volumului Românii. Istorie și cultură la editura grecească Iolkos, din Atena, în cadrul seriei Teme ale culturii și istoriei universale și grecești (nr. 5) coordonate de profesorul A. G. K.
Studii istorice by Claudiu Sfirschi-Lăudat () [Corola-journal/Imaginative/8750_a_10075]
-
procese economice, psihice, lingvistice etc. Pe bună dreptate, observa autorul că "Științele sociale și științele umane reprezintă cele două reacții la criza cauzată de alungarea definitivă a omului ori a reziduului de om extras din corp sau care-i este superfluu acestuia din natură, așadar din sfera științelor naturale sau a filosofiei naturale, către sfârșitul secolului al XVIII-lea. Au rezultat două curente de gândire despre om... unul încercând să-l trateze în esență ca pe încă o brută, fără spiritualitate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și Veneția), pun în practică, la nevoie, proiecte de sistematizare urbană ce modifică radical mediul înconjurător. Europa s-a aflat în această perioadă în „zodia” orașelor libere, spațiul olandez și cel italian fiind plin de astfel de exemple. Este aproape superfluu să amintim faptul că, exceptând zona Transilvaniei, spațiul medieval românesc nu a cunoscut exemple similare. Configurația politico-statală și realitățile socio economice interne nu au permis acest lucru. Aici, centralismul statal a inhibat orice tentativă de autonomizare, iar singurele libertăți posibile
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]