1,280 matches
-
rezultată are efect comic prin surpriza pe care o produce faptul că, în contextul unui superlativ („cel mai bun”), nu apare un adjectiv calificativ oarecare, ci simplul (și tautologicul) cel. Formula superlativă (cu funcție hiperbolică, pentru că e un superlativ al superlativului!) este echivalentul gramatical al unui adjectiv cu sens abstract, foarte general, de tipul „perfect”, „ideal”. Adjectivul este folosit ca atare în predicație - „Dintre păsări, struțul este «cel mai cel» când este vorba de greutate” (calificativ.ro); „Camera mea e cea
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
de până acum a fost cel petrecut în Atena” (utv.ro). Mai mult, adjectivul se poate substantiviza (de fapt, datorită demonstrativului pe care îl are în componență, se pronominalizează): „Cu toții avem de învățat de la cel mai cel, nu?” (romanianbrands.com). Superlativele colocviale la modă se regăsesc și într-un titlu de articol al lui Radu Paraschivescu („Cel mai cel și cea mai cea”, Evenimentul zilei, 4.09.2007), în care, atent ca întotdeauna la clișeele actualității, autorul încearcă să vadă și
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
și trăsăturile de mentalitate și consecințele lor comportamentale, reflectate de exagerare: „Dorința de a fi «cel mai cel» declanșează tot felul de comportamente și împinge la inițiative dintre cele mai neobișnuite”. Tiparul expresiv cel mai cel atrage și prezența altor superlative: „Modelul de vârf, cel mai cel, ăl mai al dracu’, are un procesor” (imidoresc.wordpress.com/2010); „Suuuuuuuper! e cea mai cea!!!” (concurs.infopro.ro). Amplificarea emfatic-ironică se manifestă, de altfel, și în combinație cu superlativul absolut, în formula cel
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
atrage și prezența altor superlative: „Modelul de vârf, cel mai cel, ăl mai al dracu’, are un procesor” (imidoresc.wordpress.com/2010); „Suuuuuuuper! e cea mai cea!!!” (concurs.infopro.ro). Amplificarea emfatic-ironică se manifestă, de altfel, și în combinație cu superlativul absolut, în formula cel mai foarte - a cărei agramaticalitate voită este semnalată prin acumulare: „e cel mai foarte perfect sondaj (parvan.ro); „cel mai foarte super convingător” (liviualexa.ro); „e cel mai foarte super mega tare...” (muzica.ro); „ar fi
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
cei doi și de ce spune unul dintre ei o asemenea enormitate despre celălalt. Iar asemenea prilejuri de emendări sunt la tot pasul în paginile ediției, fie pentru că memoria le mai joacă invitaților feste, fie pentru că atmosfera cordială îi îndeamnă la superlative, fie pentru că unii simt nevoia să lanseze aici ipoteze istorico-literare încă insuficient cercetate. Condițiile exprimării orale - lapidaritate, anacoluturi - fac multe propoziții greu inteligibile, chiar și în context. Dacă am trăi într-o lume ideală, o a doua ediție ar trebui
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
cînd trece la evaluarea versurilor, sintagmele pe care le folosește Matei Călinescu sînt de tipul: „simplitatea gravă”, „condensarea sensurilor”, „limpiditatea adîncă a imaginilor”, „jocul strălucitor al comparației și al metaforei”. După cum se vede, expresiile, aparent descriptive, concentrează ideea celei mai superlative evaluări. Adjectivele nu lipsesc nici ele, pentru că este amintit „excepționalul dar imagistic al lui Blaga” sau „originala sinteză clasică”. Vorbind despre o „structură duală, contradictorie”, autorul conchide: „ai sentimentul că pătrunzi în universul unui mare poet”. Articolul lui Matei Călinescu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5069_a_6394]
-
de epocă” apărut în 1960 în Contemporanul, dar face această precizare spre finalul articolului, mesajul fiind acela că, iată, tocmai pentru că a făcut o astfel de adeziune, e timpul acum pentru recuperarea canonică a acestui „mare poet”. Cronica e intergral superlativă, în sensul evaluării artistice a creației lui Lucian Blaga, iar gestul lui Matei Călinescu de a scrie despre Lucian Blaga, într-un moment încă tensionat în ceea ce privea receptarea sa postumă și într-un moment în care exista o altă
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5069_a_6394]
-
care sunt înregistrate, mai nou, studiile critice serioase. Practic, nici o interpretare nu mai face, spuneam, școală, fiindcă nu se poate strecura prin puzderia de opinii. (De fapt, simple idei primite, demult, de-a gata.) Dintre toți cei care-au lăudat superlativ teza recentei cărți despre Caragiale a Ioanei Pârvulescu, declarându-se convinși de argumentele autoarei, puțini au tratat-o cum s-ar fi cuvenit. Aderând, adică, intelectual la ea. Chiar în revista noastră, în ancheta dedicată dramaturgului (apărută ca supliment, cu
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
tânărului G. Călinescu în ceea ce priveste prietenia, iubirea si profesoratul, deloc ezitante, reflectă maturitatea unui intelectual constient de valoarea sa chiar din acele momente. ■ [Roma, 21 iulie 1925] Dragă Georgeta, Am primit răspunsul și-ți mulțumesc în chipul cel mai superlativ cu putință. Mi-ai făcut un serviciu nesfârșit. Îmi pare rău însă că ți-am dat atâta de lucru. Îmi închipuiam c-o să fie mai ușor. Eram tocmai pe cale de a-ți scrie să nu mai cauți în Arhiva 3
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
Cuvintelnicul în specia satirei erudite, cred totuși că accentul ar trebui să cadă asupra celui de-al doilea termen. Având (și) formație de clasicist, Andrei Cornea impune cu deosebire prin precizia culturală ieșită din comun. Știe greacă veche, știe latină (superlativul e subînțeles), ceea ce face ca articolele de aici să depășească de la bun început perimetrul îngust și uneori uscat al lingvisticii. Nu legitățile de transformare fonetică fac deliciul acestei cărți. Miezul ei e altundeva: în excelenta orientare conceptuală. Pentru el, evoluția
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
asemeni unui pârâu leneș, parcă lipsit de energie, care-și croiește drum printr-un ținut neprietenos, deșertic, pentru ca în partea a doua evenimentele să explodeze imprevizibil, luând cu sine, aluvionar, tot ceea ce ține de vis, speranță, viață și destin. Ilustrare superlativă a unei epoci (the Jazz Age) și a unei dureroase iluzii (the American Dream), The Great Gatsby rămâne și un mare roman al psihologiilor abisale. Uluitoarea capacitate de autoiluzionare a lui Jay Gatsby, cel care credea, în ciuda tuturor dovezilor, că
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
Uniunii Scriitorilor de la Neptun sunt imortalizate ca niște nemaipomenite spații pentru felurite „jocuri de-a vacanța” intelectuale. Pe acest fond luminos, partea medicală a jurnalului (consemnând inconveniente de tot felul și oprindu-se chiar în pragul unei operații dificile) emoționează superlativ și conferă o tristețe nemeritată unui destin de o inalterabilă frumusețe. Întrebarea pe care, pe nepregătite i-a adresat-o într-un rând o fostă studentă (aproximez: cum este să te simți frumoasă) ar putea fi extinsă asupra unei vieți
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
au fost, frecvent, trecute cu vederea. O excepție de la aceste proceduri, prea îndatorate obiectului artistic, o reprezintă critica lui Ion Bogdan Lefter, din Flashback 1985: Începuturile „noii poezii”. Ea este ponderată și (cel mai important) analitică, evitînd alcoolul tare al superlativelor ce încețoșează perspectiva și metonimizează imprudent, prin focalizare. Atent și metodic, criticul „optzecist” notează scăderile și deficiențele lirismului marca Ion Mureșan. Aproape toate poeziile de mică întindere „sînt dezamăgitoare față de cele ample”. Din ele, „ideile mari lipsesc”, iar dimensiunile reduse
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
that the notions «pastoral» and «Milton» are also interpretations; that is they do not stand for a set of indisputable, objective facts; if they did, a great many books would not now be getting written”. Argumentația e de un rafinament superlativ. Respectându-și poziția intelectuală, Fish ajunge chiar la afirmații și mai insolente: dacă interpretarea e suverană, iar textul e ancilar, atunci însăși ideea că ar exista poeme „asemănătoare” sau „diferite” e doar o ficțiune printre ficțiuni. În ce-l privește
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
proveniență desigur,actoricească de a imita (cu talent) contemporani celebri sau anonimi. Cât privește literatura, destul să notez că în ajunul morții (ne-o spune și fiul, Luca Ion, și prietenul acestuia, Ioan D. Gherea), Caragiale a vorbit în termeni superlativi (și totodată analitici) despre Macbeth. Altfel, se arăta sceptic față de poezia lirică (într-un rând, se răfuiește în fața copiilor cu poezia lui Verlaine) și față de sentimentalism în general. Refuză „egomania” în scris și recomandă evitarea persoanei întâi. Trăiește pentru literatură
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
n-a ezitat să pună punct colaborărilor. Ar fi putut continua, admițând concesiile (inclusiv stilistice) de dragul unei aparente glorii literare. N-a făcut-o, spre cinstea lui. S-a retras în studiu, într-o carieră universitară care l-a pasionat superlativ și din care noi serii de responsabilități venite pe linie de partid l-au scos la răstimpuri. Directoratul în Ministerul Culturii, asumat riguros, în ciuda periodicelor și inexplicabilelor rotiri (de la teatre la edituri și de acolo la cinematografie) e rememorat cu
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
-i scape, în aceste condiții, un eveniment de importanța montării pe scena uneia din marile opere ale lumii a tragediei lirice enesciene. Chiar pentru cineva familiarizat cu vituperăile năucitoare ale lui Argetoianu, a cărui părere despre sine era, prin contrast, superlativă, rândurile scrise despre Enescu te lasă mut: „14 martie. Prima zi a Babelor — vreme posomorâtă și vânt rece. Aseară a avut loc la Opera Mare din Paris «premiera» multașteptatului ședevru al lui George Enescu, Oedipe. Opera a fost transmisă prin
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
eseistica acestuia, dar nu știm cui să reproșăm acest aspect întrucît articolul - am aflat întîmplător - nu e scris de cine e semnat. Mira Feticu îl amețește pe Emil Hurezeanu făcîndu-l coleg de generație cu Dinu Flămînd, Stan Velea apreciază la superlativ un volum despre Urmuz și despre avangarda literară românească scris de Zdzislaw Hryhorowicz, nimic altceva decît un plagiat demonstrat după Ion Pop, Marin Mincu și Nicolae Manolescu; Carmen Brăgaru citează în medalionul dedicat Norei Iuga numai versuri din primele două
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
devenit ,personaje principale" ale unor pseudo-biografii... Că amintirile sunt ceva fascinant declară și Kazuo Ishiguro, scriitorul de origine japoneză care trăiește și scrie în Marea Britanie. Ultimul său roman, Never let Me Go a fost recenzat pe larg și în termeni superlativi pînă și în paginile exigentului ,Frankfurter allgemeine Zeitung". Deși acțiunea se petrece în Anglia, ,cîndva la finele secolului XX", tema ține de registrul utopiilor negre. în termenii unei aparente ,normalități", Kazuo Ishiguro imaginează un internat în care sunt educați cu
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
melodia ruptă vioarei se înalță în zborul cioplit coloană-fără-de-sfârșit urcând așezarea în val răsturnat între cer și cuvânt verbul se înviorează lângă o pădure de fluturi arde în cântec parfum fonturi pe apă fonturi în vânt dacă le citim e superlativ arde în cântec parfum oval aflai și golul este o formă cineva în locul tău ar dormi semnul de întrebare este strădanie pierdută dare înapoi cresc fiori în profunzimi înșelătoare totul se întâmplă tuturor deopotrivă esență în funebra vale furtună fu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
bazat? Ai făcut copii? Acum ai familie numeroasă și îți permiți un monovolum compact de lux?!?" (auto-motor-si-sport.ro). Ca termen apreciativ la modă, e de așteptat ca bazat să apară adesea însoțit de întăriri, emfatizări, în construcții cu valoare de superlativ: cu adverb intensificator expresiv - "ești bazat rău" (clubopel), cu prefixoidul super (funcționînd în româna actuală și ca un cuvînt de sine stătător) - "program super-bazat care trimite e-mail-uri la greu" (pnike.3x.ro); "este super bazat, uitați-vă și voi înuntru
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
cu cît cei doi par mai deosebiți în toate, cu atît mai impresionante sînt dovezile lor de prietenie și de apreciere reciprocă. "Mi-e tare dor de d-ta și de Iași, atîta spun, fiindcă mi-e rușine să fiu superlativ în expresiune" - scrie Topîrceanu în aprilie 1918, cînd părea atras de Bucureștiul adolescenței sale. Iar criticul G. Ibrăileanu nu știrbește cu nimic din autoritatea judecăților lui de valoare, considerîndu-l un virtuoz al condeiului care, într-o limbă literară nefixată, "are
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
25h.ro). Distracția absoarbe sensurile anglicismelor la modă - fun, entertainment -, dublează parțial mai vechile împrumuturi din franceză - divertisment și amuzament - și are destule sinonime aproximative mai vechi (în special petrecere). În stilul colocvial al utilizatorilor - preluat adesea de publicitate -, distracția superlativă e super, maximă sau la maxim: ,distracție maximă" (hoinari.ro); ,cheltuieli nu foarte mari și distracție la maxim!!!" (jungla.net); cuvîntul-cheie apare în urări, mai noi sau mai vechi: Multă distracție!, plăcută! E implicată în chestiune chiar mîndria națională: ,și
Distracție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11006_a_12331]
-
Chiar dacă după Hasdeu se păstrează mai multe șantiere și schele decît edificii, genial rămîne modul de a le fi sugerat pe cele din urmă. ,Ce hrană delicioasă pentru inteligență!", exclamă G. Călinescu în Istoria sa, fără a se abține de la superlative, șocante în fond, dat fiind caracterul fragmentar al scrierilor. Astfel, Cuvente din bătrîni apar ca ,un lucru neprețuit", iar studiile de folclor comparat sînt ,eminente". Cît despre Magnum Etymologicum, ,e o carte desfătătoare de divagație prin folclor și literatură", minunată
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
momentul de față, verbul intensificator cel mai frecvent în registrul familiar este a se prăpădi, concurat de familiar-argoticul a se sparge. De fapt, în construcția consecutivă se manifestă sinonimia foarte bogată a actelor de distrugere, care poate produce și alte superlative, mai rare: ,am râs de am crăpat" (forum.itbox.ro), ,valeeeu... am râs de-am pocnit" (e-dragoste.ro); ,am râs de m-am terminat la mesajul lui Stamper" (forum.cgarts.ro), ,am râs de am leșinat" (roportal.ro). Efectele
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]