517 matches
-
Din SPAIMA AFECTIVĂ VA LUA NAȘTERE MAGIA, IAR DIN SPAIMA METAFIZICĂ RELIGIOZITATEA. Deoarece aceste două forme ale spaimei (față de ambianță și față de mister) sînt inseparabile, magia și religiozitatea sint legate de ele și mai ales credința religioasă sub forma ei superstițioasă și regresivă din punct de vedere cutural este cea care va fi în continuare pătrunsă de elemente magice de-a lungul evoluției. Motivul acestei stări de lucruri îl constituie faptul că pe linia celor afirmate mai sus omul primitiv nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se află peste tot. Nu aspectul obiectelor este cel care trezește acum spaima, ci calitatea ascunsă și invizibilă, puterea magică proiectată în obiecte, situații și oameni Fiind implorate doar imaginativ, complicațiile firești ale vieții sînt intensificate de complicații de ordin superstițios. De exemplu, unii indivizi pot fi declarați ca fiind intangibili real sau sexual dacă tabuul este grefat pe o diferență imaginată, de natură totemică. Prin teama de încălcare pe care o inspiră, tabuul însuși devine sursă de spaimă superstițioasă, dăunătoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ordin superstițios. De exemplu, unii indivizi pot fi declarați ca fiind intangibili real sau sexual dacă tabuul este grefat pe o diferență imaginată, de natură totemică. Prin teama de încălcare pe care o inspiră, tabuul însuși devine sursă de spaimă superstițioasă, dăunătoare vieții sub formele ei cele mai cotidiene. Cultura animista, oricît de închisă în ea însăși și de consecventă ar fi, decade prin acumularea de superstiții și se dovedește insuficientă izgonirii spaimei. Ea trebuie să se depășească și nu o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a noțiunii misterului, cruțînd spiritul de orice rătăcire speculativă și făcîndu-l să revină la studierea legilor care guvernează intrapsihicul (spiritualizarea). Astfel, admițînd că un om ar putea fi alcătuit numai din intelect, el ar putea ajunge să creadă la modul superstițios într-un dumnezeu real, dar nu ar putea niciodată să dobîn-dească credința, viziunea unui Dumnezeu-mister sau a imaginii sale activ motivante. Dimpotrivă, dacă omul este dotat cu spirit și nu obține imaginea legală, aceasta înseamnă că spiritul său suferă de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aparent, incapabil să-și îndeplinească sarcina vitală: unirea cu esența în timpul vieții. Ascetismul este o pedeapsă exaltată aplicată eului aparent, esențial deficient, fiind totodată expresia dorinței exaltate de a distruge, de a ucide acest eu deznădăjduitor în vderea obținerii unirii superstițioase. Ascetismul nu se caracterizează totuși numai prin obsesia autopedepsirii exaltate datorate excesului de culpabilitate. Există și forme de ascetism datorate excesului de vanitate. Ca să nu cităm decît unul dintre cazurile cele mai aberante, dar extrem de semnificativ: stiliții, care își petrec
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Totoeste tipic pentru ceea ce înseamnă sodomizarea pe viață, autismul dobândit prin complexul miles gloriosus. Romanul se sfârșește printr-un lung priveghi al mortului, la care Alexandru participă detașat, spre a se destrăma ca personaj, în final, sub colajul frazeologiei delirante, superstițioase, stupide a participanților. Reflex al vidului halucinogen, o atracție necontenită a neantului. Din impudoarea și prefăcătoria căruia Alexandru refuză să se smulgă, deși avea toate datele. Puterea de a-și imagina proiectul magic cedează în fața imensității farsei ce i se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Pitagora și cu sentințe grecești. [...] Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă (s.n.), în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic o carte care nu lasă nimic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană (Eminescu: 2011, II, 41). În secvența propusă ca hipotext pentru această serie intratextuală, erau câteva sute de cărți, multe dintre ele grecești, pline de învățătură bizantină. Cărțile, vechi, dormeau. Masa era încrustată cu litere latine
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aproape supărător atunci când ni-l introduce în scenă pe postelnicul George, bătrânul și nevrednicul soț al Elenei. Efectele ar fi fost augmentate dacă intruziunile auctoriale ar fi fost, proprțional, reduse: "Ca toți oamenii ignorinți și slabi de judecată, postelnicul era superstițios. El credea în stafie, în strigoi, în iele, în zburători, în fermece". Izolat, peste noapte, într-o cameră dintr-o casă pretins bântuită, postelnicul are halucinații generate de umbrele nocturne și crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
multe cataclisme naturale, dar mai ales de sărăcire prin șomaj, pensionări anticipate, boli și suferințe morale. Falimentările și demolările, delapidările și acumulările fabuloase de tot felul de bunuri se justifică de către alții prin "mâna invizibilă a pieței" și alte forțe superstițioase ale unui capitalism arhaic. Oricât de aspră a fost vechea cenzură, s-au tipărit și unele cărți scrise de pe poziții diferite de liniile oficiale. Exemplificăm prin cartea lui Hazard (3a). Reeditată și completată în anii din urmă cu alte lucrări
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și care se transformă aproape într-un studiu. Criticul subliniază încă odată necesitatea anulării unei distincții ierarhice între artele majore, pictura, sculptura, arhitectura și artele minore, artele decorative sau artele industriale pe care o întreține o prejudecată păguboasă: "ridicola și superstițioasa distincție între "marea artă" și "artele minore" e moartă". De asemenea, conchide criticul, artele decorative îi reunesc pe les lettrés și pe amateurs, astfel că un poet se face ebenist, un prinț muncitor "en application de cuivre", o grande dame
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bisericești, vol. 64, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985, p. 71-72. footnote>. Precum s-a văzut, numeroși catehumeni adulți Și prozeliți, parțial din superficialitate Și iubire de lume, parțial din prudență pioasă Și teamă superstițioasă de a nu tulbura virtuțile tainice ale botezului, Și-au amânat botezul până când vreo nenorocire sau boală grea îi împingea la acest ritual. Amânarea botezului în acele zile era echivalent cu amânarea pocăinței Și a convertirii. Acest obicei a continuat
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
răspândite, și mai sunt încă, două secte, prima numită a Umiliaților, iar a doua, a Săracilor din Lyon. Papa Luciu, nu cu mult timp în urmă, condamnase pe adepții lor ca fiind eretici pentru că printre ei circulau dogme și obiceiuri superstițioase; mai mult de atât, în predica lor clandestină, pe care o desfășurau în locuri secrete, nesocoteau autoritatea Bisericii și preoția. Noi am văzut în acel timp pe unii din Secta Săracilor din Lyon prezentându-se la Scaunul Apostolic, îndrumați de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
că ei trăiau după modelul apostolilor. Ei refuzau, de fapt, așa cum spuneau, orice fel de proprietate, nu aveau locuințe stabile și umblau precum pelerinii prin orașe și sate. Însă, la acea audiență, domnul papă, i-a atenționat din cauza unor obiceiuri superstițioase: pentru că își destrămau încălțămintea astfel încât păreau că umblă aproape desculți; pentru că purtau glugă ca religioșii, însă își păstrau părul ca și laicii. Papei i s-a părut și mai gravă o altă obișnuință: umblau pe drumuri împreună, bărbați și femei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în același pat, după cum afirmau unii. Cu toate acestea, ei susțineau că aceste practici erau de origine apostolică. 3. În schimb, papa a aprobat alți religioși, care se numeau săracii minori. Aceștia din urmă respingeau toate aceste practici nesănătoase și superstițioase și umblau desculți, atât vara cât și iarna; nu primeau bani sau alte lucruri, cu excepția hranei și a îmbrăcămintei când aveau cu adevărat nevoie, dacă cineva era dispus să le ofere spontan. 4. Aceștia, însă, ulterior, conștienți că sub un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
oraș din Marca de Ancona. După ce a intrat în Ordin, cu toate că era în vârstă, fiind un bun expert în dreptul canonic și în arta medicinei, a fost ales, după puțin timp, provincial de Marche. Acolo a găsit o sectă de oameni superstițioși, care nu trăiau conform adevărului Evangheliei și după prevederile Ordinului nostru, considerându-se mai spirituali decât alții și voind să trăiască în libertate, atribuind toate acestea inspirației Duhului. El, în perioada când a fost provincial, i-a stârpit în mod
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
observă însuși Nemethy, a fost pedepsit (Pont., II, II, 15 urm.). Mai mult, De Jonge consideră că poate elimina o piesă importantă din conjectura lui Nemethy interpretând versurile 11 și urm. ale Epist. Ex Ponto, IV, VI drept o "zicere superstițioasă" (dictum superstitiosum) a bietului poet, care credea că este o piază rea (se exitio esse) pentru toți cei care încercau să i se apropie: Fabius Maximus a murit pe când intenționa să ia apărarea lui Ovidiu în fața lui Augustus: după acest
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
oarecare măsură corectă și, într-adevăr, ar putea fi luată în calcul, dacă cealaltă, mai concretă, mai directă, ar trebui îndepărtată din motive evidente. Dar, dat fiind că asemenea motive nu există, noi considerăm că spusele lui Ovidiu, pe lângă semnificația "superstițioasă" la care face trimitere De Jonge, au sensul propriu, concret, imediat pe care-l exprimă. Poetul, cum s-a mai spus, se consideră cu adevărat cauza morții prietenului său Paulus 424 și își dorește ca vina lui să fi fost
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs”/„Vai de moarte fără rîs și de nuntă fără plîns”. În ambele cazuri, rîsul-plînsul (nunta-moartea, așadar, elementele constitutive ale celebrei alegorii), se redimensionează în topografia spiritului. Apoi, deplasîndu-se atenția asupra credințelor superstițioase, se ajunge la denaturarea problemei, cu prelungiri nedorite în viața contemporană, desprinsă de tradiție. Frica de moarte își face loc într-un mod tensionat și anxios, doar în legendele neritualizate despre strigoi, singura rațiune de a exista a acestei categorii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și de prefacere care au avut loc în viața textului. De aceea, nu este posibilă radiografierea matematică a celui „mai vechi” tip de text și nici nu poate fi precizată natura lui inițială: pur etnografică, pur mitologică, pur religioasă (ritualistică, superstițioasă), pur literară, așa cum a încercat să arate fiecare, operînd pe parcela lui proprie. De fapt, nici nu mi se pare că faptul ar fi decisiv pentru cunoașterea problemei în esența și în generalitatea ei. 3. Probabil că”primul” text le
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care nu este numit în reprezentare Vrăjit aculturat sau aderent la valorile sisteme-lor vrăjitorești Context de atac clasic, cu strategie, echivalentă și si-metrică, de replică ritualizată și căutare de protecții diverse ("descântător", desfăcător de farmece, exorcist, fetișuri, formule...) Comportamente superstițioase repetitive, obsesionale, de conjurare a ne-norocului, sentimentul unor "atacuri latente", localizări imprecise ale originilor sau cauzelor unei nefericiri, reacții paranoice, alternanțe maniaco-depresive. Vrăjit care activează referenți culturali heterogeni pe fenomenul vrăjitoresc Situație de "victimă per-fectă", fragilă psihic, care se
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cu aplecare spre limbi, spirituali, dar violenți și nemiloși ca niște satrapi (o moștenire poate a "instinctelor sălbatice ale lui Vlad Țepeș"); "o clasă mijlocie" "instruită", "inteligentă", "laborioasă", dar "egoistă", "venală", schimbătoare și lipsită de convingeri ferme; țărani răbdători, sobri, superstițioși și ignoranți, care se complac în sărăcie... Pretutindeni numai contraste, continua francezul: "peste tot doar splendoare și mizerie, lux rar și sărăcie hidoasă, suprafață strălucitoare, interior corrupt. (...) Un prinț fără palat, un cler fără morală, o academie fără membri, o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
care se derula această dramă de rangul al treilea."52 Le Cler nu credea că "sunt de ajuns câteva decrete, câteva articole de lege pentru a transforma dintr-odată o societate viciată în partea sa superioară, apatică în cea inferioară, superstițioasă și ignorantă peste tot. Legile nu fac moravurile, o repetăm: cu bunele moravuri se fac legi bune. Or, unde sunt obiceiurile unei societăți pe ai cărei membri divorțul îi separă fără încetare, în care nu există spirit de familie, în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
e un bun soț și tată, e sobru, răbdător, muncitor, orice s-ar spune; se mulțumește cu puțin; nu există nimic mai modest decât hainele sale și mai frugal ca hrana sa. Dar îi lipsesc energia și inițiativa; e ignorant, superstițios și nu vrea să iasă din această sărăcie. Nu are nicio perspectivă, nicio idee de îmbunătățire fizică sau morală. Aparținând unei rase de elită și de origine antică, a căzut într-o stare de degradare și de descurajare dintre cele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tronului. Cine se scuză se acuză. Ar fi o mare amăgire să se creadă că sunt de-ajuns câteva decrete, câteva articole de lege pentru a transforma dintr-odată o societate viciată în partea sa superioară, apatică în cea inferioară, superstițioasă și ignorantă peste tot. Legile nu fac moravurile, o repetăm: cu bunele moravuri se fac legi bune. Or, unde sunt obiceiurile unei societăți pe ai cărei membri divorțul îi separă fără încetare, în care nu există spirit de familie, în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Tisza-Bábolna, ale cărui simple remedii avuseseră rezultate pozitive, deoarece "cad victimele acestei molimi, chiar dacă recurg mai târziu la ajutorul medicului și la mijloacele farmaceutice scumpe, cei care au neglijat momentul prielnic [de debut] fie din indolență, fie din închipuirea lor superstițioasă". De aceea Ferentzi sfătuia călduros pe confrații săi asaltați de bolnavi, spre a le putea veni în ajutor, "puținele preparate de mai sus să și le procure acuma, în cursul verii, cum sunt ierburile și florile, la fel și cantitatea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]