339 matches
-
care nu-și poate satisface/Împlini nevoile și aspirațiile decât prin polarizarea actelor sale către scopuri negative. Ea nu este numai o polarizare slabă axiologic, ci și o personalitate negativă, cu o cenzură morală slabă a actelor sale, datorită unui supraeu imatur. Imoralistul este o persoană frământată și neliniștită. Constrânsă de o conștiință perversă, aceasta trăiește sub presiunea complexelor sale de inferioritate, care o Împiedică de a se simți liberă și capabilă, În interiorul său, de a se autorealiza. Condamnată la marginalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și dorințelor etc. Înainte de a trece la descrierea acestor tipuri psihomorale, vom analiza cauzele și circumstanțele care le produc. În cadrul cauzelor și a circumstanțelor care stau la baza tulburărilor psihomorale, menționăm următoarele: imaturitatea sau structurarea deformată, de tip deviant, a supraeului, răul model, imitația unor conduite negative, o anumită structură de factură perversă a Eului, tulburări ale conștiinței morale, care este Înlocuită cu o conștiință pervertită, factori psihologici de natură psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau structurarea deviantă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
model, imitația unor conduite negative, o anumită structură de factură perversă a Eului, tulburări ale conștiinței morale, care este Înlocuită cu o conștiință pervertită, factori psihologici de natură psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau structurarea deviantă a supraeului are o importanță majoră În geneza tulburărilor psihomorale ale unei persoane, Întrucât supraeul este depozitarul valorilor morale care normează și cenzurează conduitele și acțiunile persoanei respective. Un supraeu slab, nedezvoltat, sau dezvoltat vicios, poate favoriza apariția unor tulburări psihomorale de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tulburări ale conștiinței morale, care este Înlocuită cu o conștiință pervertită, factori psihologici de natură psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau structurarea deviantă a supraeului are o importanță majoră În geneza tulburărilor psihomorale ale unei persoane, Întrucât supraeul este depozitarul valorilor morale care normează și cenzurează conduitele și acțiunile persoanei respective. Un supraeu slab, nedezvoltat, sau dezvoltat vicios, poate favoriza apariția unor tulburări psihomorale de diferite tipuri. 2Ă Răul model și imitarea acestuia sunt unele dintre cauzele cele
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau structurarea deviantă a supraeului are o importanță majoră În geneza tulburărilor psihomorale ale unei persoane, Întrucât supraeul este depozitarul valorilor morale care normează și cenzurează conduitele și acțiunile persoanei respective. Un supraeu slab, nedezvoltat, sau dezvoltat vicios, poate favoriza apariția unor tulburări psihomorale de diferite tipuri. 2Ă Răul model și imitarea acestuia sunt unele dintre cauzele cele mai frecvente ale apariției tulburărilor psihomorale, În special În copilărie și adolescență. Adeziunea și imitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
raportată la o anumită cauză, cu o anumită configurație (tabloul clinico-psihiatrică, o evoluție specifică și care răspunde la un anumit tratament. Patologia psihomorală nu intră În sfera medicală. Ea are o semnificație și o configurație specifică, fiind o tulburare a supraeului. Ceea ce intră, În acest În discuție caz, sunt valorile morale și relațiile lor cu eul personal al individului. În planul culturii, distingem o nebunie culturală. Despre ea a vorbit pentru prima oară Socrate, care o considera „un dar al zeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de Închidere, de Întoarcere către sine (Pulsiuni ale inconștientuluiă 1Ă Tulburările tendențiale ale eului sunt cele care se raportează la tendințele eului personal, așa cum rezultă ele din schema mai sus prezentată. Ele sunt cuprinse În patru grupe: aă pulsiuni ale supraeului, reprezentate prin acte și conduite de exaltare, de afirmare, cu caracter productiv; bă pulsiuni ale inconștientului, reprezentate prin acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine; că acte de proiecție către viitor, reprezentate prin acte și conduite de atac
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
formale de manifestare pur exterioară, să căutăm a vedea și altceva. Acest altceva este dat de natura valorilor morale pe care individul le-a asimilat prin educație, prin imitația și interiorizarea unor modele pozitive, elemente care vor contribui la formarea supraeului său moral. Atitudinea față de viață, modalitatea de a-ți construi și conduce propria viață, nu este numai o chestiune de ordin vital-biologic, de capacități psihologice, ci, În primul rând, una de factură morală. Valorile și normele morale sunt cele care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În izvoarele ancestrale, mitologice, dar și filosofico-morale ale acesteia. Originile prometeice ale umanului Cele expuse mai sus privesc ideile și originile intelectualiste și culturale ale umanismului. Acestea caută să explice concepția umanistă care Își are rădăcinile În aspirațiile spirituale ale supraeului, pe care le regăsim exprimate În două sensuri: În sens mitologic, așa cum sunt ele concentrate În mitul prometeic, și În sens filosofico-moral, așa cum sunt ele În opera lui Platon și Aristotel. Ambele sunt intim legate Între ele, motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe care aceasta le-a cunoscut pînă la sfîrșitul vieții creatorului ei. Vor fi reliefate ipotezele sale fundamentale, precum și conceptele aplicabile la fenomenul educației. În concepția lui S. Freud, psihicul este constituit din trei părți: sinele (id), eul (ego) și supraeul (superego). Sinele este stratul cei mai profund al psihicului, constituit din date ereditare, îndeosebi din instincte. Supraeul se formează din ansamblul normelor etice, al regulilor de conviețuire socială inculcate individului, de la cea mai fragedă vîrstă, de către părinți, educatori, mediul social
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fundamentale, precum și conceptele aplicabile la fenomenul educației. În concepția lui S. Freud, psihicul este constituit din trei părți: sinele (id), eul (ego) și supraeul (superego). Sinele este stratul cei mai profund al psihicului, constituit din date ereditare, îndeosebi din instincte. Supraeul se formează din ansamblul normelor etice, al regulilor de conviețuire socială inculcate individului, de la cea mai fragedă vîrstă, de către părinți, educatori, mediul social imediat. Eul îndeplinește rolul de intermediar între sine și supraeu, urmărind totodată să satisfacă atît cerințele sinelui
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
constituit din date ereditare, îndeosebi din instincte. Supraeul se formează din ansamblul normelor etice, al regulilor de conviețuire socială inculcate individului, de la cea mai fragedă vîrstă, de către părinți, educatori, mediul social imediat. Eul îndeplinește rolul de intermediar între sine și supraeu, urmărind totodată să satisfacă atît cerințele sinelui (principiul plăcerii), cît și pe cele ale supraeului (principiul realității). În acest sens, ia cunoștință de stimuli, reține prin memorie experiența dobîndită, se adaptează condițiilor de existență, învață să transforme lumea. "Trebuie observat
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
regulilor de conviețuire socială inculcate individului, de la cea mai fragedă vîrstă, de către părinți, educatori, mediul social imediat. Eul îndeplinește rolul de intermediar între sine și supraeu, urmărind totodată să satisfacă atît cerințele sinelui (principiul plăcerii), cît și pe cele ale supraeului (principiul realității). În acest sens, ia cunoștință de stimuli, reține prin memorie experiența dobîndită, se adaptează condițiilor de existență, învață să transforme lumea. "Trebuie observat" scria Freud în Abriss der Psychoanalyse, 1939 "că, cu toată diferența lor esențială, sinele și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
principiul realității). În acest sens, ia cunoștință de stimuli, reține prin memorie experiența dobîndită, se adaptează condițiilor de existență, învață să transforme lumea. "Trebuie observat" scria Freud în Abriss der Psychoanalyse, 1939 "că, cu toată diferența lor esențială, sinele și supraeul au ceva comun: și unul și celălalt reprezintă influențe ale trecutului sinele influența eredității, iar supraeul, în esență, influențe venite din partea altor oameni în vreme ce eul este în principal determinat de propria experiență individuală" (vezi 19, p. 26). Freud distinge două
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
condițiilor de existență, învață să transforme lumea. "Trebuie observat" scria Freud în Abriss der Psychoanalyse, 1939 "că, cu toată diferența lor esențială, sinele și supraeul au ceva comun: și unul și celălalt reprezintă influențe ale trecutului sinele influența eredității, iar supraeul, în esență, influențe venite din partea altor oameni în vreme ce eul este în principal determinat de propria experiență individuală" (vezi 19, p. 26). Freud distinge două categorii de instincte componente ale sinelui: a) instinctele de agresivitate pentru autoconservarea individuală și b) instinctele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și dovedesc în fiecare clipă că, pentru dînșii, calea spre puritate rămîne încă de parcurs" (20, p. 268). Psihanaliza ne pune în fața unui copil cu o viață psihică extrem de complexă; pulsiuni care tind să se realizeze, manifestări de represiune ale supraeului, refulări insesizabile, izbucniri ale unor mai vechi refulări sau chiar traume psihice. Fazele cele mai interesante ale dezvoltării libidoului sînt acelea care preced vîrsta de trei ani. Cînd copilul a împlinit această vîrstă, i se dezvoltă simțul eului, imaginea de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
hotărîtoare. Ce consecințe pedagogice decurg din aceste particularități (freudiene) ale copilăriei? Dacă ființa umană, de la cea mai fragedă vîrstă, este dominată de instincte, a căror manifestare nu este încurajată de societate, se impune constituirea timpurie prin influențele mediului familial a supraeului capabil să "cenzureze" orice pulsiune potrivnică normelor de conviețuire socială. În același timp, se atrage atenția asupra relațiilor interindividuale din familie, cu consecințe asupra evoluției normale a copilului. În condițiile unei normale manifestări a afecțiunii din partea ambilor părinți, copilul se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să nu blocheze, ci să deschidă posibilitatea dialogului, este necesar ca educatorul să posede deplină maturitate afectivă, adică să fi parcurs fără tulburări etapele manifestărilor instinctive, să-și fi putut constitui un eu care a reușit să împace sinele cu supraeul. Imaturitatea afectivă a educatorului poate da naștere unui comportament nedorit în contact cu imaturitatea afectivă a elevului. (Un copil agresiv poate ușor provoca agresivitatea educatorului imatur sub aspect afectiv). Potrivit teoriei psihanalitice, acțiunea educatorului trebuie să aibă un caracter directiv
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
naștere unui comportament nedorit în contact cu imaturitatea afectivă a elevului. (Un copil agresiv poate ușor provoca agresivitatea educatorului imatur sub aspect afectiv). Potrivit teoriei psihanalitice, acțiunea educatorului trebuie să aibă un caracter directiv, continuînd astfel procesul de constituire a supraeului. La elevii mici, mai ales, dar și la preadolescenți, lipsa de autoritate a educatorului provoacă neliniște, după cum prezența acesteia oferă securitate. Pe ce se întemeiază autoritatea educatorului? Pe calitățile sale personale, esențială fiind disponibilitatea afectivă pozitivă pentru elevi. În scrierea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cum se autodefinea ironic acest uimitor maestru al stilului abstract (comparat cu Hegel, Mallarmé), Jacques Lacan fascinat de modelul structural al opozițiilor din fonologie și teoriile lui Jakobson și Lévi-Strauss, descrie inconștientul ca limbaj. Inconștientul cristalizează conflictul între ego (eu), supraeu și acel haos "oală plină de emoții care fierbe" numit de Freud Es (franceză ça). Preluînd definiția metaforică freudiană, Lacan îl numește caleidoscop, cutie de scrisori, cavitate de idol balinez. Pornind de la Traumdeutung (S. Freud, Interpretarea viselor), Lacan consideră transpunerea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ca orice confuzie o influență derutantă și cu atît mai nefastă, cu cît este vorba aici despre problema esențială a vieții umane. Greșeala capitală constă în aceea că Freud, neglijînd -sau mai curînd ignorînd instanța sublimantă, supraconștientul, o înlocuiește cu "supraeul", care este după părerea lui rigid, ipocrit și moralizant. Ceea ce Freud numește "supra-eu" nu este însă în realitate decît un sub-eu: culpabilitatea convențională față de regulile jocului social. Înțelegerea funcționării motivante intime și metoda descifrării preștiinței mitice sînt bazate în întregime
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu este decît produsul tabuurilor de origine socială. Conform teoriei pansexuale a lui Freud, tabuurile ipocrite se opun magistralului libidou, refulîndu-l. Din această definiție a refulării decurge concepția freudiană a sublimării. A sublima înseamnă pentru Freud a se opune ipocriziei "supraeului" social rigid și prea sever pentru a mări libidoul: energia vitală, elanul vital, presupuse a fi exclusiv de origine sexuală. Toate aceste definiții freudiene sînt consecința confundării supraconștiinței armonizante cu "supraeul", care nu este în realitate decît in sub-eu, rigiditatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
A sublima înseamnă pentru Freud a se opune ipocriziei "supraeului" social rigid și prea sever pentru a mări libidoul: energia vitală, elanul vital, presupuse a fi exclusiv de origine sexuală. Toate aceste definiții freudiene sînt consecința confundării supraconștiinței armonizante cu "supraeul", care nu este în realitate decît in sub-eu, rigiditatea sa moralizantă datorîndu-se obsesiei subconștiente și pseudo-spirituale a unei ipocrizii, care, conform lui Freud, ar viza exclusiv sexualitatea. Neavînd la dispoziție nimic altceva în afară de marea și geniala sa descoperire a subconștientului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unui obiect, a unui copil diform) revelează temerile și angoasele. Cel ce visează se teme de ceea poate să facă. Are un sentiment puternic de culpabilitate sau o stimă de sine scăzută. Sau are gânduri reprobabile, scandaloase, cel puțin pentru supraeu, adică pentru conștiința morală. Un asemenea subiect se percepe adesea ca un monstru. Luptă cu un anumit aspect al personalității sale. În schimb, dacă nu «iese» nimic, este vorba despre eforturi inutile, de sacrificii sterile. Pentru o interpretare mai subtilă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Ea aduce existenței sale o dimensiune elevată. Când în vis apare o oaie pierdută sau este diformă, jupuită etc. se pune accentul pe rătăcirea persoanei. Ea este precum oaia râioasă descrisă în Biblie. Merge pe căi greșite, cel puțin pentru supraeul său, adică pentru conștiința sa morală. Cameleon În vis, cameleonul este, în principiu, simbolul inconstanței și al disimulării. Exprimă atitudinea echivocă a subiectului sau a mediului în care trăiește. Cerb Departe de fragilitatea căprioarei și a puiului acesteia, cerbul simbolizează
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]