187,153 matches
-
la fel de mare potențial de difuziune geografică. Atît la edițiile anterioare cît și la cea actuală au participat în jur de patru sute de artiști cam cu o medie de două mii de lucrări pe ediție, iar proveniența acestora a acoperit, paractic, întreaga suprafață locuită a Pămîntului. Din Africa și pînă în America de Nord, din Extrenul Orient în Orientul Mijlociu și de aici pînă în America de Sud, ca să nu mai vorbim de țările europene și de cele din imediata vecinătate, au sosit lucrări care se înscriu în
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
ca un alt Don Quijote - mituri culturale de care ține însă să se diferențieze. Își câștigă existența fie cântând (tot mai răgușit cu trecerea timpului), fie făcând scamatorii cu cărțile de joc, fie - când nu are încotro - îndeplinind munci ocazionale. La suprafața povestirii, persistă foarte atractive nuclee ale unor întâmplări pitorești sau exotice din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Pleacă din Paris, unde lasă o Madeleine exasperantă prin devotament. La Barcelona se îndrăgostește de Lucia-Dolores, subjugată de flamenco și o pierde
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
parțiale" la care recurgem uneori? C. P.: Cum se poate face din poezie o "sărbatoare zilnică"? N. C.: Sărbătorile zilnice e titlul unui volum al meu, cred de prin anii șaizeci, scris într-o perioadă a mea mai optimistă la suprafață. De fapt, zilnica sărbătoare a poeziei poate include ... și funeralii (titlul unei cărți a mele în englezește e Cheer leader for a funeral, în traducere aproximativă "Strigături vesele la înmormântare" ...). Bucuria și durerea sunt de nedespărțit, cu dominări alternante, în
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
cercetării profunzimilor din om explică, probabil, multe dintre "ciudățeniile" individului (în adâncurile din om se găsesc zăcăminte destul de fetide), dar și fertilitatea operei sale preluate în sistemele de creație ale teatrului modern. Artaud respinge și psihanaliza: acolo se "măsoară doar suprafețele sentimentelor și gândirii", el nu va vedea niciodată în psihanaliză calea prin care omul se poate regăsi pe sine. După Artaud inconștientul rămâne, odată cu trupul, prizonierul poverii apăsătoare a societății, a moștenirii ei culturale și nu de pe canapeaua psihanalistului începe
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
reține doar ideea generatoare și cîmpul său expresiv. Ca și în pictură, aceleași angulozități și definiții sumare conferă personajelor fizionomii ascetice, transformîndu-le în concepte și în stări etico-afective, dincolo de orice particularizare psihologică. Modelajul larg și subtil, cu imperceptibile vibrații ale suprafețelor, preia lumina exterioară și o prelucrează instantaneu pînă la a-i sugera natura lăuntrică. Încărcătura spirituală a acestei sculpturi, lipsa oricărei ostentații și riguroasa prezență a ideii, îl situează pe Ion Lucian Murnu alături de reformatorii sculpturii românești - Paciurea, Anghel, Brâncuși
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
umplutură, textul fiind o adevărată provocare pentru cititorii de tipul Bibliotecarul-detectiv care iubește corespondențele livrești și ambiguitățile mistic-oculte. "...nu cunosc omul decât prin lectură", așa începe unul dintre modulele prozei. Melanjul de registre (parabolic, livresc, gnostic, urban folcloric) creează o suprafață alunecoasă ale cărei sclipiri pot fi strălucirile sensului sau doar efectele stilului. Aceasta pare să fie avertismentul lansat preventiv de vocea naratorului cufundat apoi cu totul în străfundurile textului. Ceea ce poate părea carnația sensului, ar putea fi doar o iluzie
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
dintr-o relație directă cu cumpărătorul. În România se construiesc, săptămînal, sute - dacă nu mii - de hectare de pereți care trebuie mobilați cu ceva. Dacă nu se umplu cu lucrări de artă, se găsesc alte substitute care să acopere marile suprafețe oarbe. Nu poți sta într-o cameră albă decît dacă vrei să faci experiențe yogine, să deliberezi asupra capacității tale psihice, asupra puterii de a face față provocării vidului. Pereții goi prefigurează cavoul. Or, fenomenul care se întîmplă în economia
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
Sînt, evident, și colecționari care caută artă contemporană fără nici un fel de prejudecată, însă ei sînt puțini și, oarecum, nereprezentativi în economia generală a climatului nostru artistic. În principiu, fiecare artist are o supapă prin care poate să iasă la suprafață. Dar, deocamdată, aceste supape sînt marginale, ele acoperă nevoi cotidiene și nu ating acea înălțime la care ar trebui să funcționeze lumea artei. În loc de epilog Cînd va exista o piață sistematizată, abia atunci vom putea vedea și cîtă vigoare are
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
o nouă arhitectură. Tot ceea ce, la o primă vedere, ar fi doar convenție, limbaj și cod, în reveria ideatică a artistului capătă funcții întemeietoare și se apropie vertiginos de simbolistică, de magie, de subtilele teritorii ale disciplinelor inițiatice. Punctul, linia, suprafața, volumul etc. etc. nu sunt nici componente ale unui alfabet cultural și nici părți constitutive ale unor forme concrete, ci purtătoare ale unor mari energii, repere ale vieții înseși, ipostaze ale unor ample și complicate mișcări sufletești. Fie că desenează
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
de a se ordona în forme ascensionale care, de cele mai multe ori, într-o variantă geometrică și riguroasă, devin siluete umane dinamice în plan vertical și active în plan orizontal. Din acest constructivism pur, din aceste demonstrații tehnice de stăpînire a suprafeței, a liniei, a culorii și, în general, a codurilor prin care se nasc imagini și se transmit mesaje, coboară nemijlocit omul singular, cu anatomia lui axiomatică, din deceniul cinci. Orice prezumție că pictorul și-a abandonat proiectul inițial, așa cum, de
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
se clatină. Și nu am nimic de cerut destinului - dacă destinul este propriul nostru caracter - decât puterea de a crede că gândurile din această dimineață explică, în sfârșit, ceva.(p. 302-303) Metafora memoriei, care dă titlul cărții, este, doar la suprafață, aceea a unei oglinzi sparte care îi restituie numai frânturi de viață. Plonjând în străfunduri, ea ne apare, mai degrabă, ca acea pasăre descrisă într-un poem de tinerețe: O pasăre cu o singură aripă și cu alta transformată în
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
a doua jumătate a secolului douăzeci, și uite ce avem noi acum!" Pe de altă parte, mulți scriitori buni sînt ignorați de contemporani. E un proces asemănător cu fierberea apei: e nevoie de o sută de ani ca să iasă la suprafață ce-i bun. în ce privește cel de-al doilea aspect, televiziunea și mijlaocele electronice, știi că astăzi există un număr mult mai mare de oameni care citesc, decît acum o sută de ani? E drept că, în bună parte, citesc literatură
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
case cu susul în jos, în care cei doi părinți așezați pe o sfoară veghează un leagăn în care copilul este acoperit "cu pămînt". Păpușile Aglajei (știute și din romanele anterioare și din filmul documentar realizat de Ludwig Metzger) devin suprafețele de proiecție ale unor visuri, nostalgii, traume, sunt victime ale sadismelor sau gingășiilor, investite fiind cu atributele unor ființe vii... în galeria de portrete de familie apar mătușile, unchii dar și bunica, cea care îi gătește Celui de Sus orez
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
că „... vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: «Și cu cei fără de lege s-a socotit», căci cele despre Mine au ajuns la sfârșit” (Lc. 22, 37). Temele respingerii, umilinței și suportării suferinței ies curând la suprafață. „Disprețuit era și cel din urmă dintre oameni; om al durerilor și cunoscător al suferinței” (Is. 53, 3). Robul suferind ne împărtășește starea umană, bând adânc din apele amare ale durerii și suferinței. Intensitatea pasajului este indubitabilă. Aceasta este compasiunea
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
că l-a ales, și anume pe tânărul publicist și literat Amedeu Dumitrașcu, doritor de notorietate și de ascensiune socială, cum îl simte că este. Face din el repede o vedetă politică a Clujului post-decembrist, un personaj public de mare suprafață, el, Mârzea, menținându-se tot timpul în umbră. De acolo acționează eficace, îndepărtându-i celuilalt din cale toate piedicile, compromițându-i adversarii prin intrigi subtile și organizându-i succesele punct cu punct. Satisfacția sa este de a izbuti într-o
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
criticii sînt subiectivi. Eugen Simion nu va renunța niciodată la volumele lui de critică Scriitori români de azi, unde sînt amestecați și scriitori proști, și buni. Eu cred că lucrurile se vor așeza cu timpul; cărțile bune vor ieși la suprafață și vor trăi, că au viața lor, cărțile proaste vor dispărea. Gîndește-te cum s-a întîmplat în interbelic; erau sute de scriitori, ca și acum, mii de romane au apărut. Ei, au rămas maximum 10 romane." Biblioteca internațională de vară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
ceva despre adevărata, adânca ta identitate. Primul lucru care te șochează în România e murdăria indescribtibilă a spațiilor publice. Fie că e vorba de gări, săli de așteptare la poliție, clase de școală, universități, stadioane, spitale, un jeg multisecular acoperă suprafețele cu care intră ochiul în contact. La cincisprezece ani de la căderea comunismului, poți identifica, în locurile publice, de la restaurant la instituții de stat, w.c.-urile prin simpla, fetida lor calitate olfactivă. Cât despre limbajul în spațiile publice - aproape că nu
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
vag o osîndă din Baudelaire - această carte s-o arunci... (deși sînt pomenite cărți bune și autori onorabili), cu finalul îndulcit, iertător: ,am fost cu toții, după o vorbă a lui Cioran, Ťturiști în infernť. Nu se cade să revenim la suprafață cu seninătatea unor judecători care știu să separe, fără dileme, binele de rău." Adică toți greșim, fiecare altfel, dar numai unii pot să rîdă. Și nu întotdeauna rîsul e semn de sănătate. Altfel, opiniuni, păreri. Numai că și aici apare
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
orizontalitatea, se desprind de la unul din capete și încep să fluture în bătaia vîntului. Imaginează-ți că aceste linii au umbră." Acestea sînt și locurile de trecere dintre cele două cărți, spotul din oglindă pe unde se ajunge la cealaltă suprafață. Căci cele două cărți sînt cele două dimensiuni ale aceluiași univers supraficțional imaginat de doi poeți cu voci distincte dar compatibile în sonoritatea și policromia lor. Aceste două inepuizabile cărți despre inomabilul incoștient conțin, probabil, cea mai mare densitate de
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
un necesar și orignal referendum pe marginea simptomatologiei, statutului și consecințelor unui concept ce, de la François Lyotard încoace, s-a identificat cu o ecuație intelectuală, înglobînd multiple necunoscute. Logica și retorica postmodernismului sunt acroșate preponderent în zona fileului ce desparte suprafața de joc a modernismului de cea care, ca o variantă antifrastică a nimicului, se dorește a fi (aproape) totul, altfel spus, ceea ce succede avangardele muzicale. Interesant este că Valentina Sandu-Dediu realizează ea însăși o întreprindere post-modernă prin înțelegerea proteică a
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
imperioasă (în cel mai neaoș stil postmodern) a unui fenomen muzical de o peremptorie complexitate. Am ascultat, nu de puține ori, muzica lui Mozart restituită ca un conglomerat de discursuri și jocuri textuale în care adîncimea era înlocuită de multiple suprafețe mate, dar alunecoase. Așa se face că am ajuns să-mi fie uneori frică să receptez un opus mozartian, chiar și atunci cînd lucrarea e mai puțin "vînturată", cum e cazul Concertului pentru fagot KV.191. Teamă de o interpretare
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
Băsescu, ne strofocăm cu prietenul Haralampy să evadăm din corul celor care au creat starea de bâzdâc național vizavi de inundațiile din Moldova. Fiindcă nu e cazul să ne lăsăm înhățați de hachițe sentimental-televizate doar pentru că 1 la sută din suprafața țării a fost acoperită de puhoaie. Ce e aia, 23.000 de km pătrați acoperiți de ape, față de 237.500, cât are țara? Sau 20 de morți la o populație de 22 de milioane de locuitori... Să fim serioși! Așa că
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
Băsescu, lup încercat pe toate mările și oceanele lumii, deci normal de obișnuit cu întinderile de apă, și-a dat seama și, după ce a lăsat sinistrații câteva zile să se simtă fiii ploii, a ieșit la televiziune lămurindu-i că suprafața inundată nu reprezintă decât un minuscul 1 la sută din suprafața patriei. Respirăm ușurați. Odată cu vitejii noștri oameni politici (neînfricați de învolburarea apelor) care pot să-și înceapă pregătirile fizice și psiho-tactice pentru alegerile anticipate, că era cât pe ce
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
de obișnuit cu întinderile de apă, și-a dat seama și, după ce a lăsat sinistrații câteva zile să se simtă fiii ploii, a ieșit la televiziune lămurindu-i că suprafața inundată nu reprezintă decât un minuscul 1 la sută din suprafața patriei. Respirăm ușurați. Odată cu vitejii noștri oameni politici (neînfricați de învolburarea apelor) care pot să-și înceapă pregătirile fizice și psiho-tactice pentru alegerile anticipate, că era cât pe ce să-i încurce amărâții ăia cu inundațiile lor cu tot... În
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
se cer ascultate, ritmul vieții reînvățat. Amănuntele medicale concrete, deloc nesemnificative, cum ar fi: sfaturile, consultațiile și analizele periodice, ecografiile, descoperirea RH-ului negativ și a unui fibrom latent, alternează cu detalii ale vieții sociale și casnice derizorii doar la suprafață. Cele nouă luni de sarcină sînt consemnate, așadar, în acest poem diaristic din perspectiva variată a transformărilor care se produc neîncetat în trupul, în mintea și în viața femeii deopotrivă entuziastă și speriată (,cum voi negocia cu durerea?"). Apoi, trăirea
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]