541 matches
-
contractului. 139 Cu privire la noțiunea de "rezonabil" din Codul civil a se vedea B. Viulet, " Despre rezonabilitate in Noul Cod Civil", în Curierul Judiciar, nr. 11/2010 care relativ la acest subiect afirmă că "Nevoia de modernizare a Noului Cod civil a supralicitat gradul de maturizare a societății românești, instituind în mod prematur un sistem de evaluare a unor situați juridice bazat pe un grad ridicat de subiectivism și relativitate, pe care practicienii nu îl vor putea gestiona în mod just, generând astfel
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
modernă apropie intelectualii de politicieni. Puterea-cunoaștere nu este un obiect antropologic, ceva gata- făcut, ci un fenomen social-politic, constituit din "procesele și luptele ce o traversează" și "care determină formele și domeniile posibile ale cunoașterii"95. Foucault, însă, exagerează sau supralicitează funcția puterii-cunoaștere în societățile noastre, atunci când afirmă că aceasta determină formele și domeniile posibile ale cunoașterii. De ce? Pentru că există cunoaștere în afara cunoașterii oficiale/oficializate. Pentru că acțiunea puterii (social-politice), de cele mai multe ori, nu atinge toate domeniile de cunoaștere autentică, de cunoaștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la primejdiile și structurile clevetitoare, la cabala de tip conspirativ. Eminescu n-a fost un deznădăjduit organic, alienarea sa motivându-se punctual, dependentă de "problema astei vieți cu care lupt". Prevalându-se de firea sa demonstrativă și exaltată, poetul a supralicitat fantezia și năzuința spre valorile afective ale artelor. A reușit astfel, în virtutea tipologiei hăruite al cărei exponent era, să se sustragă rulajelor vieții, ispitit irepresibil de abstracțiunea structurilor poetice, alegorice, simbolice. Evident, poezia eminesciană rămâne o realitate sustrasă concatenării evenimentului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
eseului foșnind de alerte, șfichiuitoare aluzii și somptuoase ironii pe un foarte serios fondal de citate și Note, însuflețite de aceeași plăcere a textului. Suprasensul eseului este nesuferința autorului față de trecutul, prezentul și viitorul politicianism, ca și intenția de a supralicita polemica antiliberală a ziaristului Caragiale, revoltat mai ales de "farsa națională a liberalismului în care crezuse cu o candoare pe care nu și-o putea ierta". Indignatio facit versus, ceea ce este adevărat și în cazul alegrului eseu Planeta Moft. Dumitru
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
autonomie estetică, dintre scrierile militante religioase, moralicești sau memorialistice și nuvelă, roman, poezie, piesă de teatru, în înțelesul marilor literaturi europene, care au dat un Cervantes, un Shakspeare, un Dickens, un Balzac, un Boccaccio, un Baudelaire. Istoria noastră literară a supralicitat cantitativ, pentru a da sentimentul de măreție și diversitate ("inducerea senzației de avuție, tehnici de iluzionare și seducție, procedee de înnobilare", iată tot atâtea capete de acuzare cu care se deschide capitolul " Momentul Călinescu"). Este cazul, ne spune profesorul Negrici
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dimineața cu pricina. Înainte de premieră, a clacat: a fost internat la sanatoriu. La premieră, fiecare s-a descurcat cum a putut. Critica-l iubea pe regizor și a închis ochii la lipsa de omogenitate a concepției și a jocului. A supralicitat originalitatea montării. Răzbunarea Morții Scena, culisele sînt, prin definiție, misterioase. Cîte filme celebre, cîte cărți de succes nu și-au plasat acțiunea sub lumina reflectoarelor, în trape necunoscute, prin poduri de teatru întunecoase! Și cîți histrioni nu și-au găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
firesc oare să se vorbească și de influența română în Apus? Se va spune mai târziu despre câțiva dintre cărturarii noștri care au scris în limba respectivă că "ei au românizat oarecum Franța". Fără fals orgoliu și dorința de a supralicita însușirile de care ne-am învrednicit în istorie (n-au fost toate bune), trebuie să constatăm o tendință de a se democratiza istoria prin deplasarea interesului de la eveniment și erou la viața anonimă, la masele care asigură partea submersă a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu Apusul, devenit pentru români "podoaba lumii", modelul demn de urmat în noile circumstanțe, create pe continent de Revoluția franceză și de campaniile napoleoniene. Unii puneau accent pe ruptură, convinși că Europa e împărțită în două zone distincte. Alții, dimpotrivă, supralicitau ideea de unitate europeană, ca o șansă de viitor și pentru români. Grigore IV Ghica spunea la 1824 că "toate puterile Europei formează, pentru a spune așa, o familie inseparabilă", iar peste câțiva ani E. Poteca întrezărea chiar o Europă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Sábato, fiu de imigrant italian și având în sânge simțul justiției sociale și al demnității umane care nu l-au părăsit niciodată, află de oribilele procese de epurare de la Moscova, despre cum procurorii de acolo "fabricau" crime sinistre, total inexistente, supralicitau infamia, implorând acuzarea. Sábato ia cunoștință de existență nedreptății sociale, descoperă o lume în care există exploatare și oprimare, la toate acestea adăugându-se lecturile sale din romantici că Chateaubriand, Schiller, ceea ce ii deschide în fața ochilor "o lume dramatică și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
niveluri de percepție", deci ,,realități posibile". Citind cu foarte mare atenție textul blecherian, din această nouă abordare transdisciplinară, constatăm că senzația atât de literaturizată a naratorului-personaj că aceste ,,locuri blestemate" sunt declanșatoare de ,,crize" este oarecum eronată. Critica literară a supralicitat această idee. De fapt, ecuația este exact invers. Criza ca semn al bolii, ,,deschide" perspectiva transdisciplinară către un alt ,,nivel de percepție" a spațiului. Boala este cea care ne determină să percepem altfel viața. Parcul în care ,,aerul încins de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în limba română, al psihanalistei Janine Chasseguet-Smirgel. Întrucât opera de artă este un produs predominant al incoștientului, nu puțini creatori privesc activitatea lor cu un sentiment de culpabilitate. În compensație, ei își focalizează latențele geniului spre domenii cu totul insolite, supralicitându-le. Ingres și Delacroix erau convinși că sunt mult mai dotați în domeniul muzical decât în cel al picturii, iar Rossini își făcea un titlu de glorie din măestria lui gastronomică. Mai elocvent este cazul lui Leonardo da Vinci, care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
îi descoperă jurnalul de captivitate, în care tenebrosul personaj este analizat și clasat în insectarul sufletelor necrozate, ireversibil părăsite de Dumnezeu. Preluând o deja ilustră tehnică narativă, impusă de Faulkner și continuată de Durrell, din ce în ce mai răspândită apoi la prozatorii europeni (supralicitată în "Manualul inchizitorilor" de Lobo Antunes), cea a reluării aceluiași fir (filon) epic într-o altă versiune, a altui personaj, Fowles face din Miranda protagonistul părții a doua a romanului; în care se rescrie partea întâi, viața și opera funestă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se plimbe "ca un cursor" (cum ar spune ultimul autor de istorie a literaturii române) pe toată suprafața poeziei noastre, trebuie să își ignore, de fapt, "capriciile spiritului critic" (același Nicolae Manolescu). În cazul contrar ar ajunge, spre exemplu, să supraliciteze unele dintre vârfurile dintr-o cutare zonă, în dezavantajul altora, sau să desconsidere cu totul spațiile gri dintr-o altă parte a hărții pentru simplul motiv că lui i se par... albe. Or, nu numai pentru majoritatea cartografilor poeziei contemporane
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
decât auctoriale 4, "există, de exemplu, în domeniul imaginației, imagini favorite pe care le credem luate din spectacolele lumii și care nu sunt decât proiecții ale unui suflet obscur" (Charles Baudoin apud Charles Mauron: 2001, 24). Intertextualitatea eminesciană a fost supralicitată, în detrimentul privirii către opera însăși. O ilustrare în acest sens poate fi susținută de indianism, ca unul din intertextele cele mai acceptate. Amita Bhose arată în cărțile ei consubstanțialitatea eminesciană la spiritul înțelepciunii indiene, care umbrește teza influenței și încurajează
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Auzeam toate lucrurile din cer și de pe pămînt. Auzeam multe lucruri în iad. Cum atunci să fiu nebun?" (p.45). Distincția dintre psihopatie și nevropatie (sugerată în acest preambul) devine fundamentală pentru buna înțelegere a celor ce urmează. Vorbitorul își supralicitează capacitatea intelectuală tocmai pentru a sublinia ideea lucidității sale: "Ascultă și observă cît de normal, cît de calm îți pot relata întreaga poveste. Ei bine, aici e aici. Vei crede că sînt nebun. Dar nebunii nu știu nimic. Or, ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că marile bătălii epice se vor duce, în viitor, mai curînd pe teritoriul fenomenologiei narative decît pe cel cumva tradiționalist al narațiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori, dacă nu primul, decis "să submineaze" povestea, pentru "a supralicita" modul în care ea este spusă. Celebra observație, din eseul teoretic The Art of Fiction/Arta ficțiunii "în roman, adevărul nu poate fi niciodată complet" -, funcționează ca un veritabil motto al întregii sale creații. Pentru James, mai intens decît pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în timp ce David Lodge folosește episodul Guy Domville ca punct culminant al narațiunii sale, reconstituindu-l din flashback-uri pe care protagonistul le trăiește, în 1915, pe patul de moarte, Colm Toibin își începe excursul epic cu eșecul dramaturgic în cauză, supralicitînd, ulterior, proble-ma angoasei creatoare. Mai mult, în 2002, cu aproape doi ani mai înainte, scriitoarea Emma Tennant publicase un roman (destul de bine primit), Felony/Delict, unde interesul narativ principal nu era altul decît ... relația ambiguă, deși castă, dintre James și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și Claudius (2000), o splendidă recon strucție epică pe baza cronicilor medievale ale lui Saxo Grammaticus și François de Belleforest (folosite, de altfel, și de Shakespeare pentru închegarea marii sale tragedii daneze) a istoriei premergătoare momentelor surprinse în Hamlet. Updike supralicitează un detaliu neglijat de către Shakespeare (sau chiar negat de dramturg, dacă ne amintim faptul că fantoma tatălui îi spune prințului, încă de la prima lor întîlnire să-și cruțe mama, pe Gertrude, întrucît nu știe nimic de crima lui Claudius, unchiul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ca un rege la Teheran!), dar, mai tîrziu, își arată adevărata față brutală și izolaționistă. Noua Constituție (teocratică) a țării stipulează ca obligație supremă a fiecărui cetățean păzirea cu sfințenie a legilor islamice (mergîndu-se pînă la martiriu). De asemenea, se supralicitează identitatea pură iranaiană, opusă civilizației decăzute a Apusului (fobie culturală determinată și de impresia colectivă că șahul ar fi fost o marionetă în mîinile americanilor). Septembrie în Shīrăz se focalizează pe durata unui an întreg, din septembrie 1981 pînă în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care a avut un moment de geniu în romanul memorialistic Acasă, pe câmpia Armaghedonului), cum și de autori ce frecventează literatura doar ocazional, ca Varujan Vosganian (autorul inspirat al Cărții șoaptelor, altminteri însă un literat mediocru) sau Mircea Diaconu, actorul (supralicitat ca scriitor), în vreme ce din literatura universală (cap. Proza universală despre roman și riscurile ironiei, despre misterii și religia prieteniei) atenția exegetei se îndreaptă asupra deja clasicizaților Italo Calvino, Kundera sau James Joyce, după care intră în vizor vedetele actuale de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
continuă să fie o temă istoriografică, pe cât de generoasă și de incitantă, pe atât de controversată și expusă prejudecăților. Acestea din urmă se poate lesne observa că își au sorgintea în reacția bine motivată a contemporanilor, care, diferențiat totuși, au supralicitat până la absolutizare rolul jucat de Rusia (prin instrucțiunile transmise comisiei de redactare, prin ocupația armată și administrația provizorie a țării exercitate pe durata lucrărilor, ca și prin statutul asumat de putere protectoare) în procesul elaborării, finalizării și aplicării Regulamentului 15
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
critica realității obiectelor, unde semnele erau analizate din perspectiva lipsei de referință atribuibilă lor. Din punct de vedere clasic, semnul ascundea adevărul care putea fi atins această perspectivă este depășită de aceea în care seducția deturnează funcționarea normală a semnelor, supralicitându-le și făcându-le să intre în derivă: "multă vreme mi s-a spus: totul funcționează pentru producție. Eu am fost tentat să spun: "haideți să vedem dacă nu cumva totul funcționează pentru seducție, care ea însăși vizează lucrurile, semnele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
transparență, expunere. O teorie care s-ar ghida după o logică a seducerii ar trebui să fie ironică, introducând ambiguitatea sensului, secretul, regula și deconstrucția drept elemente componente. De altfel, în concepția lui Baudrillard, seducția deturnează funcționarea normală a semnelor, supralicitându-le și făcându-le să intre în derivă, "căci ea operează o deplasare a polilor. Orice discurs trebuie să aibă întotdeauna drept axiomă coerența, iar seducția aduce înăuntrul lui dezordinea [...] În sens mult mai larg, seducția este o sfidare care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care l-au transformat într-un om postmodern. Deși textele sale au atras multe critici, unele dintre ele foarte bine argumentate, s-ar părea că și acest context îl instituie ca aparținând actualității: într-o perioadă în care trebuie să supralicitezi, să exagerezi unele afirmații pentru a putea atrage atenția asupra unui conținut, vocea filosofului francez a fost una dintre cele cărora i s-a răspuns, sub diverse forme. Intuițiile sale, în special în domeniul media, au constituit puncte de reper
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
eșantioane reprezentative care concretizează o serie de generalizări privind acordarea subiectivă a probabilităților 4: * Decidenții apreciază că un eveniment care nu s-a produs o perioadă de timp mai îndelungată, are o probabilitate mai mare de apariție în viitor; * Decidenții supralicitează probabilitățile evenimentelor care le sunt favorabile și subapreciază probabilitățile evenimentelor nefavorabile; * Decidenții tind să supraestimeze apariția evenimentelor cu o probabilitate scăzută și să subestimeze apariția evenimentelor cu o probabilitate mare de apariție. În analiza riscului pe piețele de capital trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]