499 matches
-
că nu poate fi un instrument al unor persoane sau al unor grupuri pentru stoarcerea de profit, dar, în general, nu poate fi o chestiune individuală, independentă de cauza generală a proletariatului. Jos cu literații fără partid! Jos cu literații supraoameni! Literatura trebuie să devină o parte integrantă a cauzei generale a proletariatului, o "rotiță și un șurub" al unui mecanism social democrat bine uns, pus în mișcare de întreaga avangardă conștientă a întregii clase muncitoare. Munca literară trebuie să devină
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
ș.a.m.d.) aduce în lumină o altă fațetă, definitorie, credem noi, a unui caracter. Protagonistul are cultul muntelui, este un erou al crestelor Făgărașului, unde se confruntă cu moartea, spre a-și confirma încă o dată libertatea și visul de supraom evolian. Incompatibil, deci, cu mediocritatea adaptabilă și oportunismul mercantil al colegilor, prietenilor și cunoștințelor din mediul artistic, politic și universitar postdecembrist. în ciuda tonului pedagogic, omiscient și a unor pagini ce par lungi interviuri la care protagonistul răspunde punctual (de unde și
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
plătească sau așa cum tatăl său amâna la nesfârșit plata impozitelor. Înțelege să beneficieze de avantajele oferite scriitorilor regimului comunist, dar să scrie așa cum vrea el, "să descopere lumea singur". Nicolae Moraru îl aduce la "linia partidului": "artistul burghez se consideră supraom, în sensul că se crede liber și nu vrea să servească nici o cauză. În realitate servește burghezia care tocmai asta dorește, ca el să nu servească nici o cauză". Preda vede cum trăiau scriitorii care nu se înregimentau politic, pomenește cazul
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
excepționale", în care și imoralitatea și perversitatea sunt considerate un semn de superioritate. Este oare acesta motivul pentru care femeia va fi triumfătoare? De ce Pașadia sucombă, chiar dacă și el este înzestrat cu însușirile excepționale ale Rașelicăi? În realitate, ca și supraomul lui Gabriele D’Annunzio, personajul matein este minat de tainice tendințe dezagregante ale Eului său adânc, care se manifestă printr-o dedublare propriu-zisă a personalității. Dincolo de figura titanică a lui Pașadia se ascunde cea a eroului decadent, corupt de o
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
pasiv" condamnat deja la moarte: "un fel de țingău adus din spate și cam deșelat, cu ochi încercănați și sticloși, cu obrajii aprinși de o roșeață nesănătoasă" 11. Elementul implicat în lupta dintre cele două ființe excepționale, "supra-femeia" Rașelica și "supraomul" Pașadia, este așadar unul singur: focul, elementul masculin prin antonomază. Nefiind vorba de lupta între apă, elementul feminin, și foc, putem afirma că, din punctul de vedere al "arhetipurilor" și al "poeticii elementelor", romanul ascunde, în structurile sale simbolice mai
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Motoul cărții, din Malraux, descoperă uzina drept noua catedrală. Așa credea Malraux, autorul citat adesea cu aserțiunea că secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc! Personajul central al Catedralei este un inginer diferit de șefii de tipul "supraomului", din garda uzinală anterioară. Roman al actualității cotidiene, "justițiar", desfășurat chiar în mediul juridic, Anchetatorul apatic, 1972, este și unul erotic, în trei secțiuni, modern, riguros structurate. Narațiunea pierde din substanța factologică, devine insistent, fin și precis analitică. Este elaborată
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
lui Hrusciov. Dej a învins din nou în politică, nu și în starea sănătății, răpus fiind de un cancer. Urmează perioadă sinistra a conducerii lui N. Ceaușescu, căruia autorul îi surprinde, cu umor tragic, tendințele de a fi prezentat că supraom. Iar din 1972, după o liberalizare șireata, reinstaurează un neostalinism lugubru. Iar accelerarea industrializării, cu deosebire a celei grele, în dauna celei ușoare și a agriculturii, dezechilibrează efectiv economia, cu consecințe funeste pînă astăzi. Din 1979 se deschide epoca declinului
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
este de o cinste verificată, nu are vicii și nu se dedă furturilor sau tîlhăriilor), ci ca o retragere din nevoia de a fugi de agresiunea tehnicii. Rece, calculat și fără ezitări, Ted Kaczynski își taie legăturile cu exteriorul. Un supraom în chipul unei schimnic meșterind cutii-capcană. Se pare că există un prag al inteligenței dincolo de care pactul cu diavolul este inevitabil. Kaczynski este "absolut" în înțelesul etimologic al cuvîntului, adică dezlegat de toate. Unitatea dintre gînd și faptă este fără
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
frîna valorilor inițiale este înlăturată grație unui elan iconoclast: statuile sînt doborîte, regulile sînt încălcate. În fine, stadiul copilului simbolizează spiritul ludic care își creează liber propriile valori, în cazul lui Nietzsche ele fiind: voința de putere, reîntoarcerea identicului și supraomul. Cele mai atrăgătoare pagini sînt cele privitoare la corespondența filosofului, citatele fiind de o truculență izbitoare. De pildă, fragmentele de scrisoare din ultimii ani, cînd, atins de coptura nebuniei, Nietzsche se privea pe sine ca încarnarea lui Dumnezeu, așa cum reiese
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
convertirea la religia eului, o exersează fichteanul Novalis "Nu este oare universul în noi [...]"" (p. 108). "Ce trib de zei" exclamă Aura Christi și înghesuie pe fiecare pagină cuvinte mari care afundă și mai mult eseul în obscuritate: "absolut", "limanurile supraomului", "miraculos", "olimp", "tectonica" primordială a ființei", "infinit", "idealitate" etc. Patetică, exaltată, orbită de atâta admirație și cu gândul la deviza Țvetaevei: Scrieți, scrieți, scrieți cât mai mult!", Aura Christi formulează și reformulează fraze infinite care nu pot sfârși decât în
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Lenin, înțelegând cu acest prilej că urmele dictatorilor au o persistență ce depășește nivelul simbolic al vieții. Dar suprimarea unui dictator viu nu are ca efect major regenerarea. Nici n-ar avea cum. Asasinatul nu are niciodată nimic sacrificial. "Micul supraom a murit, dar moștenirea lui trăiește." (12) Cel idolatrizat de o ideologie substituită religiei redevine, prin sloganuri contaminante, cizmarul care ar echilibra poporul dacă ar fi ecorșat. "Ceaușescu, nu pleca, vrem pantofi din pielea ta!" (81). A învins, neconvingător, ritualul
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
ceea ce părăsesc și să acționez ca un Spirit Pur sau, mai exact, ca fantoma unui sinucis... Să ies cu orice preț, prin orice mijloc, din lumea greșelii. Nu ca să-mi „dovedesc că nu sunt o lepădătură”, nici ca să fiu un supraom, nici ca să trăiesc „dincolo de bine și de rău”. Numai ca să fiu liber, liber în nonresponsabilitate... Totuși, a te elibera cu adevărat și în totalitate, mă mai gândesc la Raskolnikov, nu înseamnă să ieși din viață? Și dacă despre asta ar
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
străzii și aduce rudelor sau prietenilor cafea de bună calitate și haine frumoase. Nu știu câți concetățeni ai noștri au avut prilejul să petreacă mai multe zile în șir alături de străini aflați în vizită în România. Sunt absolut sigur că atât mitul supraomului european, cât și spaima de el, s-ar evapora ca prin minune. Ar putea constata că sunt oameni din carne și oase, care suferă și ei de reumatism și au nevoie de ochelari când citesc sau scriu. Sunt mai degrabă
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
harababură și o prostie și vă susțin în continuare pentru a repune lucrurile în ordinea lor normală: clasă pregătitoare la grădiniță. La cinci ani jumate îl trezești (pe copil-n.r.) la 7 dimineața, îl ții opt ore...asta numai supraoamenii de tip Funeriu sunt capabili, noi ceilalți, oamenii obișnuiți, nu avem asemenea pretenții, dorim să avem grijă de copii, nu să ne batem joc de copii. Dacă nu au reușit să își ducă cele 50 milioane lei la firmele lor
Ponta: Clasa pregătitoare impusă de Funeriu este o harababură () [Corola-journal/Journalistic/42243_a_43568]
-
om, fiu de preot, filosof fără catedră și studenți, cu cărți inflamate pe care le tipărea pe banii lui, cărți și idei respinse de universitari indignați, ce nu se vindeau, nu aveau public și în care se anunța nu numai supraomul dar și această transgresare a moralei de veacuri - amoralitatea?! Ce este, de fapt, dincolo de bine și de rău?! Revenind la eroii noștri de roman, observăm că sentimentul de vinovăție apare doar la unul dintre ei, la Raskolnikov, pe care o
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
tare citind dosarul? Faptul că angajații Securității își permiteau să-ți studieze viața în toate detaliile cu lupa, ca a unei gâze mizerabile, pe care nu dai doi bani. Făcând asta, se așezau foarte sus, își arogau drepturi infinite, de supraoameni, în vreme ce pe tine te așezau foarte jos, undeva unde erai la totala lor discreție. Și că asta era o practică exersată împotriva oricărui membru al societății. Disprețul în numele puterii, un dispreț ucigător. Gândiți-vă în ce schemă a societății ne
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
Malcolm Lowry să fie asociată cu viziunile plastice ale lui Bosch: ŤCa și în marile viziuni ale lui Bosch, între paradisul voluptăților și infernul torturilor este o compenetrareť sau ca Triumful morții de D'Annunzio să fie citit în comparație cu mitul supraomului la Nietzsche. Balotă practică astfel lectura ca artă, care este deformatoare - cum apreciază el însuși în prologul cărții - prin libertatea dobândită Ťsă intervii activ în textul cititť. Lectura devine pentru el, ca și pentru colegul său din Cercul Literar de la
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
cât scriitorul focalizează mai mult valorile morale cu majusculă: Adevărul, Binele, Dreptatea, cu atât conștiința că ele sunt inaccesibile în stare pură devină mai puternică. În centrul cărților lui Octavian Paler nu se află nici sfântul, nici bruta absolută, nici supraomul nietzschean, ci tocmai omul obișnuit, sumă de calități și defecte, patimi și slăbiciuni, îndoieli și angoase. Oricine se poate așadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieșit din seria biologică. Pe
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
cu filosofia. M.P.: Sigur că el lua peste picior și filosofia, mai ales cînd era făcută foarte pedant, cînd avea impresia că e vorba despre "filosofii cu șorț". Dar Caragiale era foarte inteligent, avea, cum zice Dobrogeanu-Gherea, o minte de "supraom", așa că își dădea seama că filosofia este un mod înalt de a pune ordine în lume. În plus, el era mult mai cult decît se crede. Pe de o parte, citea, pe de altă parte, discuta cu prietenii lui, mulți
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Ceea ce nu ne-a mai sugerat sursa a fost goana cu vajnicele Volvo către capitala României a baronilor ce intenționau să se supună interogatoriului condus de premier. Noi, însă, am intuit cum s-a petrecut drama: unul câte unul acești supraoameni, magnific supraponderali, au fost extrași de pe scaunele lor, duși pe platforma farfuriei, unde tot întrebări li s-au pus, dar de o cu totul altă factură, extratereștrii nearătând interes politicii noastre interne și respectând cu strictețe mai vechiul principiu al
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
Încercarea lor era aceea de a demitiza personajul superman-ului, eroul lumii moderne - drapat cu binecunoscuta lui pelerină roșie, fluturândă - punândui sub semnul întrebării excelența. Prin dans ei au dat sugestii minore. Poate cel mai elocvent argument era acela că supraomul se ridica întotdeauna pe umerii altora. Într-adevăr, numai în zona spirituală, omul se poate ridica singur deasupra mulțimii. Centrul WASP a fost inaugurat așa cum se cuvenea de Jeremy Wade ( USA/DE), cu piesa sa Fountain. Începutul ei era o
eXplore dance festival (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4272_a_5597]
-
cum ar putea părea, nu este doar o teorie a unei noi mentalități colective și a unui nou imaginar sau bestiar postmodern și este o posibilă nouă filozofie alimentată de tehnica dezvoltată nelimitat, sau, dacă nu, o evidentă incarnare a Supraomului, a Autoconstrucției Corpului, a lui Antihrist, cum bine intuiește autorul în postfață. Este, de fapt, o apocalipsă tehnologică sau o transcendență tehnologică vidă. Interesantă, din perspectiva literaturii încă decodabile cu instrumentele tradiționale mi s-a părut a fi aproprierea narațiunii
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
a trece la scrisul de mașină, mai am nevoie de un exemplu. Închipuiește-ți un astronaut ce urmează să plece pe Lună. Tonusul lui muscular este adaptat la cîmpul gravitațional al Pămîntului. Ajuns pe Lună, astronautul nostru se va simți un supraom, va face salturi gigantice în înălțime, va străbate cîțiva metri cu un singur pas, va ridica greutăți cu neputință de ridicat pe Pămînt, va fi, pe scurt, precum un gigant nimerit într-o țară de pitici. Numai că euforia lui
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
închipuiește-ți-l pe acest astronaut, după ce s-a obișnuit cu piedicile de pe Lună, întors pe Pămînt. Va face, sărmanul de el, o figură jalnică: se va tîrî ca un vierme într-un cîmp gravitațional prea puternic pentru tonusul lui atrofiat. Din supraom va fi o stîrpitură, dintr-un om normal, o zdreanță atonică. Și acum să-ți povestesc experiența pe care am trăit-o eu scriind pe ecranul calculatorului și mînuind degetele ca pe niște instrumente de percuție a tastelor. M-am
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
o stîrpitură, dintr-un om normal, o zdreanță atonică. Și acum să-ți povestesc experiența pe care am trăit-o eu scriind pe ecranul calculatorului și mînuind degetele ca pe niște instrumente de percuție a tastelor. M-am simțit precum supraomul lui Nietzsche. Puteam să fac salturi înainte sau înapoi în cadrul textului cît doream și pînă unde doream, întorcîndu-mă apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, în locul unde rămăsesem, puteam, fără frică, să șterg și să modific oricît și oriunde
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]