1,369 matches
-
goală de la glezne pînă în creștet alergi pe coapsa mea de parcă/ ai fi desculță și ai alerga pe plaja de la 2 mai dis-de-dimineață la răsăritul soarelui" (ibidem). Precum un topos al întîlnirii dicteului automat și al lucidității, cel dintîi, în pofida suprarealismului ortodox, posedînd totdeauna o disciplină subiacentă, poezia în cauză își declară o ebrietate austeră a limpezimii, în chipul în care Valery socotea că inteligența, "stare trează, produce misterios și visează iar somnul vede limpede": "mă-mbăt cu litere și cu
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
o vreme, dar conținutul ei își va însuși o tot mai evidentă coloratură conceptual-simbolistă. Dacă ar fi să asociem aceste investigații ale lui Marin Gherasim unui alt moment din istoria artei noastre, asocierea nu s-ar putea face nici cu suprarealismul anilor 30-40 și nici cu experiențele moderniste, în general, ci, mai degrabă, cu gîndirea mitologizantă a lui Paciurea din perioada Himerelor. Gherasim încearcă acum să scruteze existența interogînd sursele, timpurile mitice cu alte cuvinte, și îi adaugă limbajului o ușoară
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
cu certitudine: "... itinerarul său creator se identifică, în esență, cu cel al avangardei înseși, de la primele deschideri (realizate prin gruparea Contimporanul) spre un program care, sub dominanta constructivistă, admitea elemente expresioniste, futuriste sau dadaiste, până la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, Ťsinteza modernăť promovată între anii 1925-1928 în revista Integral va însemna nu numai un moment din propria evoluție a poetului, ci unul întru totul definitoriu pentru specificul demersurilor avangardiste românești în ansamblul lor. și nu în mai
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
precum în ópusurile Ciclu, Vocabular, Incantatio, sortite a iniția interpreții în tainele improvizației colective (Freies Zusammenspiel); Aurel Stroe (Valse-Métamorphose pentru voce și pian) e mai aproape de Derrida prin destructurarea la care este supus materialul sonor, deconstrucție ce aduce cu un suprarealism de sens contrar; Octavian Nemescu (Je dis comme pentru voce și pian) imortalizează clipa, condensul sonor, vizând revelarea imploziei ca fenomen imanent trăirii poetice; Adrian Rațiu (Hommage a Erik Satie pentru soprană și pian) adună ca într-un buchet de
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
fericirii, de N. Steinhardt și Închisoarea noastră cea de toate zilele, de Ion Ioanid) și formidabila serie de filme documentare, Memorialul durerii, mi-au deschis o nouă perspectivă asupra regimului comunist. Ceea ce la nivelul anilor '80 putea trece drept iresponsabilitate, suprarealism, ubuesc și, la rigoare, putea deveni o sursă inepuizabilă de bancuri, se dovedea a fi rezultatul în timp al unei evoluții a răului, impus rațional, cu metodă și cinism, pas cu pas, încă de la sfârșitul celui de-al doilea război
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
colț pe la colțuri, o culese și porni mai departe, în jos." În rest, un triunghi conjugal și inter-specii - soția Ursului e o vițică, iar amanta e Vulpea, cu dialoguri depreciate, decăzute din ordinea normală a comunicării, alunecînd pe panta unui suprarealism îmblînzit. De vină e, desigur, nefirescul situației. Altfel, perfect recognoscibilă. Vițica e "un animal sănătos" pe cînd, meditează Vulpea, "eu sînt prea intelectualizată, prea livrescă." Drame moderniste răsucite a la postmoderne. În poveste se amestecă, semi-ființe nici animale, nici oameni
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
dulceagă, și greu de suportat, se anunță în locul deznădejdii, care i-a îngăduit literaturii să facă istorie. Dacă - deși dau unei asemenea posibilități slabe, totuși, șanse - intențiile lui Voronca nu sînt ironice, atunci ele sînt blamabile. Însă tablouri delicate, de suprarealism la vîrsta coaptă, dau farmec unei cărți de frumoasă remiză cu viața și cu aleanul, oricare ar fi fost intențiile ei. Întîi, un bărbat iubește o femeie. Amintirea ei încearcă s-o cuprindă, neștiutor de toate compensațiile pe care lumea
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
calului său înhămat." Baladescă mai în genere, producția lirică a Ilenei Roman se distinge prin opulență, prin, adică, o reală forță ritualică alcătuitoare de pajiști imagistice, servită de mecanica generatoare de ludic, într-un inspirat menaj între folclor și dada. Suprarealism incantatoriu: "Chiar pe coapsele Mariei/ Paște calul primăriei/ Priponit de geana mea,/ Căci doar eu îl văd, vidros/ Văd de parcă îi miros/ Cu trei nări de la cățea" (Vedenii). Orchestrarea e abilă, deși câteodată la suprafață, fiecare poem își are propria
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
Întrebați-o! Sau poate vă răspunde T. S. Eliot în locul meu: sunt cetățean al Londrei. Dacă el a fost cetățean al Londrei, permiteți-mi să fiu și eu cetățean al Vârșețului. - Opera dvs poetică a fost caracterizată cu sintagme precum suprarealism care se autocenzurează, antipoezie, vizionarism, postură profetică . Cât de mult vă recunoașteți în toate acestea și cărei experiențe literare a ultimelor decenii vă asimilați? - Mă rugați să vă vorbesc despre poezie, iar eu prefer să vă vorbesc despre cum citește
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
ai acestei grupări, care "nu fac o nouă poezie. Ei refac legătura cu poezia noastră interbelică și epuizează o substanță care nu apucase încă să se manifeste complet". Mulți dintre ei sînt blagieni, arghezieni sau barbieni, redescoperind totodată filonul gîndirist, suprarealismul și nu în ultimul rînd expresionismul, spre a regăsi "normalitatea rostirii lirice". Simțămîntul este cel al "repunerii în funcțiune a unor retorici de-a gata", agravat de involuția spre manieră și autopastișă a unora din poeții generației în chestiune. Lucruri
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
perioadă era proza "adevărurilor spuse cu jumătate de gură", cărțile lui M. H. Simionescu mărturisesc despre victoria esteticului și a eticului necondiționat și pot fi revendicate de trei direcții cultural-literare: de tardomo-dernism (de manierismul, alexandrinismul și hiper-calofilia anilor 1970), de suprarealism și de prelungirile avangardismului românesc de după al doilea război mondial, dar și de postmodernism. În ciuda faptului că M. H. Simionescu a avut câteva funcții publice în epocă, autorul și cărțile lui au fost incomode regimului. În primul rând, datorită faptului
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
cu alte eșecuri. Din punctul meu de vedere, nu atât volumul în sine trebuie pus în discuție, cât intuițiile sale teoretice - intenționate sau nu - neglijate de autor cu o consecvență la fel de greu explicabilă. Poemele propriu-zise sunt mici povestioare de un suprarealism tributar în mod vădit picturilor lui Dali, pe un fundal de provincie moldovenească privită prin ochii incerți ai unui copil. Plus felurite personaje desprinse dintr-o zoologie palpabilă sau trasate din câteva linii feroviare. Cam asta ar fi, de la distanță
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
veritabilă butaforie sau paravan al promiscuității morale, pentru satisfacerea unor vanități și orgolii meschine, din spatele cărora vituperează în opoziția ranchiunoasă, cu expresii vulgare de genul „ciocul mic”, „sula-n coaste”, „ai luat țeapă”, de sperie gravidele, într-o țară a suprarealismului și a teatrului absurd. Sărind pârleazul, într-un mod sui-generis, sub umbrela amintirilor și afundându-mă în desișul patetic al albumului de familie, am pierdut dreapta cărare, căzând în capcana de a fi preocupat de grija altora, cam cum face
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în volum, tot în 1941. Publicul cititor a fost șocat nu numai de noutatea estetică a romanului, ci și de limbajul criptic, ceea ce dă naștere la multe interpretări. Nu întâmplător, credem, capodopera prozei persane a stârnit interesul și entuziasmul părintelui suprarealismului, André Breton, după traducerea în franceză. Calitatea esențială a Bufniței oarbe e că nu seamănă cu nici o operă din literatura universală. Ea nu se poate înscrie în nici o tipologie sau serie epică. Paradoxal, autorul se hrănește cu arhetipurile culturii vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se poate înscrie paradoxal în seria evenimentelor trăite, deci a memoriei diurne. (E posibil să trăiești ce ai visat, la fel cum visezi ce-ai trăit!) Deci memoria viselor poate reveni direct, sub forma vieții sau a artei. În artă, suprarealismul a exprimat cel mai bine proiecția vieților interioare, la limita stării de veghe... De multe ori realitatea atât de intens trăită devine reversibilă prin vis, atunci când ia forma coșmarului. Dar nu toate lumile virtuale eșuează în coșmar, în unele trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ion Pribeagu, Alexandru Devechi, Florin Iordăchescu. În legătură cu această a doua parte facem doar observația, în treacăt, că provoacă o anumită consternare asocierea unor nume ca William Shakespeare și Alexandru Clenciu, Omar Khayyam și Emil Ianuș. Se poate vorbi de un suprarealism al sumarului. Să vedem însă cum ni se înfățișează „delicatesele pentru gusturi alese“ create de Aculin Tănase însuși: „Domnișoara (populară): Când eram la grădiniță / Mă pișam într-o oliță; / De când caut măritiș... Urlă valea... când mă piș! “ „Elixirul tinereții: Ca să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Mihai Sorin Radulescu Nu știu cât e de mare miza acestor rânduri, dar din perspectiva valorii lui Grigore Cugler (1903 - 1972) ca reprezentant marcant al suprarealismului, la începuturile sale - fără a-l fi cunoscut la vremea respectivă pe Urmuz -, o precizare legată de proveniența numelui personajului său principal, alter ego al scriitorului, pare de tot interesul. Scriitorul-diplomat se confundă cu eroul său, iar etimologia numelui acestuia
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
tentacule artificiale, întinse spre un spațiu al nimănui, bîntuit de stihiile verbului. O "tehnologie" a producției literare care l-ar degreva pe autor de o implicare în materia trăirii, o experiență radicală a spiritului ce-și tatonează limitele. După cum dadaismul, suprarealismul, lettrismul au ilustrat o avangardă în stare de praxis, înghițirea autorului de către text și a textului de către mașină n-ar putea fi socotită o avangardă teoretică? (va urma)
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
lui Mihail Sebastian, expusă cu precădere în publicistica sa cu caracter eseistic. De pildă, observă că "reflexiile lui Sebastian cu privire la modernismul românesc sunt așezate sub emblema disocierei între experiență și temperament. Prin modernism, el numește, de fapt, Ťdecadența modernistăť, avangardismul, suprarealismul de mai mare extensie, cât și cubismul, integralismul, Ťpictopoeziať. I se adeverește, fără putință de tăgadă, Ťfalimentul lamentabilť al acestei mișcări odată cu lichidarea primului teatru românesc de avangardă. Inițial, ar fi fost numai explozia de entuziasm, de tinerețe și de
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
Gheorghe Grigurcu Mariana Filimon e o poetă a inadaptării. Departe însă de inadaptarea incisivă, rebelă, a temperamentelor vitale, ca și de cea indirect sarcastică prin ostentativa figurare a absurdului (situație limită: suprarealismul, ce răstoarnă zgomotos ordinea lumii date, nu în favoarea golului, ci a unei demonii creaționiste), autoarea Ierbii de mare ni se recomandă cu un aer blajin, în-tr-un orizont din care n-au dispărut razele unei delicate așteptări. E o inadaptare printr-
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism - drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală și sufletească..." sînt doar cîteva dintre încercările de
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
volumul Calea Șearpelui, și continuă cu scrisori primite de la Victor Brauner, Gherasim Luca și Paul Păun, sau adresate de Gellu Naum prietenului pictor, în anii lor tineri 1940-46. Se pot descoperi în această corespondență informații și formulări esențiale pentru cercetătorii suprarealismului românesc sau de tot ciudatele premoniții onirice și jocuri ale "hazardului obiectiv" proprii lui Gellu Naum. Iată, de exemplu, ce-i scria acesta, la 27 iunie 1946, lui Victor Brauner: "Am văzut reproducerile tale care mi s-au părut magnifice
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7798_a_9123]
-
adevărat al scriitorului. Se pare ca Franz Kafka a început să scrie din 1904, scriindu-și povestirile sale, aproape în secret, în timpul nopții. Românele scrise de Kafka prezintă o viziune neobișnuită asupra realității, care este marcată de expresionism și de suprarealism. Printre scriitorii influențați de operele lui se numără Albert Camus și Jean-Paul Sartre. Franz Kafka, Google Doodle - Metamorfoza Noul logo Google, care vine la împlinirea a 130 de ani de la nașterea lui Franz Kafka (1883-1924), face trimitere tocmai la opera-emblemă
Franz Kafka, omagiat de Google printr-un Doodle special - VIDEO by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78086_a_79411]
-
cu nimic. Imaginea căpitanului din Undeva, o călătorie, care "binoclează timpul prin norii de catran" e chiar aceea a îndrăgostitului lui Baudelaire, de "țări și țărmi himerici". Un poet. În 1937 apare Spre țara închisă în diamant, la fel de coaptă întru suprarealism și pozele lui de-o gentilețe neînțeleasă. Diafană, vis pur de crîșmă sordidă, e fata din aburi de rachiu, Galateea crîșmarului, limpede, neștiutoare, din furtuna dedicată lui Tașcu Gheorghiu. După șapte ani de tăcere, tăcerea războiului, iese la iveală Femeia
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
și pe poezie, care nu mai seamănă nici cu ce era, nici cu sorii de lampă care stau să vină. Nu e modernă, nu e postmodernă. E doar oboseală calmă, sunînd ceva, amorțit, înfundat, din vechile armuri. Organele sfărîmate ale suprarealismului se așează, ici tandru-melancolic, colo conformist, de nerecunoscut, la loc.
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]