495 matches
-
între a stimula cu gura și a săruta zona genitală a persoanei iubite. Aici este de preferat sărutul, pentru că el e o formă de preludiu, și nu un fel de sex care să înlocuiască sexul așa-zis „normal“. Există săruturi supte, alunecate, mușcate, chiar săruturi fără atingere. Acesta din urmă merită într-adevăr încercat; din punct de vedere psihologic, el stimulează atenția postvoluntară a celuilalt, pentru că el se așteaptă să fie sărutat, dar nesimțind nimic, creează el senzația perfectă. Cum funcționezi
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
reușesc niciodată să ajungă împreună la judecată; când ajung sunt nehotărâți și încă ne pre gătiți pentru acceptarea jurământului. Când într-una din zile, păhărniceasa se plânge „că este de Ioniță purtată prin biserici și nu va să o pue supt jurământ“, mitropolitul le fixează un ultim soroc. În dimineața cu pricina, Ioniță pornește spre Mitropolie, decis să se „izumbrănească“ o dată pentru totdeauna, dar stupoare, găsește Mitropolia goală, căci Prea Sfinția Sa uitase de soroc și de proces și plecase să slujească liturghia
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sânge îmbielșugat în globule ă!), și urma lăsată nu se mai șterge niciodată. În orice moment, Creangă poate dispune de dânsa; ea, senzația, i se prezintă înainte cu bogăția ei de culori și lămurirea de contururi, gata să ieie trup supt condei"). Secvența acesta, de care Iorga se va amuza mai târziu, ca de o aventură de tinerețe, relevă un mod strict cauzal de aplicare a științei la cazul robustului țăran coborât din munții Neamțului, vecină cu întocmirea unei fișe clinice
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ca un adevărat deschizător de drumuri și creator de școală. Capitolul II Direcții principale ale activității lui Ovid Densusianu 2.1. Ovid Densusianu - profesor și cercetător „Scund de statură, firav până a lăsa impresia unei debilități constituționale, cu o figură suptă și palidă, damnată de o frunte înaltă peste care un păr negru lucios potrivit ca îngrijire lăsa uneori o șuviță rebelă îndată îndreptată cu o mișcare aproape reflexă a brațului drept. Ovid Densusianu se prezenta la orele de curs îmbrăcat
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
în unda rece beată de candoare/ mă oglindeam în râu cum un sărut/ îți tremură pe buze și te doare// dar pânza apei hohotind s-a rupt/ și-n alb cutremur s-a deschis afundul/ din amintiri priveam la râul supt/ și mă privea cu ochi de sticlă prundul" (Narcis). Evanescența, iată, prin urmare, riscul major al acestui gen de reflectare narcisiacă, asumat însă fără preget într-un discurs care se va focaliza, cu aceeași obstinație, pe aceeași retorică grandilocventă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Luthers , mit Apokryphen, revidierter Text, Stuttgart, 1974. BIBL.MICU= Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a legii vechi și a ceii noao, toate care s-au tălmăcit de pre limba elinească pre înțelesul limbii românești, acum întâiu s-au tipărit român(ște supt stăpânirea preaînălțatului împărat a Romanilor Francisc al doilea (...). Cu blagoslovenia mării sale prealuminatului și preasfințitului domnului domn Ioan Bob, vlădica Făgărașului (...), Blaj, 1795 [ediție modernă, Roma, 2000]. BIBL.OSTROG = Bibli• sirêç´ knig¥ Vetxago i Novago Zaveta po •z¥ku slovensku
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Din floarea lui adună albinele clei și alte materii. Rășina cea limpede ca balsamul, cunoscută supt nume de "terpentin venețian", se capătă prin bortelire, iar cea mai fină, ce curge singură din coajă, se numește bijon și adeseori se înfățoșează supt nume de balsam peruan. Bureții lungăreți sau rătunzi ce cresc pe crini (Agaricus Laricinus) se întrebuințează în spițerii ca mijloc de curățenie și pentru alte doftorii. Mobilile din lemn de crin nu sufăr ploșnițe și dacă se opăresc paturile și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pământ, la picioarele mele, scăldat în sânge, cu capul zdrobit". Naratorul nu uită să ne prezinte testamentul olograf al sinucigașului involuntar, încheiat cu o solicitare simplă, dar care, în virtutea desfășurării acțiunii, capătă contururi premonitorii: "[v]ioara să mi se puie supt căpătâi". Delavrancea a mai scris o proză separată, intitulată Din memoriile Trubadurului, însă a doua nuvelă (iarăși 2-ul fatidic!, ar exclama fidelii numerologiei) nu mai are relevanța precedentei. * * * Ion Agârbiceanu apare mai puțin spectaculos astăzi decât se înfățișa el
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care, lansați în urmărirea ei, au o viziune spectrală: "pe alee, aștepta un rădvan demult scos din uz, o caleașcă boierească veche, fără sclipire, cu doi cai somnoroși". O umbră se apropie de atelaj, "un bătrân foarte ostenit, cu fața suptă", care "[t]recu prin fața lor ca și cum nu i-ar fi văzut". Simina nu întârzie nici ea să reapară. Interesant este modul în care Eliade alternează tablourile diegetice, acțiunea fiind suprinsă pe cel puțin două planuri paralele. Astfel, partea a șaisprezecea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care s-au transformat în apetisante corpuri feminine, asemeni zânelor-iele. "Un pictor român, d-l Mircea, ne prezintă o frumoasă legendă a țărei sale. (...) D-l Mircea a exprimat bine poezia legendei. Copilul pe jumătate culcat, în extaz, cu fața suptă și ochii întunecați de voluptate, femeile ce apar din norii cei albi și trandafirii ca și ele, vârful muntelui ale cărui profiluri se pierd în nori, colorația ușoară și luminoasă, totul este menținut, după cum se și cuvenea, între vis și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de viață, provocând pierderi cifrate la peste 100.000 de oameni. Mărturiile lui Nicolae Iorga - aflat pe atunci în orașul Iași, capitala țării - oferă cititorului solide puncte de reper în încercarea de reconstituire a dramatismului acelor timpuri: „Pe străzi treceau supt pază soldați stinși, ori camioanele care aduceau unul peste altul trupurile înțepenite, așa de multe, încât spitalele, unde bolnavii zăceau și supt paturi, erau silite să refuze primirea; (...) în orașul de o nesfârșită tristețe pentru a se face foc se
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
radicalul mir, pare un (pre) nume consacrat pentru viața de stînă. Celălalt poartă cu discreție semne care încă îl mențin în anonimat: Cu cămașa ca tina, Cu pielea ca zăpada. Mai criptice sunt cele trei versuri care urmează: Cu cîrligul supt genunche, Cu căciula subsuoară, Săvăi cu gluguța goală. Partea narativă nu ne spune nimic: deocamdată, rămîne opacă în legătură cu amănuntele de aici; trebuie să ne adresăm altor surse. Ce-i spune cititorului versul: „Cu cîrligul supt genunche”? Ne lămuresc textele paralele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
versuri care urmează: Cu cîrligul supt genunche, Cu căciula subsuoară, Săvăi cu gluguța goală. Partea narativă nu ne spune nimic: deocamdată, rămîne opacă în legătură cu amănuntele de aici; trebuie să ne adresăm altor surse. Ce-i spune cititorului versul: „Cu cîrligul supt genunche”? Ne lămuresc textele paralele. Cîrligul era semnul distinctiv și onorific al păstorului, cornul răsucit și de aur cu care berbecele din bestiarul fabulos spărgea negura în zorii zilei ca să se reverse astrul ceresc. Păstorul îl transformase în însemn comportamental
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în retragere, mărșăluind pe șoseaua care ducea spre centrul orașului. Noi, copiii, ne urcam pe poarta cea mare de la stradă și ne zgâiam la această oștire, câte șaisprezece, în rânduri drepte, ocupând șoseaua din trotuar în trotuar, ostași cu fețe supte, prăfuiți și sleiți de puteri. Și într-o zi tata primi ordin de la C.F.R. ca în douăzeci și patru de ore să facă bagajele pentru a pleca cu familia în refugiu. Unde? Nimeni nu știa, decât bunul Dumnezeu. Îmi amintesc de niște
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
i-a greșit?” Își repeta în minte Gherasim întrebarea, întorcând capul spre prinț. Ștefan cu o căutătură absentă răspunse privirii iscoditoare a călugărului, deschise gura să spună ceva, o închise la loc și surprins parcă la vederea disperării din ochii supți, zâmbi la început, apoi râzând cu toată gura, întrebă cu glas tare: — Și cu Leu ce mai este? De ce-i spui măgarului după sălbăticiu nea cu care este înfățișat în icoane Sfântul Gherasim? Asta este, îl fulgeră gândul pe ieromonah
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
citesc, se bărbieresc, dorm. Înaintea premierei mai stăruie doar silueta unei pelerine cenușii. Flutură, ca un clopot, de sub streașina unor boruri largi și negre. Se pierde în dunga unor uliți ascunse... Străinul ar putea fi recunoscut, spun cei intrigați : chipul supt, fruntea prelungită de calviție, tremurul gesturilor excesiv protocolare. Informațiile parvin greu... ciudatul personaj ar fi un mare talent, care preferă solitudinea și pitorescul. Câțiva zeloși se întorc de la librăria din centru purtând ca pe un trofeu romanul, prima operă a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și al celeilalte, până se aude scârțâitul subțire și lung al balamalelor neunse. Nu exista decât un observator ? La patru birouri distanță, ridică și Manole capul, conectat la bizareria jocului de la fereastră. Figura lui e moale, obosită. Fruntea transpirată, obrajii supți, ochii somnolenți, buzele arse. Privirea căzută, fără putere. Este rândul lui s-o privească, de la depărtare. Fraternizare ? În lumina egală a unei zile, neiertătoare, ca atâtea altele, chipul fumuriu al Verei devine de fildeș, patinat, de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-i expulzeze pe bătrânii din București. Să-i trimită la țară, să elibereze orașul de pensionari.“ Vocea precipitată a lui Grefu, ajuns și el la cafeaua Ortansei. Trebuia să izbească întâmplările, ascunzișurile, amânările ! Pași mici, la stânga, la dreapta. Burta suptă, burta umflată. Ajunse până la scaun, prietenul la nevoie se cunoaște, scaunul îl primi. Liniște, așteptare : acrobatul pregătește saltul, pantomima, tictactoc, toctoctoctoc, clovnul rotește scaunul, care rotește clovnul, care rotește scaunul, pe un singur picior. Se apleacă în carlingă, manevrează prudent
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt o fire excesiv de șovăitoare, de data aceasta am conștiința pe deplin împăcată, absolut pe deplin... Klapka, buimăcit mai ales de asprimea glasului, murmură: ― O, Doamne... dovezile... când e vorba de o viață de om... Pe buzele subțiri, cu colțuri supte ale locotenentului răsări un amestec de ironie și de dispreț: ― Uitați, domnule căpitan, că suntem în război și pe front!... O viață de om nu e îngăduit să primejduiască viața patriei!... Dacă ne-am călăuzi după considerații sentimentale, ar trebui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întoarsă spre Apostol Bologa, care intrase și salutase printr-o înclinare militărească. ― Ei, te-ai făcut sănătos? întrebă generalul, întinzîndu-i alene mâna cu multe inele și măsurîndu-i cu o privire atentă. Bologa răspunse cu un surâs nehotără. Avea fața galbenă, suptă, cu buzele fără culoare; numai ochii ardeau, mistuin-du-se într-un foc lăuntric. Generalul îl măsură iar din cap până în picioare și apoi îi oferi un loc lângă dânsul. Pe bancheta cealaltă, în fața excelenței, ședeau un colonel cu figura colțuroasă, pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în românește, îmbrățișîndu-i și spunîndu-le că-i iubește și la noapte va fi negreșit acolo de unde au venit ei... Apoi, cutremurîndu-se ca de frig, se apropie de sublocotenentul captiv și zise românește, cu un început de zâmbet în colțurile buzelor supte: ― Acuma ai căzut prins, trebuie să... Prizonierul nu se miră deloc auzind graiul românesc; întoarse niște ochi furioși spre Bologa și îi curmă vorba cu ură: ― Aici vă purtați cu prizonierii ca niște sălbatici. O brută de ofițer m-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de milă. Le răspunse cu un zînbet plin de credință, parcă le-ar fi spus că toate acestea n-au nici o importanță. Urcă treptele căsuței și văzu de-aproape soldatul încremenit în coridor: înalt, foarte slab și deșirat, cu fața suptă și galbenă, cu hainele largi și soioase, dîndu-și mare silință să pară marțial. Plutonierul deschise larg ușa, lăsând pe Apostol să treacă înainte. ― Dacă doriți ceva, vă rog să mă chemați pe mine... Am să vă trimit îndată cafeaua sau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nebunesc iar din când în când. Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit; Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,. Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da, Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când. Paserea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei, Dar oameni ce se mistuesc nu mai răsar din când în când. Că a mea viaț-ai chinuit, iertai de mult, ci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pătrund Și formează un arc albastru, Clar senin în jurul lui, Ce-a lui margini își găsește Într-a negurilor creți Și-nnainte, înainte Sboară geniul de lumină. Îndărătu-i pintre neguri A rămas un fluviu clar De albastru senin aer. În dungi supte, în cordele De argint, ele suspendă Fluturări și creți în calea Râului de-aer albastru, Ce de cale îi servește Mândrului geniu și nalt Al luminei. 3l. DIN BERLIN LA POTSDAM (cca 1875 ) Din Berlin la Potsdam merge Drum de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
apucat să strige hogea? Biserica abia deschisese ochii către lumină că „Vinit-au în primblare împărăția (sultanul) de la Țuțora în Ieși și s-au scoborît pe la Nicoriță în Căcaina și s-au suitu prin târgul boilor ș-au descălecat în cîmpu, supt saivan, de la deal de tîrgul boilor. Și Duca-vodă merge cu toți boierii pre gios pe lîngă împărăție. Și s-au tinsu cîteva bucăți de atlazuri și de tăfți de îmbe părțile de uliță, pe unde merge împărăția. Iară dac-au
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]