4,202 matches
-
ce depășea înțelegerea realității imediate, aflându-se deasupra lucrurilor relative sau a cursului timpului sau a evenimentelor... În căutare de solzi de dinozaur... Da, se spune că ar fi pe undeva pe-aici... O să-mi fac o echipă. Ea a surâs din nou. I-aș fi spus că aș fi preferat să vină și ea, dar cred că deja știa asta, și nu mai era nevoie să-i confirm. Însă nu mi-a spus dacă avea să vină și ea sau
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
am zâmbit și eu, pentru că atitudinea ei mă făcea să mă simt în largul meu, ca și cum ne cunoșteam și ne obișnuiserăm deja să discutăm, și era o complicitate plăcută între noi. Doar de câteva minute, i-am răspuns. Ea a surâs mai mult, și curiozitatea i-a sclipit în ochi pentru o clipă. Era ceva ce o entuziasmase insesizabil la prezența mea, nu-mi dădeam seama ce, ca și cum știa ceva despre mine dinainte, dar abia acum mă vedea prima oară. Ai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în expediție. Primele au venit Ghidușa și Portocala, iar pe Hamsteri i-am așteptat la marginea de lângă crângul cu plopi. Au apărut amândoi, mâncând dude și porumbe sălbatice, sau cireșe culese de cine știe unde. Bineînțeles că aveau harta la ei, și surâdeau amândoi odată, foarte încântați de expediție. Hamsterul Ciufulit, cel mai potolit dintre ei doi, a despăturit harta și a întins-o în lumina colorată a dimineții. În crângul cu plopi înalți frunzele începuseră să foșnească de parcă ar fi transmis un
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ne aștepta lângă teiul cu scoarță argintie, zâmbind liniștită în lumina dimineții. Nu m-am întrebat deloc cum apăruse acolo, sau de unde știuse, sau prin ce minune decisese să vină și ea, sau cât avea să meargă cu noi... Am surâs încântat și m-am apropiat de ea, îmi era imposibil să nu-i zâmbesc. Copiii s-au răspândit prin poieniță, iar eu am ajuns lângă Iasomia. Nu reușeam să-i evit albastrul infinit al privirii directe, care se potrivea întocmai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pui din rădăcinile tari, însă nu era ușor... Într-un târziu, am scos din pământul tare și uscat un puișor, cu frunze minuscule, prins de o bucată de rădăcină. O să-l pun mai întâi în apă, să dea mustăți, a surâs Iasomia învelind copăcelul într-un șervețel. Pe mine nu mă mai mira nimic la ea, acum. Mi se părea absolut firesc, ceva de la sine înțeles, implicit benefic, neîndoielnic și preferabil ca ea să aibă grijă de orice fel de ființă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de fericirea altuia. Nemulțumiți Cei cu inima împietrită și veșnic nemulțumiți nu pot fi vreodată fericiți. Figurație Îndrăzneții, ambițioșii și nerușinații se avântă în politică fără să aibă calitățile și abilitățile trebuitoare, acolo unde sunt plătiți regește doar pentru figurație. Surâs Surâsul norocului este atractiv dar înșelător. Urmări Înmulțirea nesăbuințelor omului asupra naturii poate avea urmări catastrofale pentru întreaga planetă. Alternanță Binele și răul alternează aleatoriu în viața fiecărui om, după jocul imprevizibil al hazardului. Adevăr Un adevăr spus pe jumătate
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Matei care de-alături, din biroul avocatului, o fixau cu nu mai puțină surprindere, dar și măriți de beatitudine. Ca să se desprindă din focul lor reflectat îi trebui un mic efort, apoi traversă încăperile umbroase și ajunse în camera ei, surâzând privirilor lui pe care le avea mereu în față" (p. 205, în prima ediție). Romanul lui Radu Petrescu nu poate fi savurat fără aceste compoziții de forme, culori și intensități, fără reverberațiile de sentimente, fără relieful nuanțelor. Dora este imaginată
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
va afla că trecerea sa nu va fi comparativ cu a astrelor, a arborilor secvoia, a unor specii de papagali sau țestoase, tocmai lungă, noul venit se poate pronunța, prin act și la vremea potrivită în ce măsură îi convine. Și-i surâde - au nu - să ducă în mod regular existența omului ce ia în piept numai puțin de patru vârste. în chip de protest, fiindcă maică-sa nu-i dăduse bani pentru un bilet la cinematograf, colegul meu S, de doisprezece ani
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
optimist. În realitate, niciodată cuvântul nu biruie sabia, deși ne place să ne amăgim cu această veche iluzie. Sau poate că sabia, la urma urmelor, ar birui-o, dar mitraliera, tunul și ecrazita în nici un caz" (20). De aceea Sebastian surâde neîncrezător la moțiunea propusă de P.E.N. Clubul francez, prin care se cere influența scriitorilor față de iminența războiului. E o inițiativă inocentă, crede gazetarul nostru, argumentând că puterea politică și industria de război îi rabdă pe intelectuali atât timp cât ei se arată
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
și a le citi doar celor mici. (Iulia Vladimirov) * Mi-ar fi plăcut să găsesc fie și un singur vers între cele trimise, care să mă facă să vibrez și să cred în viitorul dvs. literar. (Daniel Lăcătuș) * Mi-ar surâde ideea să-i dau o pagină întreagă, și cât mai repede. Mi-ar plăcea să-i văd debutul editorial intrând în concurență cu lumea tânără ce se muncește să facă bijuterii din defectele și urâțeniile de când lumea ale lumii. Lume
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
Ați mai fost aici? - Ați fi preferat să rămâneți acasă și să vă uitați la televizor? - Eu m-am născut într-o luni seară. Dumneavoastră? Joia? Duminica? A ridicat privirea, preț de câteva secunde i-am văzut ochii. I-am surâs și am întins mâna ca să o mângâi pe obraz. S-a ghemuit pe scaun, chiar s-a retras ca să nu ajung la ea. Am întrebat-o ce trebuia să fac ca să se liniștească odată. - Vreți să mănânc la o altă
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
cu gene lungi și extrem de mari și luminoși, cei mai frumoși ochi care știau să vorbească fără cuvinte și să Înfioreze imediat. Gura ei, ah, gura ei! Greu de descris, mică, buze cărnoase și umede, dinții albi și mici, mereu surâdea sau adesea râdea zglobiu, un râs direct, delicat și inimitabil. Obrajii ei făceau gropițe și erau Înnobilați de două mici pete roșii care Îi sporeau farmecul feței. Cât timp a durat tangoul, băiatul s-a tot Întrebat cum de fata
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la încheierea multor tranzacții în care nu câștigase cel mai bun. Nu e drept? exclamă Janvier. De ce nu e drept să fac ce vreau? Cu toții ați vrea să fiți bogați, dacă ați putea, dar n-aveți curaj. Mie mi-a surâs norocul și vreau să profit de el. De ce nu? Bine-nțeles că e drept. Eu am să mor bogat și cine crede că nu e drept n-are decât să se ducă naibii. Se auzi din nou tusea seacă, sunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
despre voce : ”Pe de-o parte, urăsc vocile teatrale, dar pe de alta, nu suport inflexiuni triviale pe scenă”(p.59). Just! Este greu să ții balanța Între vocea cultivată și naturalețe! CÎnd auzim azi, Înregistrări de prin anii 50-60, surîdem involuntar, Îndepărtați de cîntatul textului; dar cînd, tot azi, intrăm În sala de spectacol și ne chinuim să deslușim ce cuvinte Încearcă să articuleze interpretul, nu ne simțim mai bine. Despre spectacol :” Spectacolul de teatru este un act de dragoste
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
răspuns învățătorul, bucuros că îl vede. Bine v-am găsit și mă bucur să vă întâlnesc, domnule inginer - a grăit Costăchel, întinzând mâna agronomului. Bucuria este de partea mea. Chiar mă întrebam de unde să te iau, dar norocul mi-a surâs - a răspuns inginerul Cicoare. Noi eram gata să trimitem pe cineva la tine, Costăchele. Dacă știam că ești la târg, nu aveam nici o îndoială că vei trece pe la noi. Și acum, roag-o frumos pe nașă-ta să te omenească cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
glas, rosti și el ceva: - Iar eu sunt Victor și mă simt încântat. Să știți că aveți un zâmbet foarte frumos, domnișoară. - Mulțumesc, mă simt flatată!, și spunând acestea, roși vizibil. Te rog, vorbește-mi la per tu, mi-ar surâde atât de mult... - Atunci, bineînțeles, Maria. Zâmbi și, după o scurtă pauză, continuă: ai un nume foarte frumos, unul care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine, sau măcar bănuiești? Femeia nu-i răspunse, dar, înclinând puțin capul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aproape frenetic: „Gata, m-am gândit atent și știu! Primul pas, pe care-l voi face, va fi să încep a mă droga, iar asta neîndoielnic și cât mai degrabă! Da, ce gând năstrușnic și pătimaș, într-adevăr, și îmi surâde așa de puternic! Parcă ar fi fost creat special pentru mine acest gând, zău așa, și știam eu că, mai devreme, sau mai târziu, el o să vină să mă lumineze! Chiar îl așteptam! Ei bine, am să mă droghez continuu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
hotărâră să o invite pe Rafira la ei acasă, îngăduindu-i să-l însoțească pe băiat ori de câte ori va voi. Rafira, când Ina venise cu propunerea, sublinie că, dacă ar accepta, o puteau aștepta mari necazuri din partea mâniosului ei soț. Îi surâdea faptul ca Vișinel să pătrundă într-o casă mare. Ce i-ar putea strica?, gândea ea. - Nu e fometos, îi spuse ea Inei, dar îi place să mănânce puțin și bun. S-ar putea îndulci și el, bietul copil, își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mână nevăzută. Sunt cu iubirea mea. Sunt cu iubirea vieții mele, veghindu-i somnul liniștit... Doar noi doi, așa cum mi-am dorit dintotdeauna. Doar noi doi Într-o mare de singurătate. Sunt o statuie veritabilă, care a Început deja să surâdă, cu inima tresăltând de fericire... Sărutul Lipit de calorifer, cu trupul firav si lunguț, băiețelul mai privi Încă o dată pe fereastră, departe, dincolo de zare, apoi Își roti ochii mari si luminoși către mama sa, care stătea Întinsă pe pat și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
povestit el la telefon, iar altele mai mici, un fel de apartamente, precum e al nostru. Da' America asta-i așa departe, cum spune tata, peste mări și țări și chiar și peste hocean? Ocean se spune, Îl corectă mama surâzând, Îndreptându-i gulerul la cămășuță. Și când termină cu vopsitul acela? Termină când... În martie, răspunse mama, când are să se Întoarcă la noi. Iar voi o să vă jucați Împreună din nou. Da' la telefon mi-a zis că poate vine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plac celui de lângă mine. Câteva fete gălăgioase trecură pe lângă noi hlizindu-se una la alta, Împingându-se și vociferând ca niște gâsculițe certărețe. Acum am să vă rostesc un alt cuvânt, la fel de special, unul care te Înalță, vorbi din nou, surâzând. Mă privi o clipă, Își Îndreptă sacoul, tuși scurt, apoi, cu o voce În care investi o intonație aparte rosti fantomatic: miiiriiiifiiiiiiic... Insista, când se repeta, tot mai accentuat pe vocala existentă În cuvânt. Pe ultimul i Îl prelungi atât
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inima bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este Îndurător pentru faptele tale. Ecclesiastul Senin, cu părul său aproape alb pieptănat mereu Într-o parte și cu obișnuitul surâs pe buze
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
si cu mama călcam pe vârfuri, neîndrăznind să-l Întrerupem din contemplare. De fapt, tata nu suporta niciodată să fie deranjat “din ceva”, chiar și atunci când nu făcea propriu-zis nimic. Stătea cu spatele la noi, cu palmele sprijinite pe genunchi, și privea surâzând, cu o verticalitate impecabilă a capului, lumina roșietică și subțire, de final de august, care țopăia Împrăștiată printre crengi și frunze. De la un timp tăcerea devenise insuportabilă, iar mama și cu mine nu ne mai regăseam În gesturile noastre obișnuite
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fără geamuri - porni el cu o voce albă - cu pereți foarte Înalți, de care atârnau draperii purpurii. Draperiile tremurau si răspândeau o lumină puternică. Colonelul, Îmbrăcat În costumul lui bej cu dungi subțiri, stătea În capul unei mese lungi și surâdea. Surâdea și mă tot invita să beau dintr-o sticlă cu vin. Lângă el, foarte Înaltă și osoasă, cu un păr gros, care flutura, o femeie Îmbrăcată În roșu cânta la vioară. Era o muzică plăcută un vals, pe care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
geamuri - porni el cu o voce albă - cu pereți foarte Înalți, de care atârnau draperii purpurii. Draperiile tremurau si răspândeau o lumină puternică. Colonelul, Îmbrăcat În costumul lui bej cu dungi subțiri, stătea În capul unei mese lungi și surâdea. Surâdea și mă tot invita să beau dintr-o sticlă cu vin. Lângă el, foarte Înaltă și osoasă, cu un păr gros, care flutura, o femeie Îmbrăcată În roșu cânta la vioară. Era o muzică plăcută un vals, pe care Colonelul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]