738 matches
-
ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până într-o zi, în care a început să plângă. Soarele, de sus, de pe cer, privind fericit pământul plin de flori frumoase, plăcut mirositoare, și surâzătoare, a văzut strălucind lacrimile florii celei urâte. - De ce plângi, floare? A întrebat-o. Când toată lumea este fericită, tu plângi? Floarea a tresărit. Îi vorbise chiar soarele? - Da, da, i-a răspuns soarele, care citea toate gândurile florilor, chiar eu. - Plâng
Editorial: POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT () [Corola-blog/BlogPost/339554_a_340883]
-
de 1,1 la 8,7 ne-am înfrânt! Peste 7.200.000 de români din maximum 12.000.000 de votanți permanenți, se simt tot mai străini în propria țară. Decăderea morală a atins cote de neimaginat. Să susții surâzător că ai câștigat o competiție fără să joci în teren este de un tupeism fără margini. Tipic dâmbovițean. Cred că și în condițiile realizării cvorumului, artificial fixat prin ignorarea recomandărilor Comisiei U.E. de la Veneția, „șeful de stat” tot nu ar
TABLETA DE WEEKEND (12): DEMOCRAŢIA VIOLATĂ ŞI LUATĂ DE NEVASTĂ ... CU FORŢA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340890_a_342219]
-
ori calculatorul. Am deschis radioul. Se pare că el a fost singurul pe care-l puteam suporta. Până la urmă, s-a dovedit și el de prisos. Iar m-am uitat la cărțile, fiecare. Cu scoarțe lucioase, ochioase. Cu chipul meu surâzător, pe coperta a patra. Cand le-oi fi scris? Am chemat amintirile. N-au vrut să se ivească. Mai bine. Am șters toate mesajele, toate SMS-urile. Mi s-au părut prea convenționale. Nici un mesaj doar pentru mine. M-am
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341511_a_342840]
-
o oarecare măsură de monotonia adâncă, generată de singurătatea în care-mi petrec, din nefericire, viața de pensionar, am hotărât să ies din apartament, să plec pe stradă fără nici un scop, să-mi odihnesc privirea prin vitrine ori pe fețele surâzătoare ale tinerelor fete, care au început să fie mai grăbite ca primăvara în a-și schimba veșmintele doar pentru a-și etala nurii cu aceea înnăscută grijă de a nu-și da în vileag intenția. Adevărat, aveam și un alt
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
în care acesta este fată, soțul acesteia. Pe chipul înlemnit al Tabitei se citește durerea. Și-a pierdut totodată ambii părinți. Nu-i va mai vedea niciodată, nu le va mai auzi vocile. Îi va păstra însă în amintire veseli, surâzători, așa cum au fost în viața de pe acestă lume. Aseară a avut loc ceremonia de investire a lui Corio drept conducător și, deasemenea, prin care mama, în numele lui Tabiti, și-a îndeplinit datoria de soție. Au fost prezenți toți membrii tribului
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
întoarcerii în universul mirific al copilăriei: „Îmi caut urmele\ prin hățișurile timpului,\ prin colbul vremii, pe ulița satului. („Surâs... înapoi în timp...”). Oglinda retrovizoare a timpului prinde „o năzbâtie cu plete-zambile", apoi „fata bujorului", apoi „o femeie veselă, cu ochi surâzători cât o grădină de bujori" - tot atâtea ipostaze ale trecerii pe sub umbra tutelară a casei părintești din „satul său bătrân". Mama, tata veghează asupra ei „când tinerețea fuge spre spus", iar „luna strânge lacrima-n năframă". Portretele lor interioare se
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
le-am mulțumit în sensul că nu m-am revoltat niciodată împotriva părerilor lor! „Iată „Confesiunea unui fost cititor, in prezent critic literar”: (http://www.alexstefanescu.ro/confesiune.htm) „...trebuie să-i citesc pe tot felul de începători și amatori, surâzători, dar și amenințători. Ei mă caută pretutindeni, la redacție, acasă, pe stradă, la Uniunea Scriitorilor, ca să-mi dea cărțile lor nou-apărute. Uneori, noaptea, își fac apariția și la fereastra apartamentului meu de la etajul trei, călări pe mături, ca personajul fantomatic
TAINA SCRISULUI (36) – DESPRE CEI CARE DAU NĂVALĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343760_a_345089]
-
Imaginatie > NICI MUNȚII, NICI VĂILE LOR Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 633 din 24 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului E atâta dorință de viață-n semințe încât forma sărutului aflată-nlăuntru se deschide germinând spre înalt cu lacrimi surâzătoare la soare. Ca un bob de grâu ce respiră bucuria, așteaptă clipa când se dezghioacă pe sine și îmbracă tăcerea cu sânii ei cosmici gata să înfrunzească pământul. Propria noastră trăire într-un delir captivat de spațiul concav prin care
NICI MUNŢII, NICI VĂILE LOR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 633 din 24 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343848_a_345177]
-
care colaborez de câțiva ani. El își realizează compozițiile, iar eu îl ajut să și le pună în țesătură. Covorul maramureșean, ca un ambasador, a dus în toată lumea imaginea curată a românilor, dar viitorul lui nu este chiar atât de surâzător, pentru că arta în general nu este apreciată la adevărata ei valoare. În timpul liber, în afară de covoare, de familie și de casa pe care o întrețin, mă mai ocup și de turism. Botiza este un punct de atracție. Aici am început turismul
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE, STRĂMOŞEŞTI ŞI ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342813_a_344142]
-
-n care ni se mișcă visul. În curioase unduiri înaintează râul înspre mare, din inimă se naște scrisul. Deși nu vezi mișcările de valuri în adânc, le vezi conturul prins în malul stâng. Cuvintele plutesc pe apele zidirii, curg lin, surâzător, curat când sunt spalate-n apele iubirii. Nu doar cuvintele se varsă către întinsul viețuirii, ci gesturile toate, de nu pui zăgaz în glorioasa valului țâșnire din izvorul firii. Pentru înaintare între maluri primitoare nu există ,,nu se poate.’’ Vezi
RÂUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342940_a_344269]
-
Centrul atenției e Indiaca urmărită că o descendentă a femeii hindu cu înfățișarea ei de sfântă, coborâta din neanturile istorice din poziția ei sobra de dansatoare celebrând mistice dansuri amintind de Mohanjodaro și Harapa, primele locuri ale civilizației vedda. Veșnic surâzătoare, surpride și azi peste timp cu celestialele ritmuri, ducând în spate tradiții de 6000 de ani! Peste tot in drumurile mele am surprins-o în aceleași ipostaze amintind de tradiții din timpuri imemoriale. Fie că era la Singapore, la Johor
PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343980_a_345309]
-
întinde trei zile și trei nopți, cu Bădălanul nins, dezlănțuit peste căsuța fericirii. Și în timp ce Constantin Nae nu prididește să închine cu belșugul urărilor, subliniate de arcușurile scripcarilor, un Moș-Crăciun al închipuirii materne răstoarnă sacul cu toate darurile pe somnul surîzător al îngerului, care nu-și visează destinul... La scurt timp, mama moare (n.n., martie 1887). Mecanicul de locomotivă uită repede grațiile Dunării albastre... Se recăsătorește (n.n., cu Elena din Buzău și se mută în casa ei din "ulița de peste linie
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
nr. 619 din 10 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului ALBASTRU DE SEPTEMBRIE POVESTE NOUĂ DIN CARTIERUL CENTRAL -Cei trei purceluși - a citit cu voce tare, de pe avizierul Teatrului Fani Tardini, titlul piesei pentru copii, cu același nume, Viorel, un bărbat surâzător, cu alură sportivă și tunsoare pank, care s-a așezat apoi nepoftit, pe banca din stația de troleu de pe strada Domnească. Eu mă odihneam și priveam printre frunzele ostenite, fanate, albastrul de septembrie, care nu se aseamănă cu nici un altul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343734_a_345063]
-
-o. Dar Charle, din pat, o chema să se culce. -Vino odată Emma, e târziu. -Da vin!, îi răspundea. Dar fiindcă lumânările îi băteau în ochi, Charles se întorcea cu fața la perete și adormea. Atunci emma o zbughea, ținându-și răsuflarea, surâzătoare, cu inima zvâcnind, dezbrăcată. Rodolphe avea o manta mare; o învelea întrânsa toată, și, cuprinzând-o de mijloc, o ducea fără să scoată o vorbă până în fundul grădinii, în chioșc, pe aceeași bancă de leațuri putrede unde altădată Leon, în
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
constant dorind parcă să mi arate că teritoriul le aparține. Îmi scăldam privirea în scânteierile de smarald ale valurilor și-mi încărcam sufletul cu energia binefăcătoare, oferită de priveliștea nemărginită a mării, de soarele ce-și înălțase fața din valuri, surâzător, de briza ce-mi răvășea ușor părul, și-mi alinta făptura, de aerul răcoros, înviorător, totul la un loc creându-mi o stare de beatitudine. Mă simțeam recunoscătoare domnului, pentru atâta frumusețe și atâtea senzații minunate.Mă simțeam liberă, fericită
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
avut când să vadă transformările, venea o dată pe an, bineînțeles însoțită de Nicolae, care veșnic era morocănos și nu avea chef de ieșit pe undeva,doar la ceva cumpărături. Orașul se transformase uimitor, era parcă mai frumos, iar oamenii mai surâzători, mai plini de viață. Umblară haihui ore întregi prin locurile știute de ei, se mai opreau să cumpere câte ceva să-și mai domolească setea sau foamea, nici nu au simțit cum au zburat orele. Erau fericiți, se plimbau de mână
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378428_a_379757]
-
oricetaina cuvântului nerostit,sfințesc fiecare gând cu lacrima,Dumnezeului Cuvânt,ca vrerea să-și recapete suflulși să se prindă în horaalbastrăalături de visuri surori.... XI. DOR DE DUCĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. Surâzător îmi bate soarele în geam Și-o rază mică în palma mea petrece, Din miezul nopții prin ramuri auzeam O voce ce-mi șoptea, -Privește, iarna trece! Un dor de ducă în mreje mă cuprinde Nu știu de fapt ce
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Visând la straiul alb și verdele din crânguri. Din raze de lumină un cuib am împletit Ca pasărea-speranță la mine să revină, Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit, Iar zborul spre albastru, cărare să-mi devină. Citește mai mult Surâzător îmi bate soarele în geamși-o rază mică în palma mea petrece,Din miezul nopții prin ramuri auzeamO voce ce-mi șoptea, -Privește, iarna trece!Un dor de ducă în mreje mă cuprindeNu știu de fapt ce simt sau ce-mi
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
el, e parte din mine în notele ce se leagănă să m-adoarmă. Niciun sunet în plus. Trezită într-o mare de alb, privesc în jur, perdeaua flutură la ferestrele larg deschise. Lumina împânzește toată camera lungă și trandafirii albi, surâzători, par să se bucure de ea. Lângă vaza cu flori este o cheie, nu știu la ce folosește. Merg mai departe. Undeva, retras, dar nu lipsit de lumină, pe o măsuță este un carnet cu coperți aurii. Îl deschid, nu
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
a-i mărturisi cât de mult mă încântă concediile pe litoral. Cum an de an vin la mare, omițând să-i spun de Maria, cea care până anul trecut mă însoțise în vacanțe. Razele soarelui cădeau pieziș pe chipul ei surâzător. Mă asculta gânditoare, privindu-mă drept în ochi. Brusc, zise: - Aveți ochi albaștri ... M-am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața ca un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
s-a externat tata, m-a declarat.... XXIII. DEFINIȚII - POEME (PERCEPȚIA OMULUI SIMPLU DESPRE IZVORUL...ESTETICII), de Dumitru K Negoiță , publicat în Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016. Femeia Focul din fereastră Duioșie atotbiruitoare Devotament Veioza aprinsă Delicatesa Admiratoarea surâzătoare Materia literară judecătoarea pomului interzis Falsitatea Sportiva din antreu Stâlpul gospodăriei Gara renașterii Farmecul corespondenței Călugărița Visele poetului Instinctul sexual Frumusețea ideală Amintirile din fericire. Frumosul Nu-l căutați în materie Spune Platon Este adevărul imaginației ... Citește mai mult FemeiaFocul
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
interzis Falsitatea Sportiva din antreu Stâlpul gospodăriei Gara renașterii Farmecul corespondenței Călugărița Visele poetului Instinctul sexual Frumusețea ideală Amintirile din fericire. Frumosul Nu-l căutați în materie Spune Platon Este adevărul imaginației ... Citește mai mult FemeiaFocul din fereastrăDuioșie atotbiruitoareDevotamentVeioza aprinsăDelicatesaAdmiratoarea surâzătoare Materia literară judecătoarea pomului interzisFalsitateaSportiva din antreuStâlpul gospodărieiGara renașterii Farmecul corespondențeiCălugărițaVisele poetului Instinctul sexual Frumusețea ideală Amintirile din fericire.FrumosulNu-l căutați în materieSpune PlatonEste adevărul imaginației... XXIV. COMPLEXUL DE LÂNGĂ "FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL", de Dumitru K Negoiță , publicat în
DUMITRU K NEGOIŢĂ [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
avut când să vadă transformările, venea o dată pe an, bineînțeles însoțită de Nicolae, care veșnic era morocănos și nu avea chef de ieșit pe undeva,doar la ceva cumpărături. Orașul se transformase uimitor, era parcă mai frumos, iar oamenii mai surâzători, mai plini de viață. Umblară haihui ore întregi prin locurile știute de ei, se mai opreau să cumpere câte ceva să-și mai domolească setea sau foamea, nici nu au simțit cum au zburat orele. Erau fericiți, se plimbau de mână
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
avut când să vadă transformările, venea o dată pe an, bineînțeles însoțită de Nicolae, care veșnic era morocănos și nu avea chef de ieșit pe undeva,doar la ceva cumpărături. Orașul se transformase uimitor, era parcă mai frumos, iar oamenii mai surâzători, mai plini de viață. Umblară haihui ore întregi prin locurile știute de ei, se mai opreau să cumpere câte ceva să-și mai domolească setea sau foamea, nici nu au simțit cum au zburat orele. Erau fericiți, se plimbau de mână
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
-o la plimbare, pe străzile orașului Pașcani, jud.Iași. Vremea a fost destul de rece în prima parte a zilei. Îndată ce ne-am încolonat frumos... și am pornit spre obiectivele avute în vedere, încă de la începutul programului, soarele ne-a ieșit surâzător în cărare, aducându-ne lumină în suflet și simțire, așa cum se cuvine Muzei poeziei. Am făcut câteva opriri și membrii cenaclului Vasile Alecsandri, elevii clasei a I-a A ( prof. Carmen Pasat), au recitat poezii , încântând auditoriul cu gingășia lor
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]