424 matches
-
deținut politic? Risc să mă simt ridicol sau penibil. Toată perioada cât a stat închis tata, eu mi-am permis un libertinaj neîntâlnit la ceilalți prieteni sau dușmani, însoțit de un nonconformism de frustrare, ce aveau menirea de a îndulci surghiunul amar și lipsa căldurii unui cămin de familie normal, așa cum fusese până la fractura sufletească provocată de Securitatea comunistă. Nu am primit mângâiere, în toți cei patru ani de detenție executați de tata, decât de la două rude apropiate, bunicul Nițucă și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
era pe vremea când nu împlinisem încă douăzeci de ani. Student în teologie la Sibiu, locuiam la tatăl meu, recăsătorit, în a cărui casă domnea o disciplină plină de ritualuri, care mi se păreau cazone; așa că, deși mă simțeam în surghiun acolo, întrucât părăsisem străzile Bucureștiului (un miraj pentru mine, în epoca în care lumea mea nu depășea strada Donici decât până în aripa ei de pe strada Icoanei, până la „Aro“ - Patria), viața mea „respirabilă“ se desfășura în afara casei, printre colegii mei de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
bursă pentru doctoratul care se făcea la Institutul Teologic din București, într-o aripă specială, izolată față de clădirea institutului, cu cursuri regulate și cu un regim mai avantajos privind hrana și cazarea. Regăseam în sfârșit Bucureștiul, după patru ani de surghiun la Sibiu! Brusc, toate apetiturile unei vieți fără restriște au năvălit în mine. Nu regretam deloc liniștea studioasă a Sibiului, cu ritualul lui cultural odihnitor și cu beneficiul unor cursuri în care profesorii - cei mai mulți - își vedeau serios de treabă, fără
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de Bulgaria, constituită în mare principat, după 1878. În viața politică internă, în perioada domniei lui Abdul Hamid al II-lea se produc schimbări substanțiale, mai ales după Tratatul de la San Stefano (19 februarie 1878), când sultanul îl trimite în surghiun pe „asul” politicii otomane, marele vizir Midhat pașa. Acesta devenise incomod pentru sultan, promovând o politică periculoasă pentru integritatea și menținerea Imperiului Otoman. Pe plan ideologic, domnia lui Abdul-Hamid al II-lea va însemna afirmarea pan-islamismului, prin unirea tuturor
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
și din documentele istorice aflăm că numele adevărat era Kodja. Sinan Pașa După înfrângerile suferite la Călugăreni, la 23 august 1595, și la Giurgiu la 15 octombrie 1596, a intrat în dizgrația sultanului, care l a mazilit. Va muri în surghiun, cronicarii oomani spunând că „a murit de inimă rea”. În secolul al XVII-lea, când Imperiul Otoman începe să cunoască semnele decărerii militare și politice, un mare comandant de oști și apoi investit în funcția de mare vizir, a fost
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
soartă fatală hărăzită lui. Cândva a nutrit năzuința vană de a cuceri cerul prin creațiile sale (Te naști, te crezi un geniu ; în zborul tău înalt/ Aspiri să iei, pigmee, Olimpul cu asalt), talentul i-a fost însă recompensat prin surghiun (Și care e răsplata mărețului tău dar ?/ Amara nepăsare ! Exilul mult amar !). Departe de casă, omul este amenințat de moarte, opera - de uitare : Paingănul urzi-va pe voi învălitori./ Și eu, căzând în haos ca grindina în marea,/ Avea-voi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
latin care servește drept protagonist celei din urmă creații a lui Alecsandri a fost și el bântuit în ultimele sale opere de spectrul dispariției din viață. Dincolo de reminescențele evidente, piesa dramaturgului român preia din Triste și Pontice echivalarea fundamentală a surghiunului cu moartea. La Tomis, Ovidiu continuă să scrie în genul care l-a consacrat, elegiile sale revenind însă, în noul decor al existenței lui, mai degrabă la funcția primordială de poezii funebre. Moarte civilă, exilul este perceput de autorul latin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oamenii sunt uneltele zeilor cruzi care se distrează pe seama lor. Pe de altă parte, Radu Stanca preia de la Sofocle și argumentul suferințelor Antigonei, copila care și-a părăsit drumul firesc al existenței ei feciorelnice pentru a-și însoți tatăl în surghiun. În Oedip la Colonos, eroul deplânge soarta amară a fetei sale nevoită să-și abandoneze căminul spre a înfrunta privațiunile dezrădăcinării alături de el : Pribeag/ Și eu, pribeagă ea, când prin sălbatice/ Păduri, când rătăcind prin arșiță și ploi,/ Desculță, fără
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de îndepărtate în timp. Anunțată de regele Creon că trebuie să plece din Corint, Medeea cere răgaz o zi spre a se pregăti de drum : O zi numai, doar azi, îngăduie-mi să stau,/ De toate să-mi adun pentru surghiunul greu. De fapt, ea are de gând să-și desăvârșească răzbunarea : Atât a stăruit în nerozia lui,/ Încât putând să-mi sfarme tot ce am chibzuit/ Zvârlindu-mă-n surghiun, mi-a dat să stau o zi,/ Și-n astă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îngăduie-mi să stau,/ De toate să-mi adun pentru surghiunul greu. De fapt, ea are de gând să-și desăvârșească răzbunarea : Atât a stăruit în nerozia lui,/ Încât putând să-mi sfarme tot ce am chibzuit/ Zvârlindu-mă-n surghiun, mi-a dat să stau o zi,/ Și-n astă zi voi face morți din trei dușmani,/ Din tată, din copilă și din soțul meu. Acceptând internarea psihiatrică, Marghioala reclamă și ea o scurtă amânare (Bine, mă duc unde vreți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui piese, în care tratează despre bătrânețea și moartea artistului de geniu, Alecsandri îi alege ca protagoniști pe doi mari poeți latini preocupați în operele lor de scurgerea inexorabilă a timpului : Horațiu, autorul odelor clipei trecătoare, și Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele sale consacrate lui Socrate, Platon și Diogene cinicul, Dumitru Solomon pornește de la cele mai cunoscute texte filosofice, memorialistice și doxografice compuse de Platon, Xenofon și Diogenes Laertios cu privire la cei trei gânditori elini. Dramaturgul folosește aceste
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru care Dostoievski a ajuns în fața eșafodului a fost participarea sa la întrunirile unui cerc de liber-cugetători (unde se dezbăteau mai ales ideile socialismului utopic, care circulau în Franța contemporană). Întemeietorul acestui cerc, Mihail Vasilievici Petrașevski (1819-1867), a murit în surghiun, refuzând amnistia acordată (după ce se constatase că întrunirile cercului său aveau un caracter pașnic), cerând zadarnic rejudecarea procesului. 11. Referirea este la Napoleon al III-lea, împăratul de atunci al Franței. 12. Egumenul Pafnutie (sec. al XIV-lea) este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
m-a urmat până la Pharos, unde ne-am dus în turneu cu școala. — Taci odată, că-mi vine să-ți dau una peste bot, se răstește Rufus la el. Nu te gândești la sărmana femeie că-și termină zilele în surghiun, la Alexandria? — Nu e treaba mea, replică gladiatorul. Ea trebuia să se gândească. Eu am ciugulit doar ce mi se oferea. Ridică nepăsător din umeri. — Am trăit bine. De ce să fi făcut economie? — Bani albi pentru zile negre, mă, tolomacule
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
regală. Dar asta nu i-a ajutat foarte mult, pentru că și ei au fost distruși la scurtă vreme după aceea, spun eu, iar el neagă printr-o mișcare a capului, greșești, asta i-a ajutat foarte mult, chiar și după surghiun au rămas credincioși aceleiași capitale și aceleiași dinastii, iar acesta este motivul pentru care ei s-au întors, iar Israel, nu. Sunt sigură că pentru ei acest lucru a însemnat un dezastru, să rămâi deodată singur în țară, revin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fost distrusă de Holocaust? De emigrarea masivă? M.I.: A fost o combinație. De fapt, Holocaustul nu a distrus prea mult în Tg. Neamț. S.A.: Mai întâi, au fost așa-zisele „deplasări de populație” din perioada prigoanei antisemite, un fel de surghiun intern, apoi emigrările postbelice. M.I.: Da. Dar oamenii s-au întors din „deplasări” și nu au început să părăsească târgul din ’45-’46. Eu vorbesc de perioada ulterioară, cinci-șase ani după aceea. Dacă populația evreiască din târg a dispărut, prima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Vulture, aruncând un os unui câine mare, ciobănesc, ce adăsta prin curte - și cu cât e schimbat mai des, cu atât tristețea e mai mare, căci tristeții sale i se adaugă tristețile mai mici ale supușilor ce-l urmează în surghiun. Să trecem la altele mai vesele, cinstind astfel această masă de la care nu văz să lipsească vreun lucru. Frumos și adevărat ai grăit - zise Barzovie-Vodă, aruncând și dânsul un os grasului de câine ce latră mulțumit de două-trei ori. — Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a unei presimțiri catastrofe. Ce jertfe va trebui să dăm ca să desăvârșim lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu-i mai putem aduce acasă, silindu-i la un etern surghiun. De departe, din loc neprielnic, Metodiu și Iovănuț ne fac semne înspăimântate cu mâna și dac-ar fi mai multă liniște, le-am auzi, poate, glasurile: Nu ne lăsați! Duceți-ne acasă! I-ar consola oare strigătul nostru șoptit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
repede rost de un pat, dacă se poate, la loc mai ferit, că e prăpădit de bolnav”. I-am oferit patul meu și eu m-am cocoțat pe al treilea pat suprapus, plasat chiar lângă fereastră..., notează Gheorghe Penciu „În surghiun cu Vasile Voiculescu”, în vol. „Articole, comunicări, documente V. Voiculescu”, IV, Biblioteca județeană „V. Voiculescu - Buzău”, Buzău, 1994. Apoi, tot de Gheorghe Penciu, redă un episod de interior: Într-o zi deosebit de friguroasă, cineva îi furase lui Voiculescu obielele. Gestul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de „pohtele” lumești: bogăția, onorurile, domnia. Dar să nu intrăm pe terenul supozițiilor, ci să adăugăm încă două nume importante pentru tema în discuție. Pribegia unei familii boierești din Moldova l-a creat, am putea spune, pe cărturarul Miron Costin. Surghiunul rusesc al lui Cantemir, neinspiratul întru alianțe politice, apare drept un câștig în plan spiritual. Inadaptarea la un mediu ostil îl va fi făcut să caute alinarea la masa de scris, răspunzând și unor „comenzi” culturale europene. Departe de Iași
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de „pohtele” lumești: bogăția, onorurile, domnia. Dar să nu intrăm pe terenul supozițiilor, ci să adăugăm încă două nume importante pentru tema în discuție. Pribegia unei familii boierești din Moldova l-a creat, am putea spune, pe cărturarul Miron Costin. Surghiunul rusesc al lui Cantemir, neinspiratul întru alianțe politice, apare drept un câștig în plan spiritual. Inadaptarea la un mediu ostil îl va fi făcut să caute alinarea la masa de scris, răspunzând și unor „comenzi” culturale europene. Departe de Iași
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vorbă într-alta, trecând cu ușurință de la o limbă la alta, ciugulind câte ceva sau savurând vinul, Ienăchiță își deșertase, pe îndelete, tot necazul. Renunțase la tabieturile lui de mare boier, demisionase din funcția de la curte și acceptase de bună voie surghiunul, preferând să stea cât mai departe de Nicolae Mavrogheni, domnitorul țării Românești. „Biata țară! A ajuns pe mâna unui pescar analfabet din Paros. Un prost care abia silabisește limba românească și nu pricepe o boabă din nici o limbă, nici măcar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Zass și-a pus paharul jos și, în tăcerea aceea îngrozită, a tras cu un gest aproape elegant ucazul imperial din manșeta vestonului. Din porunca țarului Alexandru I al Rusiei, distinsul meu prieten, gazda acelui mare bal, era trimis în surghiun tocmai la Elisabetgrad, împreună cu toată familia. După ce a dat citire ucazului, generalul a ridicat paharul și l-a băut până la ultimul strop, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Tipic rusesc! Slugile care serveau înțepeniseră cu tăvile în mână. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
priveau spre glavnoie komandir îndoiți, în poziție de așteptare și plini de respect. Kutuzov tăcea. În sfârșit, nacealnicul îndrăzni să-l întrebe: ― Ce ați dori să vă scriem, Înălțimea Voastră? Înciudat peste măsură, profund indispus, generalul mormăi: ― Un pricaz de surghiun. Urgent! ― Desigur, desigur! Pe ce nume doriți să-l scriem, Înălțimea Voastră? Kutuzov se trezi cu adevărat. Se văzu așa cum era. Se uită, pe rând, în ochii celor prezenți. Mai mult ca sigur aflaseră despre ceea ce i se întâmplase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atât de mult să se întâmple. Pictorul nu dădea nici un semn de entuziasm, nici un zâmbet, nici o privire mai specială, decât acea uitătură indiferentă, chiar distantă. Cei doi își apropiară din nou capetele și contele mai află despre un pricaz de surghiun pentru un tânăr boier care, cu ocazia reprezentației acelei primadone londoneze și aflându-se într-o poziție de concurență cu Acvila la grațiile acesteia, ar fi îndrăznit să i-o sufle, plecând cu primadona sub privirile consternate ale Acvilei. Ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la ușa bucătăriei, în picioare, cu chipiul pe cap. Îl priviră încremeniți, cu gurile căscate și lingurile pline de mucenici rămase în aer. ― Dobroe utro! Și, într-o românească plină de accente rusești, furierul încercă să le traducă pricazul de surghiun pentru numitul Iancu Văcărescu, semnat și parafat de generalul Kutuzov. Gaiané își urmărea surorile de la fereastră. Treceau prin toate jocurile într-un vârtej de râsete, ghionți, fugi și țipete. De la titirez, la nuci, scrânciob, bâzâită, Baba-oarba, de-a caii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]